ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 102/COM/2006,

Tribunalul Bihor a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC G.B.R.

SA Oradea prin lichidator SC C.V.A. SRL Oradea în contradictoriu cu pârâta SC O.I.

SRL Aleșd. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 154.080 lei reprezentând

contravaloarea reactualizată cu indicele de inflație a lucrărilor de amenajare imobilizate

la clădirea proprietatea pârâtei și 44.648.362 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut la data de 26 ianuarie 1998 s-a încheiat între

reclamantă și pârâtă contractul de asociere în participațiune nr. 12 având ca

obiect de activitate al asocierii fabricarea și comercializarea berii Z. prin localuri

proprii de desfacere cu amănuntul respectiv restaurant, terasă și berărie și

prin desfacerea în sistem en-gross, asocierea putând avea ca obiect și alte

activități rentabile convenite de părți prin acte adiționale.

Contractul a fost încheiat

pe 5 ani, putând fi prelungit prin acordul părților. Reclamanta SC G.B.R. SRL a

pus la dispoziția asociației un modul de fabricat bere Z., capacitate 1300 l/zi

și s-a obligat să suporte material lucrările de amenajare a fabricii de bere și

a localului de comercializare a berii, ce urmau a fi efectuate în imobilul

situat în Aleșd pus la dispoziția asocierii cu titlu de folosință.

Conform art. 8 din contract

valoarea lucrărilor de amenajare ce vor rezulta din deviz urmau să fie

recuperate de reclamantă din beneficiile obținute în termen de 2,5 ani în rate

lunare calculate la valoarea totală a devizului împărțit în numărul de luni,

respectiv 30 de luni.

Prin decizia nr. 514/A/C/2001

pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost admis apelul formulat de reclamanta

SC O.I. SRL Aleșd împotriva sentinței comerciale nr. 394/2001 a Tribunalului

Bihor, care a fost schimbată în sensul admiterii acțiunii reclamantei împotriva

pârâtei SC G.B.R. SA Oradea dispunându-se rezilierea contractului de asociere

în participațiune nr. 12 din 26 ianuarie 1998 și respingându-se acțiunea

reclamantei pentru constatarea nulității contractului mai sus menționat.

Conform art. 20 din

contractul nr. 12/1998 în cazul încetării contractului de asociere în

participațiune fiecare parte va prelua bunurile cu care a participat la

asociere, în natură sau în caz de imposibilitate, contravaloarea acestor bunuri

la valoarea de circulație.

Pe parcursul derulării

prezentei cauze societatea reclamantă a fost supusă procedurii prevederilor

Legii nr. 64/1995, motiv pentru care în cauză a fost introdus lichidatorul

acesteia SC C.V.A. SRL.

La cererea părților, în

cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, a unei expertize tehnice

și a unui raport de contraexpertiză tehnică.

Din raportul de expertiză

tehnică coroborat cu raportul de contraexpertiză efectuat a rezultat că

lucrările de amenajare efectuate de reclamantă există și sunt imobilizate în

clădirea proprietatea pârâtei, că aceste lucrări au fost efectuate în

conformitate cu planurile de amenajare existente la dosar iar valoarea

lucrărilor de amenajare este de 121.080 lei.

Instanța de fond a mai

reținut că în rezilierea contractului de asociere în participațiune a rezultat

și culpa pârâtei care nu a depus toate diligențele și interesul cuvenit pentru

realizarea în comun a obiectivului stabilit.

Împotriva sentinței, a

formulat apel pârâta SC O. SRL solicitând modificarea ei în principal prin

respingerea în totalitate a acțiunii iar în subsidiar prin admiterea acesteia

doar în parte.

Prin motivele de apel este

criticat modul de interpretare a prevederilor contractuale respectiv a art. 20

și a cauzelor de încetare a contractului cât și modul de interpretare al

probelor administrate în cauză cu referire la decizia nr. 514/2001 a Curții de

Apel Oradea prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în

participațiune.

S-a arătat că modul de

încetare a contractului de asociere în participațiune prin reziliere nu este

prevăzut în cazurile indicate de art. 19 din contract susținându-se că doar în

cazurile strict prevăzute de acest articol sunt incidente prevederile art. 20

din contract în sensul că fiecare parte contractantă va prelua bunurile cu care

a participat la asociere.

S-a mai susținut și faptul

că instanța de fond a aplicat greșit legea când apelanta a fost obligată la

plata sumei de 154.080 lei.

Cu privire la expertizele

efectuate în cauză se susține că instanța de fond greșit a reținut varianta

contraexpertizei deoarece s-a dovedit prin actele de la dosar că reclama

luminoasă, plafonul fals și mocheta au fost cumpărate de apelantă de la

creditorul reclamantei.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 101/2006/AC

din 12 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC O.I. SRL Aleșd.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că voința părților exprimată este aceea potrivit

căreia în cazul încetării contractului de asociere în participațiune, fiecare

parte va prelua bunurile cu care a participat în asociere, în natură sau contravaloarea

lor exprimată în valoarea de circulație a acestora. Cum în speță contractul

dintre părți a încetat prin rezilierea lui, în mod corect instanța de fond a

reținut incidența prevederilor art. 20 din contractul 12/1998 de asociere în

participațiune. Cum textul acestui contract nu condiționează modul de preluare

a bunurilor sau a plății contravalorii de existența vreunei culpe la încetarea

contractului, susținerile apelantei vizând culpa reclamantei intimate la

încetarea acestuia nu prezintă nici o relevanță în speță.

Cu privire la greșita

obligare la plata unor bunuri pe care le-ar fi cumpărat de la creditorul

reclamantei, instanța de apel a reținut că nu au făcut obiectul expertizei.

De asemenea, instanța de

apel a mai reținut că lucrările de amenajare avute în vedere de experți au fost

cele cuprinse în planurile de amenajare a unei fabrici de bere, a unui

restaurant și a unei berării și toate acestea au rămas în posesia pârâtei, ele

efectuându-se la imobilul acesteia.

Cu petiția înregistrată, la

data de 18 octombrie 2006, pârâta SC O.I. SRL Aleșd în termen legal a declarat

recurs împotriva deciziei nr. 101/ AC din 12 septembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea.

Prin motivele de recurs

invocate pârâta a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel în

mod eronat au reținut că art. 20 din contractul încheiat de părți ar fi

aplicabil în speță, în sensul că intimata nu ar avea nici o răspundere față de

prejudiciul imens creat societății recurente.

Recurenta mai menționează că

instanțele nu au înțeles solicitările sale, respectiv de a fi obligată să

achite numai investițiile care au mărit valoarea fondului imobiliar,

proprietatea sa. Acest aspect susține recurenta rezultă din contraexpertiza de

la dosar care stabilește că suma cheltuită pentru amenajarea subsolului ca

fabrică de bere a fost de 693.969.796 lei, investiție care nu contribuie cu

nimic la creșterea valorii imobilului și nu prezintă nici o utilitate practică

pentru societate.

Mai arată recurenta că

instanța a soluționat cauza inechitabil întrucât a acordat intimatei tot ceea

ce a investit iar ea rămâne cu o serie de lucrări de investiții inutile și

nefuncționale.

Pentru motivele invocate

recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată și implicit

pe cea a instanței de fond și obligarea sa la plata către intimata-reclamantă a

sumei de 223.519.739 lei.

În drept pârâta și-a motivat

recursul în temeiul pct. 7 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Criticile invocate de

recurenta-pârâtă sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate astfel cum

sunt prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Analizând hotărârea recurată

în raport de actele și înscrisurile dosarului cât și de motivele de recurs

invocate, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată ca legală.

Astfel, corect a reținut

instanța de apel cât și instanța fondului că, potrivit art. 20 din contractul

de asociere în participațiune nr. 12 din 26 ianuarie 1998, în cazul încetării

contractului de asociere în participațiune fiecare parte contractuală va prelua

bunurile cu care a participat la prezenta asociere, în natură sau în caz de

imposibilitate, contravaloarea acestor bunuri la valoarea de circulație.

În concluzie decizia

pronunțată fiind legală recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC O.I. SRL Aleșd împotriva deciziei nr. 101/2006/A/C din 19

septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 noiembrie 2007.