Decizia nr. 1319/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și Statul Român prin C., să se constate refuzul nejustificat al acestora de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent Dosarului nr. x/CC, pe numele D., E. (decedat, cu moștenitor F.) și A., în baza Deciziei nr. 7071/2007 și a Deciziei nr. 17995/2009, ambele emise de către SC G. SA cu privire la imobilul casă de locuit demolat cu suprafața utila de 65 mp. și teren aferent în suprafață de 108 mp., care au fost situate în satul Rovinari, com. Bâlteni, jud. Gorj. De asemenea, a solicitat să fie obligate pârâtele să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent Dosarului nr. x/CC, până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor propuse actualizate cu indicele de inflație la zi, în favoarea lui D., E. (decedat, cu moștenitor F.) și A. pentru imobilul sus-menționat. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii, în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data emiterii titlului de despăgubire, și a cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență; 2.1 Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ si fiscal, prin sentința nr. 2085 din 26 septembrie 2014, a admis excepția necompetenței matriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în considerarea calității B. de autoritate publică centrală, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 572/2013. 2.2 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 424 din 24 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată –09 aprilie 2014, dată la care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013, caz în care secția civilă a tribunalului este competentă să soluționeze pricina. 2.2.1. Prin Încheierea din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în temeiul art. 442 C. proc. civ., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței nr. 424 din 24 noiembrie 2014, în sensul că se va menționa corect „secția civilă” și nu „secția contencios administrativ și fiscal”, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A., invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt arătată, solicitând, în esență, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința de a se constata competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj, cum corect s-a reținut în sentința Curții de Apel Craiova.

Prin întâmpinările formulate în cauză, autoritățile publice intimate au solicitat respingerea recursului, B. invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj.

Prin răspuns la întâmpinări, recurenta-reclamantă a arătat că își menține cererea de chemare în judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului și conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante; 1.1. Cu privire la recursul declarat împotriva Încheierii din 5 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte constată că este inadmisibil. Prin încheierea recurată, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și în dispozitivul sentinței nr. 424 din 24 noiembrie 2014, în temeiul art. 442 C. proc. civ. Dispozițiile art. 446 C. proc. civ. prevăd: ,,Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea,,. Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care instanța s-a declarat necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. Din interpretarea logico-juridică a textului legal menționat rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac. Prin urmare, nici încheierea prin care s-a dispus îndreptarea unei erori materiale strecurate în sentința de declinare nu este supusă niciunei căi de atac. 1.2. Cu privire conflictul negativ de competență ivit, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii. Obiectul cererii deduse judecății vizează, în esență, refuzul nejustificat al autorității pârâte de a emite titlul de despăgubire aferent Dosarului de despăgubire nr. x/CC. În raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Conform dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul C. și a celor transmise Secretariatului H., se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale respective. Art. 35 din același act normativ, prevede: ,, (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (…).” În raport cu obiectul acțiunii, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar instanța competentă să soluționeze cauza în fond este secția civilă a tribunalului, potrivit dispozițiilor alin. (1) al aceluiași articol. 2. Temeiul legal al soluției adoptate; Pentru considerentele expuse, potrivit dispozițiilor art. 446 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 132 alin. (3) din același cod, Înalta Curte va respins recursul, ca inadmisibil. Totodată, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul Gorj, secția civilă.