ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3802/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 aprilie 1999, reclamanta SC F. SRL Satu Mare cheamă în judecată pe pârâta SC L.P. SRL Baia Mare solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.166.561,56 dolari S.U.A. reprezentând penalități de întârziere, 47.920,27 dolari S.U.A. reprezentând daune și 50.000 dolari S.U.A. onorariu de avocat și cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru. Prin sentința civilă nr. 4039 din 20 iunie 2000, Tribunalul București, secția comercială, respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că, așa cum s-a stabilit și în raportul expertizei administrate în cauză, lucrările contractate în sumă de 1.403.000 dolari S.U.A.

de către reclamanta antreprenor au fost achitate integral de către pârâtă, respectându-se termenul de execuție convenit. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond este respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 582 din 3 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, instanța reținând că întrucât prin sentința civilă nr. 151 din 13 octombrie 1997 a Tribunalului Satu Mare pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea unor lucrări executate în sumă de 358.422 dolari S.U.A., la cursul de referință în lei al B.N.R. din ziua plății efective, nu se poate pune problema unor daune interese reprezentând valoarea prejudiciului suferit de apelantă prin executarea cu întârziere a dispozitivului menționatei sentințe.

Prin decizia nr. 427 din 29 ianuarie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va urma să administreze noi probe prin care să se stabilească penalitățile, daunele și cheltuielile de judecată ce formează obiectul litigiului, ținându-se cont de faptul că pârâta a fost obligată irevocabil la plata sumei de 358.422 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare lucrări. Reinvestită după casare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 26 mai 2003, la cererea intimatei pârâte, suspendă judecata cererii de apel formulată de apelanta reclamantă conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., având în vedere că s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului M.L.V., administrator al societății reclamante, pentru infracțiuni ce au o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să se pronunțe în judecarea apelului. Prin decizia nr. 62 din 14 ianuarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de mai sus pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Prin încheierea pronunțată la 27 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, suspendă din nou judecarea cauzei având ca obiect apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, în baza art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., reținând că la termenul de verificare, după repunere pe rol, a faptului dacă mai subzistă motivele suspendării, nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin decizia comercială nr. 95 din 13 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, constată perimat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 4039 din 20 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, reținând că reclamanta a stat în pasivitate de la data suspendării cauzei, respectiv 27 iunie 2006, și nu a solicitat nici repunerea cauzei pe rol și nici nu a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate ca nelegală și trimiterea cauzei spre reluarea cursului judecății apelului. În motivarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, instanța soluționând cauza în condițiile lipsei procedurii de citare cu toate părțile în proces, citația și dovada îndeplinirii procedurii de citare pentru termenul din 27 iunie 2006 față de pârâta intimată fiind returnate, iar instanța refuzând să citeze în cauză pe SC E.M.R.M. SRL lichidator al menționatei părți. Recurenta critică instanța și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc.

civ., în condițiile în care, în ședința în care a pronunțat decizia recurată, aceasta a refuzat să ia în considerare rezoluția din 15 ianuarie 2007, dată în dosarul nr. 36/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, din care rezultă că s-a soluționat cauza penală care a determinat măsura suspendării apelului, interzicând depunerea documentului la dosar, astfel că până la data menționatei rezoluții cauza inițială de suspendare a judecății apelului întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a subzistat. Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului de apel se constată că pentru termenul din 27 iunie 2006, când instanța de apel a repus din oficiu cauza pe rol pentru a verifica dacă mai subzistă motivele suspendării, apelanta recurentă depusese la dosar, în îndeplinirea dispozițiilor instanței înscrise în citație, adresa din 22 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin care se comunica lui M.L.V., administratorul reclamantei apelante, că dosarul penal nr. 36/P/2005, pentru care fusese suspendată judecarea apelului în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., se află în lucru, nefiind soluționat, astfel că instanța ar fi trebuit să mențină suspendarea dispusă în cauză prin încheierea din 26 mai 2003. Se constată, de asemenea, că pentru același termen procedura de citare a intimatei pârâte fusese viciată, citația fiind restituită cu mențiunea că destinatarul este mutat de la adresa din Baia Mare, str. Traian, iar apelanta depusese la dosar copie a încheierii din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, judecător sindic dată în dosarul de faliment nr. 2382/2005 prin care s-a dispus intrarea în faliment a pârâtei intimate și dizolvarea acesteia, fiind numit ca lichidator SC E.M.R.M. SRL cu sediul în Baia Mare, Bd.

Unirii nr. 14/70, în hotărâre indicându-se și sediul SC L.P. SRL în Satulung, str. Gării, astfel că instanța de apel ar fi trebuit să constate lipsa de procedură cu intimata și nu să facă aplicarea greșită a art. 98 C. proc. civ., reținând astfel eronat că procedura este legal îndeplinită dar că în mod nejustificat nici una dintre părți nu s-a prezentat. Astfel fiind, măsura suspendării judecății apelului în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., fiind nelegală, constatarea apelului ca perimat, la data de 13 februarie 2007, prin decizia recurată este neîntemeiată, neputându-se reține pasivitatea apelantei față de faptul că măsura suspendării judecății, dispusă la data de 27 iunie 2006, fusese luată cu încălcarea dispozițiilor art. 107 C. proc.

civ., iar apelanta invocase neregularitatea actului de procedură în condițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ. Cum din rezoluția din 15 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj rezultă că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui M.L.V. pentru infracțiuni care, având o înrâurire asupra hotărârii ce s-ar fi pronunțat în judecarea apelului, au determinat dispunerea suspendării la data de 26 mai 2003 în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de apel, continuând judecata, urmează să verifice dacă respectivele condiții de suspendare mai persistă după data respectivă de 15 ianuarie 2007. Față de cele de mai sus, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei recurate, care urmează a fi modificată în sensul că urmează a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile perimării apelului, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe pentru verificarea persistării condițiilor suspendării dispuse în temeiul art. 244 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 95 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că se constată că nu sunt îndeplinite condițiile perimării și trimite cauza aceleiași instanțe pentru verificarea persistării condițiilor suspendării dispuse în temeiul art. 244 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2007.