ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6455/2007

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1231 din 24

mai 2006, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins ca tardiv introdusă

contestația formulată de reclamanții F.M., C.I., P.I., V.V., T.G., I.P. și Ș.E.

în contradictoriu cu pârâta

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară

„Ion Ionescu de la Brad”, împotriva deciziei nr. 37 din 27 septembrie 2001

emisă de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență următoarele: prin decizia contestată s-a dispus

respingerea cererii de restituire în natură a terenului situat în strada P.,

dispunându-se ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001,

notificanții să opteze pentru una din modalitățile de restituire prin

echivalent; potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3

1

) din Legea nr.

10/2001, decizia motivată de respingerea cererii de restituire în natură poate

fi atacată de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul unității investite cu soluționarea notificării,

în termen de 30 de zile de la comunicare; reclamanții au solicitat anularea

deciziei emise de pârâtă cu depășirea vădită a termenului de 30 de zile

prevăzut de textul de lege menționat; deși reclamanții au invocat faptul că

modificările aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005 le conferă dreptul

de a formula contestație în termen de 12 luni, tribunalul a apreciat că nu s-au

adus modificări, prin acest ultim act normativ, termenului de 30 de zile

prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței tribunalului au

formulat apel reclamanții, arătând că, în mod greșit s-a respins contestația ca

tardiv formulată, susținând că soluția pronunțată este netemeinică și nelegală

deoarece Legea nr. 247/2005 stipulează că, pentru persoanele pentru care nu s-a

ajuns la valorificarea dispozițiilor sau deciziilor emise potrivit Legii nr.

10/2001, înainte de apariția acestei legi, există un nou termen de 12 luni de

atacare în justiție a acestor decizii sau dispoziții.

Prin decizia civilă nr. 167 din 29

noiembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția civilă, investită cu soluționarea

apelului, a respins apelul formulat de reclamanți, apreciind că sentința

tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a legii, criticile formulate de

reclamanți fiind nefondate.

Împotriva acestei ultime hotărâri

judecătorești au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, care a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție primind termen de

judecată, prin repartizare aleatorie, la 18 mai 2007.

În motivarea recursului, reclamanții

reiterează critica formulată și în fața instanței de apel respectiv greșita

aplicare a prevederilor Legii nr. 247/2005 atât de către instanța de fond cât

și de instanța de apel, ceea ce a condus la pronunțarea unor hotărâri

netemeinice și nelegale.

În drept și-au întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ale Legii nr. 247/2005.

Recursul urmează a se admite pentru

cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. II alin.

(1) titlul I din Legea nr. 247/2005, „deciziile sau dispozițiile ori, după caz,

ordinele conducătorilor administrației publice centrale, având ca obiect

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data

intrării în vigoare a acestei legi și nevalorificate, pot fi atacate la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul

unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a

prezentei legi”.

Analizând critica formulată de

recurenții reclamanți prin prisma textului de lege menționat, se constată că:

- imobilul ce face obiectul

litigiului intră sub incidența art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, fiind

ocupat de o instituție de învățământ superior, așa cum rezultă și din

dispoziția nr. 37 din 27 septembrie 2001 emisă de pârâtă (fila 19 dosar fond);

- dispoziția atacată a fost emisă

înainte de apariția Legii nr. 247/2005 și nu a fost valorificată până la

apariția legii;

- Legea nr. 247/2005 a intrat în

vigoare la 22 iulie 2005 iar reclamanții au introdus acțiunea la 10 noiembrie

2005, înăuntrul termenului de 12 luni prevăzut de art. II alin. (1) titlul I

din această lege.

Față de cele arătate se constată că

soluția dată de tribunal, menținută în apel, prin care s-a respins acțiunea

reclamanților ca tardiv formulată este greșită.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se admite prezentul recurs, cu

consecința casării deciziei atacate, admiterii apelului împotriva sentinței

civile nr. 1231 din 24 mai 2006 a Tribunalului Iași declarat de aceiași

reclamanți care va fi desființată și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de recurenții reclamanți F.M.,

C.I., P.I., V.V., T.G., I.P. și Ș.E. împotriva deciziei nr. 167 din 29

noiembrie 2006

a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia atacată, admite apelul

împotriva sentinței civile nr. 1231 din 24 mai 2006 a Tribunalului Iași

declarat de aceiași reclamanți.

Desființează sentința și trimite cauza

spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2007.