ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7159/2006

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 3771 din 26 noiembrie 2003

reclamanții F.D., V.M., C.M., V.P. și V.N.N. au chemat în judecată pe pârâta SC

M.S.T. SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeței

de 17.773 mp ocupată de aceasta, iar dacă în urma identificării terenului o

parte din acesta nu poate fi restituit în natură, să fie despăgubiți la

valoarea ce va fi stabilită de către expert conform dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

În motivele de fapt ale cererii s-a

arătat că terenul menționat, împreună cu toate construcțiile de pe acesta, din

Târgu-Jiu, a aparținut autorului reclamanților (V.T.), de la care bunurile au

fost preluate în anul 1949.

Deși notificată, pârâta nu a răspuns

solicitării reclamanților, de restituire a imobilului pe care îl ocupă, astfel

încât s-a recurs la calea acțiunii în justiție.

Cadrul procesual a fost extins

ulterior, solicitându-se ca judecata să se facă și în contradictoriu cu

A.V.A.S., față de împrejurarea că societatea pârâtă este unitate privatizată.

Prin sentința civilă nr. 52 din 14

februarie 2005 Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea, a dispus restituirea

în natură a suprafeței de teren de 13.328 mp, conform raportului de expertiză

întocmit în cauză, și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 4446 mp în valoare de

3.119.695.956 lei, teren ce nu se poate restitui în natură.

Pentru pronunțarea acestei soluții,

prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite, respectiv, de moștenitori ai numitului V.P. (unchiul acestora,

decedat fără descendenți), pe numele căruia terenul a fost expropriat conform

Decretului nr. 83/1949.

Fiind vorba de o preluare abuzivă în

sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, s-a concluzionat că reclamanților li se

datorează reparații conform actului normativ menționat.

Cu referire la art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 și la conținutul raportului de expertiză, care a

individualizat terenul, tribunalul a apreciat că suprafața de teren care poate

fi restituită în natură, din totalul pretins, este de 13.328 mp.

În ce privește diferența de 4446 mp,

s-a constata că aceasta nu poate face obiectul restituirii în natură, întrucât

parte din ea a fost atribuită pârâtei SC M.S.T. SA Târgu-Jiu (3114 mp), cât și

SC E.C.P. Târgoviște (1250 mp), precum și Stației de carburanți (82 mp).

Ca atare, pentru această suprafață

de teren reclamanților li s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, în cuantum stabilit prin raportul de expertiză.

Față de împrejurarea că societatea

pârâtă a dobândit terenul în cadrul procesului de privatizare, acțiunea a fost

admisă, pentru opozabilitate și în contradictoriu cu A.V.A.S.

Împotriva sentinței au declarat apel

SC M.S.T. SA Târgu-Jiu (fără a-l motiva) și A.V.A.S. București.

În dezvoltarea motivelor de apel,

această din urmă apelantă a invocat lipsa calității procesuale pasive, conform

prevederilor art. 27 alin. (1), art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Apelurile au fost respinse ca

nefondate prin decizia nr. 2895 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

În considerentele deciziei s-a

reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001

cu privire la notificarea instituției publice implicate în privatizare și în

situația în care aceasta a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă, ca

urmare a apărărilor formulate de către societatea comercială privatizată,

deținătoare a bunului.

Față de constatările primei

instanțe, neatacate cu apel, potrivit cărora imobilul a fost preluat cu titlu

valabil și este evidențiat în patrimoniul societății comerciale privatizate, cu

respectarea dispozițiilor legale, s-a apreciat că se regăsește tocmai ipoteza

avută în vedere de art. 27 al Legii nr. 10/2001, în funcție de care este

justificată calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S.

În privința reclamanților, aceștia

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de

teren ce nu poate fi restituită în natură, aceștia declanșând procedura

prevăzută de Legea nr. 10/2001, fără ca unitatea deținătoare să se conformeze

dispozițiilor art. 24 privind emiterea unei decizii motivate.

Împotriva hotărârii instanței de

apel au declarat recurs SC M.S.T. SA Târgu-Jiu prin lichidator SC S. SRL și

A.V.A.S.

1) Societatea recurentă a formulat

critici de nelegalitate, susținând încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.

10/2001.

În acest sens, s-a arătat că,

potrivit art. 27 (devenit art. 29) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele

preluate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unei societăți

privatizate, măsurile reparatorii se pot stabili numai prin echivalent, iar

notificarea se adresează instituției implicate în privatizare.

Ca atare, unitatea deținătoare nu

este obligată la emiterea unei decizii motivate, iar drepturile reclamanților nu

sunt încălcate datorită acestei situații, iar A.V.A.S. ca parte în proces

trebuia să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga

suprafață de teren solicitată.

2) Recurenta A.V.A.S. a formulat

critici prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea cărora a arătat următoarele:

- Instanța a acordat ceea ce nu s-a

cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), întrucât A.V.A.S. nu are calitate

procesuală pasivă față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 și

raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

La momentul formulării notificării,

erau aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform

cărora dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,

deținătorul imobilului este obligat ca prin dispoziție motivată să facă

persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent.

În plus, A.V.A.S. nu a fost

învestită cu soluționarea unei notificări, astfel încât neavând calitatea de

parte în procedura prealabilă, nu putea avea calitate procesuală pasivă nici în

procedura contencioasă desfășurată în fața instanței de judecată.

- Hotărârea este lipsită de temei

legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât, cu toate că instanța a

constatat culpa unității deținătoare, care nu și-a îndeplinit obligațiile

prevăzute de lege privind soluționarea notificării, a respins apelul declarat

de A.V.A.S.

Referitor la obligarea A.V.A.S. la

plata cheltuielilor de judecată s-a solicitat de asemenea, modificarea

deciziei, câtă vreme instituției îi lipsește calitatea procesuală, pretențiile

reclamanților neputând fi valorificate în raport cu aceasta.

În faza recursului a fost formulată

cerere de intervenție accesorie, în interesul SC M.S. SA, de către SC I.F.C.A.

SA Târgoviște (prin lichidator SC S. SA Târgu-Jiu).

Interesul în formularea cererii de

intervenție a fost motivat prin aceea că intervenienta a fost pusă în posesie

pe terenul ce face obiectul litigiului, în executarea unei ordonanțe de

adjudecare împotriva pârâtei SC M.S.T. SA.

Examinând recursurile declarate în

cauză, Înalta Curte constată următoarele:

1) În ce privește recursul

societății M.S.T. SA, acesta a fost exercitat, prin lichidator SC S. SA, la 24

ianuarie 2006 (data poștei), în condițiile în care comunicarea deciziei s-a

realizat la 22 decembrie 2005 (fila 36, apel).

Raportat la aceste date și la

dispozițiile art. 301 C. proc. civ., calea de atac este formulată tardiv.

Susținerea lichidatorului judiciar,

reprezentant al societății intrate în faliment, în sensul că trebuia să se

procedeze la o nouă comunicare a hotărârii, în funcție de care să curgă

termenul pentru exercitarea recursului, nu poate fi primită.

Astfel, desemnarea lichidatorului

judiciar s-a făcut la data de 23 noiembrie 2005, ulterior pronunțării deciziei

recurate (la 9 noiembrie 2005), dar înainte de comunicarea acestei hotărâri.

Or, potrivit art. 253 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcției, ca

împreună cu administratorii societății să facă un inventar și să încheie un

bilanț care să constate situația exactă a activului și pasivului; de asemenea,

ei vor putea să stea în judecată și să fie acționați și în interesul lichidării

[art. 255 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990].

Așadar, lichidatorul era obligat ca

în îndeplinirea atribuțiilor sale, să constate situația drepturilor supuse unui

termen ale societății intrate în faliment și să le valorifice sub aceeași

sancțiune care ar fi operat și pentru titular (în speță, decăderea în

condițiile art. 103 C. proc. civ.).

Pretenția de efectuare a unei noi

comunicări, pe numele lichidatorului, cu consecința deplasării momentului de la

care începe să curgă termenul căii de atac, este fără suport legal, societatea

lichidatoare invocându-și de fapt, propria culpă în nerespectarea dispozițiilor

procedurale.

De altminteri, SC S. SRL,

invocându-și calitatea de lichidator al debitorului SC M.S. SRL, a formulat

cerere de recomunicare a deciziei (fila 45, apel), cerere respinsă de către

președintele instanței, cu motivarea că s-a procedat deja la comunicarea

hotărârii către apelanta-pârâtă, prin organele statutare ale acesteia la

momentul respectiv (art. 47, apel).

O astfel de rezolvare dată

solicitării în procedura necontencioasă prevăzută de art. 339 C. proc. civ., nu

a fost atacată de parte în condițiile permise de acest text.

Față de considerentele arătate,

urmează să se constate că momentul de la care a început să curgă termenul

pentru exercitarea recursului este acela al comunicării hotărârii către SC

M.S.T. SA (respectiv, 22 decembrie 2005) și că raportat la această dată,

declararea recursului la 24 ianuarie 2006 s-a făcut cu nesocotirea art. 301 C.

proc. civ., ceea ce va impune soluția respingerii, ca tardive, a căii de atac.

Pe cale de consecință, se va

respinge și cererea de intervenție accesorie, în interesul SC M.S., formulată

de către societatea I.F.C.A. SA Târgoviște, prin același lichidator, SC S. SA

Târgu-Jiu.

2) Criticile formulate de A.V.A.S.

au fost găsite întemeiate, în sensul următoarelor considerente:

- Pronunțarea hotărârii în

contradictoriu cu această instituție s-a făcut invocându-se dispozițiile art.

27 din Legea nr. 10/2001 și faptul că imobilul a cărui restituire s-a pretins

face parte din patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.

Așa cum în mod justificat a arătat

recurenta, aceasta nu a fost însă parte în procedura prealabilă desfășurată în

condițiile Legii nr. 10/2001, pentru a-i fi atrasă calitatea de parte și în

procedura judiciară.

Reclamanții au notificat societatea

deținătoare a bunului, instanțele fondului reținând culpa acesteia în

neîndeplinirea obligației de emitere a deciziei motivate.

Așadar, între reclamanți și A.V.A.S.

nu s-a legat nici un raport juridic care să poată fi transpus pe plan procesual

și care să justifice acestei instituții calitate procesuală pasivă în cauză.

De aceea, urmează să se constate că

instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 27 din Legea nr.

10/2001, atunci când au apreciat că, dată fiind natura bunului și pentru

„opozabilitatea” hotărârii, este legitimată poziția A.V.A.S. în proces.

Acest aspect, de aplicare greșită a

prevederilor legale menționate, atrage incidența motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia vor fi modificată în parte

decizia atacată și rejudecând apelul, acesta va fi admis, consecința fiind

aceea a respingerii acțiunii față de A.V.A.S., ca fiind îndreptată împotriva

unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Consecința respingerii pretențiilor

reclamanților față de A.V.A.S. va fi aceea a exonerării acesteia de plata

cheltuielilor de judecată ce i-au fost puse în sarcină în faza apelului. (prin

modificarea în parte a deciziei instanței de apel urmând a se avea în vedere

menținerea soluției doar pe aspectul apelului declarat de societatea pârâtă)

În temeiul dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurenta SC M.S.T. SA va fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, către intimații-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca tardiv formulat,

recursul declarat de pârâta SC M.S.T. SA prin lichidator SC S. SRL împotriva

deciziei nr. 2895 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Respinge cererea de intervenție

accesorie în favoarea acestui recurent, formulată de I.F.C.A.

Admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. Modifică în parte decizia menționată, în sensul că admite apelul

declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 52 din 14 februarie 2005 a

Tribunalului Gorj pe care o schimbă în parte: Respinge contestația față de

A.V.A.S. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinței.

Obligă pe recurenta SC M.S.T. SA

prin lichidator la plata sumei de 500 RON către intimații-reclamanți cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 2006.