ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4778/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. O. SRL Aleșd a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta S.C. G.B. ROMÂNIA să constate, în principal, nulitatea contractului de asociere în participațiune încheiat între părți la data de 26 ianuarie 1998 și în subsidiar rezilierea acestuia, motivat de vicierea consimțământului prin dol cu reticență constând în ascunderea elementelor esențiale cu privire la respectarea obligațiilor asumate în art. 7 și art. 8 din contract. Tribunalul Bihor prin sentința nr. 394 din 5 aprilie 2001 a respins acțiunea formulată reținând în motivarea sa următoarele: - situația invocată de reclamantă nu se constituie în dol, clauzele contractuale neinterzicând utilizarea creditelor bancare pentru realizarea investiției propuse.

- reclamanta nu a probat existența vreunor manopere dolosive din partea pârâtei care să-i fi viciat consimțământul invocând doar faptul că investiția s-a realizat din credite bancare iar nu din surse proprii. Cât privește cererea subsidiară, instanța de fond a apreciat că pârâtei nu i se poate imputa o culpă exclusivă în nerealizarea planului de afaceri ce face obiectul contractului de asociere, ea executându-și obligația de realizare a investiției la care s-a obligat, respectiv de punere la dispoziția asocierii a modului de fabricare a berii și de amenajare a fabricii, restaurantului și berăriei. Reținându-se și culpa reclamantei în nerealizarea afacerii și deci neîndeplinirea prevederilor art. 1020 și art. 1021 C. civ., prima instanță a respins și cererea subsidiară.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, prin decizia 514 din 6 noiembrie 2001. Criticile apelantei cu privire la interpretarea greșită a noțiunii de dol prin reticență cu referire la capătul de cerere principal a fost înlăturată de instanța de apel, aceasta reținând că într-adevăr, reclamanta nu a probat existența unor manopere dolosive și viclene care să-i fi viciat consimțământul, contractul nedispunând cu privire la sursa de realizare a investiției. S-au apreciat ca întemeiate însă criticile cu privire la capătul de cerere subsidiar, în sensul că din probatoriul administrat rezultă că din luna ianuarie 2000 asocierea nu-și realizează obiectul propus în contract braseria și restaurantul fiind închise iar utilajele de fabricare a berii sechestrate de B.I.R.

conform adresei nr. 2200 din 29 octombrie 2001. În consecință, apelul declarat de reclamantă a fost admis în baza art. 1020 și art. 1021 C. civ., sentința atacată schimbată în tot iar pe fond admisă cererea subsidiară și respinsă cererea principală, dispunându-se rezilierea contractului de asociere în participațiune. Împotriva deciziei, pârâta S.C. G.B. S.A. ROMANIA a declarat recurs. Fără a face referire la motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. recurenta invocă în esență următoarele: - aprecierea greșită a probelor deoarece activitatea complexului s-a încheiat în luna mai 2000 și acest fapt nu s-a datorat dării în plată către B.I.R.

efectuată în luna iulie 1999; - greșit s-a reținut culpa sa în neexecutarea contractului deoarece reprezentantul reclamantei a refuzat orice colaborare, fapt ce rezultă din corespondența purtată cu aceasta; - instanța de apel a apreciat greșit asupra imposibilității de a mai desfășura o activitate în complex întrucât, în cazul în care reușesc să cumpere utilajele luate în plată, activitatea poate începe în 48 de ore. Intimata reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, din probele administrate rezultând imposibilitatea realizării obiectului de activitate al asocierii. Recursul nu este fondat. 1. Din chiar motivele de recurs formulate rezultă că activitatea complexului, obiect al asocierii nu s-a mai realizat și aceasta deoarece utilajele: F.B.

Aleșd au fost date în plată către B.I.R. în contul datoriei față de aceasta. 2. La această situație s-a ajuns ca urmare a nerambursării creditelor contractate pentru executarea obligației pârâtei asumate prin art.7 din contract, constând în punerea la dispoziția asocierii a unui modul de fabricat bere Z. 3. Prin urmare în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 1020, art. 1021 C. civ., soluția de reziliere a contractului de asociere în participațiune fiind legală, cauza determinantă a desființării fiind ulterioară încheierii contractului, și ea constând în principal în neexecutarea obligațiilor de către pârâtă. Așa fiind, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. G.B. ROMÂNIA S.A. Oradea, împotriva deciziei nr. 514/2001 A-C din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.