ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I.

a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea art. 2 din

Normele metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport

interurban gratuit persoanelor cu handicap, aprobate prin H.G. nr. 680/2007;

- anularea actului administrativ

din 25 ianuarie 2010 emis de pârât ca răspuns la plângerea prealabilă formulată

în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâtului

la plata diferenței neacordate de 50% din prețul biletelor de călătorie;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că dispozițiile art. 2 din Normele metodologice aprobate

prin H.G. nr. 680/2007 intră în contradicție cu dispozițiile art. 22 alin. (3) din

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

[art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată

a legii în 2008], care acordă șase călătorii gratuite pe an persoanelor cu handicap.

Totodată, susține reclamantul că dispozițiile contestate contravin și dispozițiilor

art. 16 din Constituția României, republicată, care prevede că nimeni nu este mai

presus de lege.

Reclamantul a formulat

acțiunea manifestându-și nemulțumirea față de împrejurarea că nu i-au fost acordate

facilitățile prevăzute de lege pentru persoanele cu handicap, deoarece trebuia să

beneficieze de transport interurban gratuit, iar nu de o reducere de 50% la prețul

biletelor de călătorie.

Reclamantul a solicitat

instanței să constate și tardivitatea intrării în vigoare a dispozițiilor art. 2

din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 680/2007, raportat la prescripția

de 3 ani reglementată de Decretul-Lege nr. 167/1958, în raport cu momentul intrării

în vigoare a Legii nr. 147/2000 și a Legii nr. 30/2004.

Prin acțiune, reclamantul

a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 680/2007, ale Legii nr. 147/2000 privind reducerile

acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificată prin Legea nr. 30/2004,

susținând că acestea contravin dispozițiilor art. 16, art. 47 și art. 50 din Constituția

României, republicată.

În drept, reclamantul

a invocat dispozițiile art. 8 și art. 9 din Legea nr. 554/2004, ale art. 52 din

Constituția României, republicată, și ale art. 998 C. civ.

Pârâtul Guvernul României

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că dispozițiile

contestate din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 680/2007 nu sunt în contradicție

cu dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, deoarece reprezintă o

metodologie de punere în aplicare a prevederilor unei legi speciale. Cu privire

la excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, pârâtul a solicitat

respingerea acesteia ca inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile contestate

din cuprinsul Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 680/2007, iar în ceea

ce privește dispozițiile din legile vizate, ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece nu există legătură

de cauzalitate între obiectul cauzei și prevederile contestate de reclamant.

Prin sentința civilă

nr. 178/F/CA/2010 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată

de reclamant;

- a respins acțiunea formulată

de reclamantul R.I.

2.1.

În ceea ce privește cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată

de reclamant, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 147/2000

privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificate

prin Legea nr. 30/2004, susținând că dispozițiile respective contravin prevederilor

art. 16 - „Egalitatea în drepturi", art. 47 - „Nivelul de trai" și ale

art. 50 - „Protecția persoanelor cu handicap" din Constituția României, republicată.

A reținut Curtea de apel

că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor respective este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29

alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât a fost formulată în temeiul art.

9 din Legea nr. 554/2004, care se referă numai la vătămarea adusă prin ordonanțe

sau dispoziții din ordonanțe, iar nu la legi sau dispozițiile cuprinse în legi.

În ceea ce privește cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 680/2007, instanța a reținut

că este inadmisibilă deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

excepția poate fi invocată numai cu privire la legi sau ordonanțe ori cu privire

la dispoziții cuprinse în legi sau ordonanțe, astfel că hotărârile de Guvern nu

pot face obiectul excepției de neconstituționalitate.

2.2.

În ceea ce privește fondul

cauzei, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 2 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 680/2007:

„Art. 2. - Persoanele

cu handicap grav și accentuat care beneficiază de facilități pentru transportul

interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât

și potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilități”.

Potrivit art. 22

alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor

cu handicap [art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma

republicată a legii în 2008]:

„Art. 22. alin. (3) Persoanele

cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere,

cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a,

cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors

pe an calendaristic".

Instanța a apreciat că

dispozițiile citate din cuprinsul Normelor metodologice nu sunt în contradicție

cu dispozițiile legii a căror aplicare o reglementează, deoarece însăși textul legii

arată prin articolul susmenționat că facilitățile de care beneficiază persoanele

cu handicap privind călătoriile sunt la alegere, iar prin norme se explicitează

această prevedere, în sensul că facilitățile nu pot fi cumulate.

În acest context, Curtea

de apel a reținut că Normele metodologice respectă exigențele Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece

nu intră în contradicție cu aceasta și nici nu adaugă la lege, ci doar asigură punerea

în aplicare a dispozițiilor legale, nefiind în contradicție nici cu dispozițiile

art. 16 din Constituție, republicată.

În consecință, instanța

de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1, art. 8

și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cu privire la tardivitatea

intrării în vigoare a dispozițiilor art. 2 din Normele metodologice aprobate prin

H.G. nr. 680/2007, invocată de către reclamant, Curtea de apel a reținut că dispozițiile

Decretului-Lege nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă sunt inaplicabile în

cauză, deoarece reglementează instituția prescripției dreptului la acțiune, fiind

inaplicabile în privința intrării în vigoare a actelor cu caracter normativ.

Împotriva sentinței civile

nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamantul R.I.

În motivarea recursului,

reclamantul a criticat soluția primei instanțe, invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, că dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 680/2007

sunt în contradicție cu cele ale art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul

că norma atacată din actul administrativ normativ interzice cumulul facilităților

acordate persoanelor cu handicap, cu toate că textul legal amintit din Legea

nr. 448/2006 nu conține o astfel de prevedere.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea în contencios

administrativ reclamantul R.I., în contradictoriu cu Guvernul României, a contestat

prevederile art. 2 din H.G. nr. 680 din 28 iunie 2007, pentru aprobarea Normelor

metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban

gratuit persoanelor cu handicap.

Potrivit reclamantului,

prin dispoziția că nu pot fi cumulate facilitățile de care beneficiază persoanele

cu handicap în baza Legii nr. 448/2006, precum și în baza altor prevederi legale,

contravine dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, întrucât acestea

din urmă nu conțin o astfel de restricționare.

În art. 2 din H.G. nr.

680/2007 se prevede că „

Persoanele cu handicap grav și

accentuat care beneficiază de facilități pentru transportul interurban pe calea

ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât și potrivit altor

prevederi legale, nu pot cumula aceste facilități”.

În art. 22

alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în prezent art. 24 alin. (3), după renumerotarea

acestui act normativ, cu care, conform reclamantului, art. 2 din H.G. nr. 680/2007

se află în conflict, se prevede că: „Persoanele cu handicap accentuat beneficiază

de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita

costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele

pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic”.

Din analiza comparativă

a celor două texte, instanța de control judiciar constată că prin art. 2 din H.G.

nr. 680/2007 s-a stipulat contrar prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006,

în sensul că facilitățile pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau

fluvial, acordate persoanelor cu handicap grav și accentuat, în temeiul legii mai

sus amintite, nu pot fi cumulate.

După cum se poate lesne

observa, în conținutul art. 24 alin. (3) din lege, nu există limitarea despre care

se face vorbire în textul contestat al Normelor metodologice. Practic, prin

art. 2 din H.G. nr. 680/2007 se limitează câmpul de aplicare al art. 24 alin.

(3) din Legea nr. 448/2006, ceea ce este inadmisibil întrucât se tinde la modificarea

unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv a celui în aplicarea căruia

a fost emisă hotărârea de guvern.

În aceste condiții, interpretarea

instanței de fond că art. 2 din H.G. nr. 680/2007 doar explicitează prevederile

legii, nu poate fi primită.

De asemenea, nu poate

fi primită nici apărarea formulată de pârâtul Guvernul României, în întâmpinarea

depusă la fond, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 448/2006.

Textul legal invocat de pârât precizează într-adevăr că „

Modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1)-(6)

se stabilește prin hotărâre a Guvernului”, dar nu poate fi interpretat în sensul

că o normă metodologică poate modifica un text legal în aplicarea căreia a fost

emisă, pentru că o astfel de interpretare ar fi în conflict cu principiul ierarhiei

actelor normative.

Față de cele

ce preced, Înalta Curte constatând că recursul formulat de reclamantul R.I. este

fondat, îl va admite, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și în consecință, va

modifica sentința atacată în sensul că, în fond,

va admite acțiunea formulată de reclamant și va anula art. 2 din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 680/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.I. împotriva sentinței civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că, în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul R.I.

Dispune anularea art.

2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 680/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2011.