ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7071/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 21 octombrie 2002, reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Giroc, I.I.T., primar al aceleiași localități, O.A. și C.M., solicitând anularea Dispoziției nr. 89 din 5 septembrie 2002 și emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a cotei de ½ din imobilul (casă și teren de 1349 mp) situat în Chișoda, înscris în C.F. 390 nr. top. 438-439/a.

În motivarea contestației, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că: - a dobândit, prin moștenire, cota de ½ din imobilul menționat, care a fost preluată de stat conform Decretului nr. 223/1974; - ulterior, pârâta C.M., sora lui, moștenitoarea celelalte cote de ½ , a solicitat ieșirea din indiviziune cu statul, obținând astfel întregul teren de 1349 mp, iar autoritățile locale au vândut partea lui din construcție pârâtei chiriașe O.A.; - dispoziția criticată, prin care autoritățile locale i-au respins cererea de restituire în natură, este greșită deoarece ieșirea din indiviziune și înstrăinarea s-au realizat cu rea credință. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1168 din 5 decembrie 2002, a respins contestația, ca neîntemeiată.

S-a reținut că: - prin decizia nr. 952/1976 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Timiș, neatacată de reclamant, cota lui parte de ½ din imobil a fost trecută fără plată în proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974; - în anii 1992 și 1996, construcția, în cota parte preluată de la reclamant, a fost succesiv închiriată și, respectiv, vândută (conform Legii nr. 112/1995) pârâtei O.A.; - terenul aferent a revenit pârâtei C.M. în urma procesului acesteia de ieșire din indiviziune cu statul, iar potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, nu putea fi restituit reclamantului, care, fiind cetățean suedez, și-a redobândit cetățenia română după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara-secția civilă, prin decizia nr. 1900 din 12 septembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. S-a reținut că: - imobilul construcție nu poate fi restituit în natură deoarece a fost vândut chiriașei O.A. potrivit Legii nr. 112/1995, iar acțiunea intentată de reclamant pentru anularea acestei înstrăinări a fost perimată; - pe parcursul procesului, reclamantul a dobândit prin donație cota de ½ din terenul în discuție, astfel că pretențiile sale au fost satisfăcute. Reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul anulării dispoziției atacate, constatării pe cale de excepție a nulității înstrăinării cotei de ½ din casa veche și restituirii în natură a acestei construcții, precum și a construcției extratabulare, care nici nu a fost preluată de stat, nefiind înscrisă în cartea funciară.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 7-9 C. proc. civ., recurentul a susținut că: - Legea nr. 10/2001 nu condiționează retrocedarea terenului de redobândirea prealabilă a cetățeniei române; - Primăria comunei Giroc nu putea vinde cota lui parte din construcție mai înainte de ieșirea din indiviziune; - alături de casa veche se afla o construcție extratabulară, neînscrisă în cartea funciară, pe care Primăria comunei Giroc nu putea să o vândă deoarece nu fusese preluată de stat.

Aceste critici sunt fondate în sensul celor ce urmează: - reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru cota de ½ din imobilul în discuție (construcție și teren de 1349 mp), care a fost preluată de stat conform Decretului nr. 223/1974, deci în mod abuziv; - restituirea în natură a cotei menționate nu este condiționată de cetățenia persoanei îndreptățite dar în speță nu poate fi dispusă întrucât construcția a fost înstrăinată, iar terenul a revenit în întregime celeilalte coproprietare în urma ieșirii acesteia din indiviziune cu statul; - împrejurarea că în timpul procesului, respectiv la 7 aprilie 2003, pârâta C.M. a donat fratelui său cota de ½ din terenul de 1349 mp este irelevantă cu privire la măsurile reparatorii în echivalent care i se cuvin reclamantului; - dispoziția de respingere a notificării este așadar greșită, impunându-se emiterea unei noi dispoziții, cu propuneri de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Susținerile recurentului referitoare la construcția extratabulară și anularea înstrăinării cotei sale părți din casa veche nu pot fi analizate deoarece: - au fost formulate pentru prima oară în recurs; - ultima cerere depășește considerabil termenul prevăzut de art. 46 (în prezent art. 45) alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Drept consecință, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri, urmând ca în rejudecare să fie admisă în parte contestația și să fie obligată Primăria comunei Giroc să emită dispoziție motivată cu propuneri de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei nr. 1900 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1168 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Timiș și, în rejudecare admite în parte contestația formulată de reclamant și obligă pe pârâta Primăria comunei Giroc, județul Timiș, prin Primar să emită dispoziția motivată cu propunere de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2007.