ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3802/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3802/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 30 aprilie 1999, reclamanta SC F. SRL Satu Mare cheamă în judecată pe pârâta

SC L.P. SRL Baia Mare solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.166.561,56 dolari S.U.A.

reprezentând penalități de întârziere, 47.920,27 dolari S.U.A. reprezentând

daune și 50.000 dolari S.U.A. onorariu de avocat și cheltuieli de judecată

reprezentând taxă de timbru.

Prin sentința civilă nr. 4039

din 20 iunie 2000, Tribunalul București, secția comercială, respinge acțiunea

reclamantei ca neîntemeiată, reținând că, așa cum s-a stabilit și în raportul

expertizei administrate în cauză, lucrările contractate în sumă de 1.403.000 dolari

S.U.A. de către reclamanta antreprenor au fost achitate integral de către

pârâtă, respectându-se termenul de execuție convenit.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței instanței de fond este respins, ca nefondat,

prin decizia civilă nr. 582 din 3 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, instanța reținând că întrucât prin sentința

civilă nr. 151 din 13 octombrie 1997 a Tribunalului Satu Mare pârâta a fost

obligată să plătească reclamantei contravaloarea unor lucrări executate în sumă

de 358.422 dolari S.U.A., la cursul de referință în lei al B.N.R. din ziua

plății efective, nu se poate pune problema unor daune interese reprezentând

valoarea prejudiciului suferit de apelantă prin executarea cu întârziere a

dispozitivului menționatei sentințe.

Prin decizia nr. 427 din 29

ianuarie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite

recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va urma să

administreze noi probe prin care să se stabilească penalitățile, daunele și

cheltuielile de judecată ce formează obiectul litigiului, ținându-se cont de

faptul că pârâta a fost obligată irevocabil la plata sumei de 358.422 dolari

S.U.A. reprezentând contravaloare lucrări.

Reinvestită după casare,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 26 mai

2003, la cererea intimatei pârâte, suspendă judecata cererii de apel formulată

de apelanta reclamantă conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având

în vedere că s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului M.L.V.,

administrator al societății reclamante, pentru infracțiuni ce au o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să se pronunțe în judecarea apelului.

Prin decizia nr. 62 din 14

ianuarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, anulează,

ca netimbrat, recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de mai sus

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Prin încheierea pronunțată

la 27 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, suspendă

din nou judecarea cauzei având ca obiect apelul formulat de reclamantă

împotriva sentinței instanței de fond, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ.,

reținând că la termenul de verificare, după repunere pe rol, a faptului dacă

mai subzistă motivele suspendării, nici una dintre părți nu s-a prezentat și

nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin decizia comercială nr. 95

din 13 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, constată

perimat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 4039

din 20 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială,

reținând că reclamanta a stat în pasivitate de la data suspendării cauzei,

respectiv 27 iunie 2006, și nu a solicitat nici repunerea cauzei pe rol și nici

nu a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare.

Împotriva deciziei de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate ca

nelegală și trimiterea cauzei spre reluarea cursului judecății apelului.

În motivarea recursului său

recurenta critică instanța de apel pentru încălcarea formelor de procedură

prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității,

instanța soluționând cauza în condițiile lipsei procedurii de citare cu toate

părțile în proces, citația și dovada îndeplinirii procedurii de citare pentru

termenul din 27 iunie 2006 față de pârâta intimată fiind returnate, iar

instanța refuzând să citeze în cauză pe SC E.M.R.M. SRL lichidator al

menționatei părți. Recurenta critică instanța și pentru greșita aplicare a

dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care, în

ședința în care a pronunțat decizia recurată, aceasta a refuzat să ia în

considerare rezoluția din 15 ianuarie 2007, dată în dosarul nr. 36/P/2005 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj, din care rezultă că s-a soluționat cauza

penală care a determinat măsura suspendării apelului, interzicând depunerea

documentului la dosar, astfel că până la data menționatei rezoluții cauza

inițială de suspendare a judecății apelului întemeiată pe dispozițiile art. 244

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a subzistat.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului de apel se constată că pentru termenul din 27 iunie 2006, când

instanța de apel a repus din oficiu cauza pe rol pentru a verifica dacă mai

subzistă motivele suspendării, apelanta recurentă depusese la dosar, în

îndeplinirea dispozițiilor instanței înscrise în citație, adresa din 22 iunie

2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin care se comunica lui M.L.V.,

administratorul reclamantei apelante, că dosarul penal nr. 36/P/2005, pentru

care fusese suspendată judecarea apelului în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., se află în lucru, nefiind soluționat, astfel că instanța ar fi trebuit

să mențină suspendarea dispusă în cauză prin încheierea din 26 mai 2003.

Se constată, de asemenea, că

pentru același termen procedura de citare a intimatei pârâte fusese viciată,

citația fiind restituită cu mențiunea că destinatarul este mutat de la adresa

din Baia Mare, str. Traian, iar apelanta depusese la dosar copie a încheierii

din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, judecător sindic dată în dosarul de

faliment nr. 2382/2005 prin care s-a dispus intrarea în faliment a pârâtei

intimate și dizolvarea acesteia, fiind numit ca lichidator SC E.M.R.M. SRL cu

sediul în Baia Mare, Bd. Unirii nr. 14/70, în hotărâre indicându-se și sediul

SC L.P. SRL în Satulung, str. Gării, astfel că instanța de apel ar fi trebuit

să constate lipsa de procedură cu intimata și nu să facă aplicarea greșită a art.

98 C. proc. civ., reținând astfel eronat că procedura este legal îndeplinită

dar că în mod nejustificat nici una dintre părți nu s-a prezentat.

Astfel fiind, măsura

suspendării judecății apelului în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., fiind

nelegală, constatarea apelului ca perimat, la data de 13 februarie 2007, prin

decizia recurată este neîntemeiată, neputându-se reține pasivitatea apelantei

față de faptul că măsura suspendării judecății, dispusă la data de 27 iunie

2006, fusese luată cu încălcarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., iar

apelanta invocase neregularitatea actului de procedură în condițiile art. 108 alin.

(3) C. proc. civ., instanța de apel făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art.

250 alin. (1) C. proc. civ.

Cum din rezoluția din 15

ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj rezultă că s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui M.L.V. pentru infracțiuni care,

având o înrâurire asupra hotărârii ce s-ar fi pronunțat în judecarea apelului,

au determinat dispunerea suspendării la data de 26 mai 2003 în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de apel, continuând judecata, urmează

să verifice dacă respectivele condiții de suspendare mai persistă după data

respectivă de 15 ianuarie 2007.

Față de cele de mai sus, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Curtea

urmează să admită recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei

recurate, care urmează a fi modificată în sensul că urmează a se constata că nu

sunt îndeplinite condițiile perimării apelului, iar cauza urmează a fi trimisă

aceleiași instanțe pentru verificarea persistării condițiilor suspendării dispuse

în temeiul art. 244 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC F. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 95 din 13 februarie 2007

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în

sensul că se constată că nu sunt îndeplinite condițiile perimării și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru verificarea persistării condițiilor suspendării

dispuse în temeiul art. 244 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 noiembrie 2007.