ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7071/2007

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 21 octombrie 2002, reclamantul

T.V. a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Giroc, I.I.T., primar al

aceleiași localități, O.A. și C.M., solicitând anularea Dispoziției nr. 89 din

5 septembrie 2002 și emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a

cotei de ½ din imobilul (casă și teren de 1349 mp) situat în Chișoda,

înscris în C.F. 390 nr. top. 438-439/a.

În motivarea contestației,

întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că:

- a dobândit, prin moștenire, cota

de ½ din imobilul menționat, care a fost preluată de stat conform

Decretului nr. 223/1974;

- ulterior, pârâta C.M., sora lui,

moștenitoarea celelalte cote de ½ , a solicitat ieșirea din indiviziune

cu statul, obținând astfel întregul teren de 1349 mp, iar autoritățile locale

au vândut partea lui din construcție pârâtei chiriașe O.A.;

- dispoziția criticată, prin care

autoritățile locale i-au respins cererea de restituire în natură, este greșită

deoarece ieșirea din indiviziune și înstrăinarea s-au realizat cu rea credință.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 1168 din 5 decembrie 2002, a respins contestația, ca

neîntemeiată.

S-a reținut că:

- prin decizia nr. 952/1976 emisă de

Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Timiș, neatacată de

reclamant, cota lui parte de ½ din imobil a fost trecută fără plată în

proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974;

- în anii 1992 și 1996, construcția,

în cota parte preluată de la reclamant, a fost succesiv închiriată și,

respectiv, vândută (conform Legii nr. 112/1995) pârâtei O.A.;

- terenul aferent a revenit pârâtei

C.M. în urma procesului acesteia de ieșire din indiviziune cu statul, iar

potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, nu putea fi restituit

reclamantului, care, fiind cetățean suedez, și-a redobândit cetățenia română

după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara-secția

civilă, prin decizia nr. 1900 din 12 septembrie 2005, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant.

S-a reținut că:

- imobilul construcție nu poate fi

restituit în natură deoarece a fost vândut chiriașei O.A. potrivit Legii nr.

112/1995, iar acțiunea intentată de reclamant pentru anularea acestei

înstrăinări a fost perimată;

- pe parcursul procesului,

reclamantul a dobândit prin donație cota de ½ din terenul în discuție,

astfel că pretențiile sale au fost satisfăcute.

Reclamantul a declarat recurs, prin

care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul anulării dispoziției

atacate, constatării pe cale de excepție a nulității înstrăinării cotei de

½ din casa veche și restituirii în natură a acestei construcții, precum

și a construcției extratabulare, care nici nu a fost preluată de stat, nefiind

înscrisă în cartea funciară.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 4, 7-9 C. proc. civ., recurentul a susținut că:

- Legea nr. 10/2001 nu condiționează

retrocedarea terenului de redobândirea prealabilă a cetățeniei române;

- Primăria comunei Giroc nu putea

vinde cota lui parte din construcție mai înainte de ieșirea din indiviziune;

- alături de casa veche se afla o

construcție extratabulară, neînscrisă în cartea funciară, pe care Primăria

comunei Giroc nu putea să o vândă deoarece nu fusese preluată de stat.

Aceste critici sunt fondate în

sensul celor ce urmează:

- reclamantul este îndreptățit la

măsuri reparatorii pentru cota de ½ din imobilul în discuție

(construcție și teren de 1349 mp), care a fost preluată de stat conform

Decretului nr. 223/1974, deci în mod abuziv;

- restituirea în natură a cotei

menționate nu este condiționată de cetățenia persoanei îndreptățite dar în

speță nu poate fi dispusă întrucât construcția a fost înstrăinată, iar terenul

a revenit în întregime celeilalte coproprietare în urma ieșirii acesteia din

indiviziune cu statul;

- împrejurarea că în timpul

procesului, respectiv la 7 aprilie 2003, pârâta C.M. a donat fratelui său cota

de ½ din terenul de 1349 mp este irelevantă cu privire la măsurile

reparatorii în echivalent care i se cuvin reclamantului;

- dispoziția de respingere a

notificării este așadar greșită, impunându-se emiterea unei noi dispoziții, cu

propuneri de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Susținerile recurentului referitoare la construcția

extratabulară și anularea înstrăinării cotei sale părți din casa veche nu pot

fi analizate deoarece:

- au fost formulate pentru prima

oară în recurs;

- ultima cerere depășește

considerabil termenul prevăzut de art. 46 (în prezent art. 45) alin. (5) din

Legea nr. 10/2001.

Drept consecință, conform art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

ambelor hotărâri, urmând ca în rejudecare să fie admisă în parte contestația și

să fie obligată Primăria comunei Giroc să emită dispoziție motivată cu

propuneri de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul T.V. împotriva deciziei nr. 1900 din 12 decembrie 2005 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 1168 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Timiș și, în

rejudecare admite în parte contestația formulată de reclamant și obligă pe

pârâta Primăria comunei Giroc, județul Timiș, prin Primar să emită dispoziția

motivată cu propunere de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 octombrie 2007.