ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâții C.S.E.P.H.A. și C.E.M.P.H.A., solicitând anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 9695 din 22 octombrie 2007 și recunoașterea dreptului său de încadrare în gradul corespunzător de handicap ce necesită îngrijire permanentă din partea unui asistent personal. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși a prezentat pârâtelor toate acele medicale din care rezultă că diagnosticul îl recomandă pentru a fi încadrat în gradul de handicap accentuat sau grav, aceștia au apreciat greșit situația sa, în sensul că nu ar îndeplini criteriile medicale de încadrare cuprinse în Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Prin sentința nr. 134/F/CA/2008 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A constatat că, în conformitate cu criteriile cuprinse în Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei accesul la protecția specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități se face numai pentru accidente vasculare cerebrale cu deficit motor apărute anterior calității de asigurat în S.A.S.S., dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare. Or, reclamantul nu a îndeplinit această condiție, împrejurare observată și de comisiile medicale, în prezent acesta beneficiind de protecție socială oferită pensionarilor din S.A.S.S.

și având posibilitatea să solicite revizuirea la C.E.M.C.P. Alba, în cazul în care starea sa de sănătate s-ar agrava. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului reclamantul a arătat că diagnosticul pentru care a solicitat încadrarea în gradul de handicap accentuat trebuie apreciat în raport cu Ordinul nr. 762/2007, publicat în M.Of. nr. 882 bis 27 decembrie 2007. A mai arătat că instanța de fond a greșit când a apreciat că încadrarea într-un grad de handicap nu este de competența C.E.M.R.C.M. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă, C.S.E.P.H.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.

A arătat că recurentul invocă în mod eronat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Ordinului nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, deoarece dosarul medical al recurentului s-a soluționat înainte de intrarea în vigoare a actului normativ invocat, deci sub imperiul legii vechi. De asemenea, a menționat că este greșită aprecierea recurentului conform căreia C.E.M.R.C.M. ar avea competența de încadrare într-un grad de handicap, atribuțiile acestuia fiind cu totul altele. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

C.E.P.H. Alba, prin CH nr. 5226 din 13 septembrie 2007 a respins cererea solicitantului N.I. de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap pentru a beneficia de protecție specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități. S-a motivat că solicitantul are statut de pensionar de boală încadrat în gradul II de invaliditate și că nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002, suferind de ateroscleroză carotidiană bilaterală, stenoză carotidiană severă, AVC ischemic trombotic, silvian drept, hemipareză stângă, HTA formă severă, polineuropatie mixtă toxică, BPOC, dislipidemie. Contestația formulată de petent împotriva certificatului emis de C.E.P.H. Alba a fost soluționară de C.S.E.P.H.A.

prin Decizia nr. 9695 din 22 octombrie 2007, care a confirmat concluziile de neîncadrare a petentului într-o categorie de persoană cu handicap. Înalta Curte constată că la data emiterii certificatului nr. 5226 din 13 septembrie 2007 era în vigoare Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr. 726/2002 prin care au fost aprobate criteriile medico-sociale pe baza cărora se face încadrarea în diferite grade de handicap. La capitolul II pct. 1 lit. a) și b)din aceste criterii se menționează că certificatele de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap se vor emite numai pentru accidentele vasculare cerebrale cu deficit motor apărute anterior calității de asigurat în S.A.S.S., dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare.

În raport cu condițiile menționate, cuprinse în actul normativ evocat, Înalta Curte reține că instanța de fond a dat o interpretare corectă prevederilor legale, în sensul că a menținut hotărârile comisiilor medicale, motivat de împrejurarea că reclamantul a suferit accidentul vascular în timpul activității profesionale și nu anterior calității de asigurat în S.A.S.S., cum se stipulează în Ordinul nr. 726/2002. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia comisiile medicale au greșit întrucât nu au avut în vedere Ordinul nr. 762 din 27 decembrie 2007 al Ministerului Sănătății și Familiei, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat. Comisiile medicale și prima instanță au apreciat situația medicală a reclamantului în raport cu dispozițiile legale aflate în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate, deci ținând cont de criteriile medico-psihosociale cuprinse în Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 762/2007, la care se referă recurentul în cazul actelor administrative în discuție era imposibil de realizat, acesta nefiind în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate. Nici motivul de recurs relativ la împrejurarea că prima instanță ar fi greșit când a apreciat că încadrarea într-un grad de handicap nu ar fi de competența C.E.M.R.C.M., nu poate fi reținut. Înalta Curte observă ă instanța de fond nu a formulat o astfel de apreciere, ci a menționat că reclamantul urmează să beneficieze numai de protecția socială aferentă pensionarilor din S.A.S.S., iar dacă starea sa de sănătate se agravează poate solicita revizuirea la C.E.M.C.P. Halva, în evidența căruia figurează ca pensionar de boală cu gradul II de invaliditate.

De altfel, și în ipoteza în care prima instanță ar fi menționat că încadrarea într-un grad de handicap nu este de competența C.E.M.R.C.M., instanța nu s-ar fi aflat în eroare, atâta vreme cât cbinetul în discuție face parte integrantă din structura Casei județene de Pensii, în atribuțiile căreia nu se situează și aceea de a încadra persoane într-un grad de handicap. Față de cele prezentate, criticile recurentului apar ca neîntemeiate, situație în care, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul reclamantului, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorul N.I. împotriva sentinței civile nr. 134/F/CA din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.