ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4778/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4778/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. O. SRL Aleșd a solicitat

instanței în contradictoriu  cu pârâta S.C. G.B. ROMÂNIA să constate, în

principal, nulitatea contractului de asociere în participațiune încheiat între

părți la data de 26 ianuarie 1998 și în subsidiar rezilierea acestuia, motivat

de vicierea consimțământului prin dol cu reticență constând în ascunderea

elementelor esențiale cu privire la respectarea obligațiilor asumate în art. 7

și art. 8 din contract.

Tribunalul Bihor prin sentința nr. 394 din 5

aprilie 2001 a respins acțiunea formulată reținând în motivarea sa următoarele:

- situația invocată de reclamantă nu

se constituie în dol, clauzele contractuale neinterzicând utilizarea creditelor

bancare pentru realizarea investiției propuse.

- reclamanta nu a probat existența

vreunor manopere dolosive din partea pârâtei care să-i fi viciat consimțământul

invocând doar faptul că investiția s-a realizat din credite bancare iar nu din

surse proprii.

Cât privește cererea subsidiară, instanța de

fond a apreciat că pârâtei nu i se poate imputa o culpă exclusivă în

nerealizarea planului de afaceri ce face obiectul contractului de asociere, ea

executându-și obligația de realizare a investiției la care s-a obligat,

respectiv de punere la dispoziția asocierii a modului de fabricare a berii și

de amenajare a fabricii, restaurantului și berăriei.

Reținându-se și culpa reclamantei în

nerealizarea afacerii și deci neîndeplinirea prevederilor art. 1020 și art.

1021 C. civ., prima instanță a respins și cererea subsidiară.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, prin

decizia 514 din 6 noiembrie 2001.

Criticile apelantei cu privire la interpretarea

greșită a noțiunii de dol prin reticență cu referire la capătul de cerere

principal a fost înlăturată de instanța de apel, aceasta reținând că

într-adevăr, reclamanta nu a probat existența unor manopere dolosive și viclene

care să-i fi viciat consimțământul, contractul nedispunând cu privire la sursa

de realizare a investiției.

S-au apreciat ca întemeiate însă criticile cu

privire la capătul de cerere subsidiar, în sensul că din probatoriul

administrat rezultă că din luna ianuarie 2000 asocierea nu-și realizează

obiectul propus în contract braseria și restaurantul fiind închise iar

utilajele de fabricare a berii sechestrate de B.I.R. conform adresei nr. 2200

din 29 octombrie 2001.

În consecință, apelul declarat de reclamantă a

fost admis în baza art. 1020 și art. 1021 C. civ., sentința atacată schimbată

în tot iar pe fond admisă cererea subsidiară și respinsă cererea principală,

dispunându-se rezilierea contractului de asociere în participațiune.

Împotriva deciziei, pârâta S.C. G.B. S.A.

ROMANIA   a declarat recurs.

Fără a face referire la motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. recurenta invocă în esență următoarele:

- aprecierea greșită a probelor

deoarece activitatea  complexului s-a încheiat în luna mai 2000 și acest fapt

nu s-a datorat dării în plată către B.I.R. efectuată în luna iulie 1999;

- greșit s-a reținut culpa sa în

neexecutarea contractului deoarece reprezentantul reclamantei a refuzat orice

colaborare, fapt ce rezultă din corespondența purtată cu aceasta;

- instanța de apel a apreciat greșit

asupra imposibilității de a mai desfășura o activitate în complex întrucât, în

cazul în care reușesc să cumpere utilajele luate în plată, activitatea poate

începe în 48 de ore.

Intimata reclamantă a depus întâmpinare la dosar

prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, din

probele administrate rezultând imposibilitatea realizării obiectului de

activitate al asocierii.

Recursul nu este fondat.

formulate rezultă că activitatea complexului, obiect al asocierii nu s-a mai

realizat și aceasta deoarece utilajele: F.B. Aleșd au fost date în plată către

B.I.R. în contul datoriei față de aceasta.

urmare a nerambursării creditelor contractate pentru executarea obligației

pârâtei asumate prin art.7 din contract, constând în punerea la dispoziția

asocierii a unui modul de fabricat bere Z.

instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 1020, art. 1021 C. civ.,

soluția de reziliere a contractului de asociere în participațiune fiind legală,

cauza determinantă a desființării fiind ulterioară încheierii contractului, și

ea constând în principal în neexecutarea obligațiilor de către pârâtă.

Așa fiind, în raport de prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C.  G.B. ROMÂNIA S.A. Oradea, împotriva deciziei nr.

514/2001 A-C din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi  2 decembrie 2003.