ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1518/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1518/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 10 octombrie 2005 H.P.P., în contradictoriu cu intimata A.P.P.S. RA, a solicitat anularea deciziei nr. 248 din 3 iunie 2005 emisă de intimată și obligarea acesteia din urmă să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 506 mp, constituind „lotul 2 din parcelarea Blank, parcul Jianu”. În consecință, în baza art. 137 alin. (1) și art. 109 alin. (1) C. proc. civ. a respins excepția inadmisibilității.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia deciziei emisă sub nr. 248 din 3 iunie 2005, prima instanță, a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 534 din 13 martie 2002 adresată Primăriei Municipiului București, contestatorul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, compus din teren în suprafață de 506 mp, constituind „lotul 2 din parcelarea Blank, parcul Jianu”, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, a solicitat restituirea prin echivalent. Prin notificare, contestatorul a arătat că imobilul a aparținut R.C.R., fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23530/1934 de Tribunalul Ilfov, că imobilul a fost moștenit, la decesul regelui, de către soția supraviețuitoare, E.L., care a lăsat ca legatar universal pe U.M.
Drepturile succesorale ale acesteia au fost dobândite de către contestator în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1489 din 2 august 2001. A mai fost depus, în traducere similară, neînsoțit de original, testamentul autentificat al P.E.R., născută L., prin care aceasta o desemna legatar universal pe numita M.U., actul de deces al E.L., purtând mențiunea că „decedata nu a lăsat în urma sa moștenitori supuși unui inventar obligatoriu”, declarație sub semnătură certificată dată de contestator în sensul că nu a primit, nici el, nici autorii săi, despăgubiri pentru imobilul revendicat. A mai reținut prima instanță, că nu au fost atașate notificării și nici depuse la dosarul instanței acte de stare civilă sau certificate de moștenitor emise pe numele E.L.
de pe urma R.C.R., pentru a se putea constatat că drepturile succesorale transmise de E.L. legatarei M.U. și de către aceasta din urmă contestatorului privesc bunurile care au aparținut R.C.R. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul H.P.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente : - instanța de fond trebuie să rețină că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 și pentru că este donator al drepturilor succesorale dobândite de către tatăl său M.H. care , la rândul său, este moștenitorul R.C.R.; - instanța de fond trebuie să rețină calitatea de persoană îndreptățită rezultată din calitatea acestuia de descendent al R.C.R., descendență dovedită cu acte de stare civilă depuse la dosar.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de contestator, a desființat sentința apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Pentru a hotărî astfel, curtea, a reținut, în esență, că actele de stare civilă depuse, respectiv, copia certificatului de naștere și contractul de vânzare-cumpărare, prima instanță nu le-a pus în discuția părților și nici problema succesiunii contestatorului după R.C., nu a fost discutată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs RA A.P.P.S., invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel se contrazice în considerentele deciziei recurate, arătând că „potrivit dispozițiilor art. 297 C. proc.
civ. Curtea va găsi nefondat apelul ( … )” pentru ca la pag. 4 din aceiași decizie, curtea „admite apelul formulat de apelantul-contestator ( … )”. A mai arătat recurenta, că față de actele depuse la dosarul administrativ cât și în instanță contestatorul nu a făcut dovada pretențiilor sale, neputând dovedi calitatea de moștenitor legal al lui C.R., instanța de apel, schimbând cauza dedusă judecății față de faptul că își întemeiază pretențiile folosind această calitate. Susținerea instanței de apel că prima instanță, deși a primit actele de stare civilă nu a pus în discuția părților problema succesiunii legale a apelantului-intimat după R.C., nu corespunde adevărului întrucât aceste probleme au fost dezbătute pe larg și în mod detaliat.
Față de cele menționate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței nr. 517 din 21 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Analizând criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în raport de care, procedând la verificarea hotărârii, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente : Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurentă, neregăsindu-se cele două ipoteze, deoarece decizia dată în apel este motivată și nu cuprinde motive contradictorii. Chiar dacă, în decizia recurată se susține că „instanța va găsi apelul nefondat”… „aceasta reprezintă o eroare materială strecurată în considerentele deciziei, neexistând alte motive contradictorii sau străine” de natura pricinii. Nu este întemeiată nici critica vizând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Considerentele deciziei criticate relevă elementele de fapt care justifică aplicarea legii în cauză, iar legea aplicabilă nu a fost încălcată în litera și spiritul ei, nu a fost interpretată eronat și nici aplicată greșit.
În raport de situația de fapt reținută, soluția pronunțată de instanța de apel este legală, astfel încât recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 192/A din 28 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.