ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1115/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 mai 2007 la

Tribunalul Argeș, reclamanții B.N.V., I.G. și alții au chemat în judecată

pârâții M.M.S.S.F., A.N.O.F.M. Argeș, solicitând obligarea acestora la plata

primei de vacanță începând cu anul 2001 și până în prezent.

Tribunalul Argeș prin

încheierea din 25 iunie 2007 a disjuns acțiunea reclamanților B.N.V. și I.G.,

iar prin sentința civilă nr. 401 din 27 iunie 2007 și-a declinat competența în

favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că cei doi reclamanți au fost numiți

directori executivi prin ordinele emise de președintele A.N.O.F.M.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 95/

F-C din 18 octombrie 2007 a admis acțiunea, a obligat pârâta A.N.O.F.M. să le

plătească reclamanților prima de vacanță pe anii 2001 - 2006 indexată și a

obligat M.M.F.E.Ș. să pună la dispoziție fondurile necesare plății.

Instanța a reținut că,

potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 „funcționarul public are

dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de

bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs pârâții M.M.F.E.Ș. și A.N.O.F.M., criticând-o pentru

nelegalitate.

În recursul său pârâtul M.M.F.E.Ș.,

susține în principal că instanța de fond în mod greșit a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a ministerului, iar pe fond a pronunțat o

hotărâre cu aplicarea greșită a legii, instanța nesocotind prevederile legilor

bugetului asigurărilor sociale din anii 2005 și 2006 prin care acordarea

primelor de vacanță a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.

Recursul formulat de

minister este fondat.

Din examinarea actele

dosarului rezultă că instanța de fond nu a observat că reclamanții au calitatea

de funcționari publici, cu funcții de conducere, numiți prin ordin emis de

președintele A.N.O.F.M., instituții centrale cu personalitate juridică conform

Legii nr. 202/2006.

Întrucât raporturile de

serviciu ale reclamanților au fost încheiate cu A.N.O.F.M., aceasta este

instituția publică centrală care are calitatea procesuală pasivă în cauză și nu

M.M., cum greșit a apreciat instanța de fond.

Așa fiind, se va admite

recursul acestui minister, se va respinge acțiunea reclamanților în

contradictoriu cu acest pârât.

Cu privire la recursul

formulat de pârâta A.N.O.F.M., acesta este nefondat pentru considerentele

următoare:

În primul motiv de casare se

susține că, în mod eronat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului

la acțiune al reclamanților.

Pe fondul cauzei, recurenta

susține că instanța a ignorat prevederile legale pe perioada 2001 - 2006, prin

care plata primei de concediu a fost suspendată.

Susținerile recurentei pe

fondul cauzei urmează a fi înlăturate.

Prin Decizia nr. 12 din 5

februarie 2007, pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție și a reținut că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face

obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat

împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau

arbitrariu, în conformitate cu dispozițiile art. 38 C. muncii.

De aceea, fiind un drept

câștigat, derivând dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată

prin actele normative menționate. Aceste dispozitive legale nu conțin nici o

referire la o eventuală desființare a drepturilor la prima de concediu, ci doar

la suspendarea exercitării acestui drept.

Referitor la motivul de

casare privind prescripția dreptului la acțiune, al reclamanților și acesta

este nefondat, întrucât suspendarea dreptului a avut ca efect imposibilitatea

realizării acestuia pe perioada 2001 - 2006.

Așa fiind, recursul declarat

de A.N.O.F.M. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarate de

M.M.F.E.Ș. împotriva sentinței nr. 95/ F-C din 18 octombrie 2007 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B.N.V., I.G. față de

pârâtul M.M.F.E.Ș., pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge recursul declarat de

A.N.O.F.M. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2008.