ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1518/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1518/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 10 octombrie 2005 H.P.P., în

contradictoriu cu intimata A.P.P.S. RA, a solicitat anularea deciziei nr. 248

din 3 iunie 2005 emisă de intimată și obligarea acesteia din urmă să-i lase în

deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, compus din teren

în suprafață de 506 mp, constituind „lotul 2 din parcelarea Blank, parcul

Jianu”.

În consecință, în baza art. 137

alin. (1) și art. 109 alin. (1) C. proc. civ. a respins excepția

inadmisibilității.

În ceea ce privește legalitatea și

temeinicia deciziei emisă sub nr. 248 din 3 iunie 2005, prima instanță, a

reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 534 din 13 martie 2002

adresată Primăriei Municipiului București, contestatorul a solicitat

restituirea în natură a imobilului situat în București, compus din teren în

suprafață de 506 mp, constituind „lotul 2 din parcelarea Blank, parcul Jianu”,

iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, a solicitat

restituirea prin echivalent.

Prin notificare, contestatorul a

arătat că imobilul a aparținut R.C.R., fiind dobândit prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23530/1934 de Tribunalul Ilfov, că

imobilul a fost moștenit, la decesul regelui, de către soția supraviețuitoare,

E.L., care a lăsat ca legatar universal pe U.M.

Drepturile succesorale ale acesteia

au fost dobândite de către contestator în baza actului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1489 din 2 august 2001.

A mai fost depus, în traducere

similară, neînsoțit de original, testamentul autentificat al P.E.R., născută

L., prin care aceasta o desemna legatar universal pe numita M.U., actul de

deces al E.L., purtând mențiunea că „decedata nu a lăsat în urma sa moștenitori

supuși unui inventar obligatoriu”, declarație sub semnătură certificată dată de

contestator în sensul că nu a primit, nici el, nici autorii săi, despăgubiri

pentru imobilul revendicat.

A mai reținut prima instanță, că nu

au fost atașate notificării și nici depuse la dosarul instanței acte de stare

civilă sau certificate de moștenitor emise pe numele E.L. de pe urma R.C.R.,

pentru a se putea constatat că drepturile succesorale transmise de E.L.

legatarei M.U. și de către aceasta din urmă contestatorului privesc bunurile

care au aparținut R.C.R.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel contestatorul H.P.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru

următoarele considerente :

- instanța de fond trebuie să rețină

că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.

10/2001 și pentru că este donator al drepturilor succesorale dobândite de către

tatăl său M.H. care , la rândul său, este moștenitorul R.C.R.;

- instanța de fond trebuie să rețină

calitatea de persoană îndreptățită rezultată din calitatea acestuia de

descendent al R.C.R., descendență dovedită cu acte de stare civilă depuse la

dosar.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul declarat de contestator, a desființat

sentința apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, curtea, a

reținut, în esență, că actele de stare civilă depuse, respectiv, copia

certificatului de naștere și contractul de vânzare-cumpărare, prima instanță nu

le-a pus în discuția părților și nici problema succesiunii contestatorului după

R.C., nu a fost discutată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs RA A.P.P.S., invocând cazurile de modificare prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel se contrazice în

considerentele deciziei recurate, arătând că „potrivit dispozițiilor art. 297

C. proc. civ. Curtea va găsi nefondat apelul ( … )” pentru ca la pag. 4 din

aceiași decizie, curtea „admite apelul formulat de apelantul-contestator ( …

)”.

A mai arătat recurenta, că față de

actele depuse la dosarul administrativ cât și în instanță contestatorul nu a

făcut dovada pretențiilor sale, neputând dovedi calitatea de moștenitor legal

al lui C.R., instanța de apel, schimbând cauza dedusă judecății față de faptul

că își întemeiază pretențiile folosind această calitate.

Susținerea instanței de apel că

prima instanță, deși a primit actele de stare civilă nu a pus în discuția

părților problema succesiunii legale a apelantului-intimat după R.C., nu

corespunde adevărului întrucât aceste probleme au fost dezbătute pe larg și în

mod detaliat.

Față de cele menționate, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea

sentinței nr. 517 din 21 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă.

Analizând criticile formulate,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dezvoltarea acestora face

posibilă încadrarea în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în raport de care, procedând la verificarea hotărârii, reține că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente :

Cu privire la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

În cauză nu sunt incidente

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurentă,

neregăsindu-se cele două ipoteze, deoarece decizia dată în apel este motivată

și nu cuprinde motive contradictorii.

Chiar dacă, în decizia recurată se

susține că „instanța va găsi apelul nefondat”… „aceasta reprezintă o eroare

materială strecurată în considerentele deciziei, neexistând alte motive

contradictorii sau străine” de natura pricinii.

Nu este întemeiată nici critica

vizând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Considerentele deciziei criticate

relevă elementele de fapt care justifică aplicarea legii în cauză, iar legea

aplicabilă nu a fost încălcată în litera și spiritul ei, nu a fost interpretată

eronat și nici aplicată greșit.

În raport de situația de fapt

reținută, soluția pronunțată de instanța de apel este legală, astfel încât

recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 192/A din 28 martie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2008.