ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 102/COM/2006, Tribunalul Bihor a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC G.B.R. SA Oradea prin lichidator SC C.V.A. SRL Oradea în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL Aleșd. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 154.080 lei reprezentând contravaloarea reactualizată cu indicele de inflație a lucrărilor de amenajare imobilizate la clădirea proprietatea pârâtei și 44.648.362 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut la data de 26 ianuarie 1998 s-a încheiat între reclamantă și pârâtă contractul de asociere în participațiune nr. 12 având ca obiect de activitate al asocierii fabricarea și comercializarea berii Z. prin localuri proprii de desfacere cu amănuntul respectiv restaurant, terasă și berărie și prin desfacerea în sistem en-gross, asocierea putând avea ca obiect și alte activități rentabile convenite de părți prin acte adiționale. Contractul a fost încheiat pe 5 ani, putând fi prelungit prin acordul părților. Reclamanta SC G.B.R. SRL a pus la dispoziția asociației un modul de fabricat bere Z., capacitate 1300 l/zi și s-a obligat să suporte material lucrările de amenajare a fabricii de bere și a localului de comercializare a berii, ce urmau a fi efectuate în imobilul situat în Aleșd pus la dispoziția asocierii cu titlu de folosință.
Conform art. 8 din contract valoarea lucrărilor de amenajare ce vor rezulta din deviz urmau să fie recuperate de reclamantă din beneficiile obținute în termen de 2,5 ani în rate lunare calculate la valoarea totală a devizului împărțit în numărul de luni, respectiv 30 de luni. Prin decizia nr. 514/A/C/2001 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost admis apelul formulat de reclamanta SC O.I. SRL Aleșd împotriva sentinței comerciale nr. 394/2001 a Tribunalului Bihor, care a fost schimbată în sensul admiterii acțiunii reclamantei împotriva pârâtei SC G.B.R. SA Oradea dispunându-se rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 12 din 26 ianuarie 1998 și respingându-se acțiunea reclamantei pentru constatarea nulității contractului mai sus menționat.
Conform art. 20 din contractul nr. 12/1998 în cazul încetării contractului de asociere în participațiune fiecare parte va prelua bunurile cu care a participat la asociere, în natură sau în caz de imposibilitate, contravaloarea acestor bunuri la valoarea de circulație. Pe parcursul derulării prezentei cauze societatea reclamantă a fost supusă procedurii prevederilor Legii nr. 64/1995, motiv pentru care în cauză a fost introdus lichidatorul acesteia SC C.V.A. SRL. La cererea părților, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, a unei expertize tehnice și a unui raport de contraexpertiză tehnică. Din raportul de expertiză tehnică coroborat cu raportul de contraexpertiză efectuat a rezultat că lucrările de amenajare efectuate de reclamantă există și sunt imobilizate în clădirea proprietatea pârâtei, că aceste lucrări au fost efectuate în conformitate cu planurile de amenajare existente la dosar iar valoarea lucrărilor de amenajare este de 121.080 lei.
Instanța de fond a mai reținut că în rezilierea contractului de asociere în participațiune a rezultat și culpa pârâtei care nu a depus toate diligențele și interesul cuvenit pentru realizarea în comun a obiectivului stabilit. Împotriva sentinței, a formulat apel pârâta SC O. SRL solicitând modificarea ei în principal prin respingerea în totalitate a acțiunii iar în subsidiar prin admiterea acesteia doar în parte. Prin motivele de apel este criticat modul de interpretare a prevederilor contractuale respectiv a art. 20 și a cauzelor de încetare a contractului cât și modul de interpretare al probelor administrate în cauză cu referire la decizia nr. 514/2001 a Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune.
S-a arătat că modul de încetare a contractului de asociere în participațiune prin reziliere nu este prevăzut în cazurile indicate de art. 19 din contract susținându-se că doar în cazurile strict prevăzute de acest articol sunt incidente prevederile art. 20 din contract în sensul că fiecare parte contractantă va prelua bunurile cu care a participat la asociere. S-a mai susținut și faptul că instanța de fond a aplicat greșit legea când apelanta a fost obligată la plata sumei de 154.080 lei. Cu privire la expertizele efectuate în cauză se susține că instanța de fond greșit a reținut varianta contraexpertizei deoarece s-a dovedit prin actele de la dosar că reclama luminoasă, plafonul fals și mocheta au fost cumpărate de apelantă de la creditorul reclamantei.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 101/2006/AC din 12 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC O.I. SRL Aleșd. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că voința părților exprimată este aceea potrivit căreia în cazul încetării contractului de asociere în participațiune, fiecare parte va prelua bunurile cu care a participat în asociere, în natură sau contravaloarea lor exprimată în valoarea de circulație a acestora. Cum în speță contractul dintre părți a încetat prin rezilierea lui, în mod corect instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 20 din contractul 12/1998 de asociere în participațiune.
Cum textul acestui contract nu condiționează modul de preluare a bunurilor sau a plății contravalorii de existența vreunei culpe la încetarea contractului, susținerile apelantei vizând culpa reclamantei intimate la încetarea acestuia nu prezintă nici o relevanță în speță. Cu privire la greșita obligare la plata unor bunuri pe care le-ar fi cumpărat de la creditorul reclamantei, instanța de apel a reținut că nu au făcut obiectul expertizei. De asemenea, instanța de apel a mai reținut că lucrările de amenajare avute în vedere de experți au fost cele cuprinse în planurile de amenajare a unei fabrici de bere, a unui restaurant și a unei berării și toate acestea au rămas în posesia pârâtei, ele efectuându-se la imobilul acesteia.
Cu petiția înregistrată, la data de 18 octombrie 2006, pârâta SC O.I. SRL Aleșd în termen legal a declarat recurs împotriva deciziei nr. 101/ AC din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Prin motivele de recurs invocate pârâta a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod eronat au reținut că art. 20 din contractul încheiat de părți ar fi aplicabil în speță, în sensul că intimata nu ar avea nici o răspundere față de prejudiciul imens creat societății recurente. Recurenta mai menționează că instanțele nu au înțeles solicitările sale, respectiv de a fi obligată să achite numai investițiile care au mărit valoarea fondului imobiliar, proprietatea sa.
Acest aspect susține recurenta rezultă din contraexpertiza de la dosar care stabilește că suma cheltuită pentru amenajarea subsolului ca fabrică de bere a fost de 693.969.796 lei, investiție care nu contribuie cu nimic la creșterea valorii imobilului și nu prezintă nici o utilitate practică pentru societate. Mai arată recurenta că instanța a soluționat cauza inechitabil întrucât a acordat intimatei tot ceea ce a investit iar ea rămâne cu o serie de lucrări de investiții inutile și nefuncționale. Pentru motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată și implicit pe cea a instanței de fond și obligarea sa la plata către intimata-reclamantă a sumei de 223.519.739 lei.
În drept pârâta și-a motivat recursul în temeiul pct. 7 - 9 ale art. 304 C. proc. civ. Criticile invocate de recurenta-pârâtă sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate astfel cum sunt prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. Analizând hotărârea recurată în raport de actele și înscrisurile dosarului cât și de motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată ca legală. Astfel, corect a reținut instanța de apel cât și instanța fondului că, potrivit art. 20 din contractul de asociere în participațiune nr. 12 din 26 ianuarie 1998, în cazul încetării contractului de asociere în participațiune fiecare parte contractuală va prelua bunurile cu care a participat la prezenta asociere, în natură sau în caz de imposibilitate, contravaloarea acestor bunuri la valoarea de circulație.
În concluzie decizia pronunțată fiind legală recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Aleșd împotriva deciziei nr. 101/2006/A/C din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 noiembrie 2007.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.