ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2007

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanții N.E. au chemat în judecată pârâții M.T.C.T. și A.N.P.H., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul nr. 609/2003 emis de către M.T.C.T. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt pensionari, M.I. având pensie de limită de vârstă, iar N. E. având pensie de urmaș și persoană cu handicap accentuat, iar Ordinul nr. 609/2003 este nelegal întrucât contravine dispozițiilor art. 19 lit. h) din O.G. nr. 102/1999 și Legii nr. 343/2004, care prevăd că persoanele cu handicap accentuat beneficiază de 6 bilete gratuite dus-întors și nu stipulează ca pensionarii să predea biletele C.F.R.

cu 50 % reducere în schimbul celor 6 bilete gratuite dus-întors. Prin sentința civilă nr. 113 din 30 iunie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul M.T.C.T. A respins acțiunea formulată de reclamanții N.E. și M.I. Pentru a hotărî astfel a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile invocată de M.T.C.T. este neîntemeiată întrucât reclamanții N.E. și M.I. s-au adresat M.T.C.T., care prin adresa din 10 februarie 2006 emisă de D.M. din cadrul S.N.T.F.C. C.F.R.C. a comunicat că trebuie să opteze pentru una din facilitățile acordate, fiind îndeplinită obligația prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că Ordinul nr. 609/2003 emis de M.T.C.T. nu contravine vreunei dispoziții legale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D.E. și M.I. și M.T.C.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, recurenții D.E. și M.I. au arătat că Ordinul care face obiectul litigiului de față, contravine dispozițiilor O.U.G. nr. 102/1999 cu modificările și completările ulterioare. Recurentul M.T.C.T., a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanții au realizat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, întrucât corespondența a fost realizată cu C.N. C.F.R. SA și că, această companie are personalitate juridică proprie și funcționează sub autoritatea M.T.C.T.

Analizând motivele recursurilor, probele administrate în cauză, soluția instanței de fond, prevederile legale incidente pricinii în raport și de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de D.E. și M.I. nu a fost timbrat deși recurenții au fost citați cu această mențiune. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, raportat la dispozițiile art. II alin. (1) și ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum și cele ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbru judiciar (astfel cum au fost modificate și completate), potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru și căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, taxe care se plătesc anticipat, urmează ca, pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul declarat de către D.E.

și M.I. să fie anulat ca netimbrat. Cât privește recursul declarat de M.T.C.T., prin care se invocă motivul potrivit căruia reclamanții M.I. și N.E. nu au respectat dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că procedura prealabilă a fost realizată cu C.N. C.F.R. SA și nu cu autoritatea emitentă a actului administrativ respectiv cu M.T.C.T.; Înalta Curte constată că este nefondat. Prin adresa din 10 februarie 2006 emisă de D.M. din cadrul S.N.T.F.C. C.F.R.C., M.T.C.T. a comunicat reclamanților că trebuie să opteze pentru una din facilitățile acordate prin Legea nr. 519/2002 sau prin Legea nr. 343/2004 și că, Ordinul nr. 609/2003 este dat în temeiul O.U.G. nr. 102/1999. În măsura în care S.N.T.F.C.

C.F.R.C. nu avea atribuții de soluționare a petiției reclamanților, potrivit dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 27/2002 aprobată prin Legea nr. 233/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aceasta trebuia să transmită cererea în termen de 5 zile autorității sau instituției publice care avea competența soluționării sesizării. Însă, autoritatea care a emis adresa precizată anterior a recunoscut dreptul de petiționare a reclamanților, a reținut sesizarea și s-a învestit cu soluționarea petiției adresate de către reclamanții N.E. și M.I. Prin urmare, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile în materie, astfel că recursul declarat de M.T.C.T.

este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de N.E. și M.I., împotriva sentinței nr. 113 din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de M.T.C.T., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.