ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4901/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub numărul de Dosar nr. 337/57/2009, în urma disjungerii din Dosarul nr. 157/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și A.N.P.H.: 1) în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 2 din H.G. nr. 680/2007; 2) în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H., anularea adresei din 23 iunie 2008 emisă de aceasta și 3) obligarea celor doi pârâți să-i acorde dreptul la cumularea facilităților de călătorie interurbană, atât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, cât și cele prevăzute de Legea nr. 448/2006. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin art. 2 din H.G.

nr. 689/2007, s-a limitat, în mod nelegal, cumulul facilităților acordate persoanelor cu handicap și al celor acordate prin alte legi speciale, întrucât persoanele cu handicap trebuie să beneficieze integral de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, indiferent dacă mai au sau nu și calitatea de pensionari, cele două facilități neavând un conținut identic. Actul A.N.P.H., prin care se dau instrucțiuni direcțiilor generale județene pentru protecția persoanelor cu handicap, în sensul de a nu fi acordate biletele de transport gratuite fără returnarea biletelor cu 50% reducere, primite în calitate de pensionari este considerat de reclamant nelegal, cu motivarea că s-a depășit sensul legii, deoarece neavând același conținut, cele două facilități, pot fi cumulate.

Din oficiu, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea H.G. nr. 680/2007, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 98/F/ CA din 21 aprilie 2009, instanța menționată a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anularea art. 2 din H.G. nr. 680/2007, a respins acțiunea având ca obiect anularea adresei nr. 9832/2008 emisă de pârât, a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților și a respins acțiunea având ca obiect obligarea pârâților să-i acorde reclamantului facilitățile de călătorie interurbană în România prevăzute de Legea nr. 19/2000 cumulat cu cele prevăzute de Legea nr. 448/2006.

Cu privire la adresa din 23 iunie 2008 a A.N.P.H., instanța de fond a reținut că soluția se impune, întrucât această adresă nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, reprezentând doar un punct de vedere ce nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ. S-a apreciat că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în ceea ce privește al treilea capăt de cerere, în considerarea faptului că, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 680/2007, biletele de călătorie gratuită pe calea ferată la care au dreptul persoanele cu handicap, se acordă de către direcțiile generale de asistentă socială și protecția copilului, iar facilitățile de călătorie pentru pensionari se acordă de către casele județene de pensii.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul R.I., solicitând casarea în parte a hotărârii prin care a fost soluționată cererea pe care a formulat-o în contradictoriu cu A.N.P.H. București. În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat Legea nr. 554/2004, apreciind că adresa din 23 iunie 2008 nu ar fi un act administrativ. Recurentul a susținut că instanța trebuia să aibă în vedere faptul că era sesizată cu un refuz de soluționare a unei cereri, ceea ce ar fi asimilat conform art. 2 alin. (2) lit. c) cu actul administrativ unilateral. Apreciază recurentul că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesual pasive a A.N.P.H.

București, fără a motiva acest motiv de recurs. Prin întâmpinare, intimata A.N.P.H. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, arătând că în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 680/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor de transport interurban pentru persoanele cu handicap, persoanele cu handicap grav și accentuat care beneficiază de facilități pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât și potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilități. r eclamantul-recurent este beneficiar al sistemului de asigurări sociale de stat și primește din oficiu taloane de călătorie, acesta are dreptul de a opta pentru varianta cea mai avantajoasă, respectiv cea reglementată prin Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, actualizată.

Varianta cea mai avantajoasă este cea conferită de Legea nr. 448/2006 întrucât biletele eliberate persoanelor cu handicap sunt gratuite integral, raportat la cele furnizate de către Casa Națională de pensii care sunt decontate doar 50% din valoare. Se arată că instanța de fond a apreciat în mod corect că adresa a cărei anulare a solicitat-o recurentul reclamant nu constituie act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea formulată nu întrunește cerințele prevăzute de art. 1 din același act normativ. Examinând cauza în aport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Reclamantul R.I.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună anularea art. 2 din H.G. nr. 680/2007. Prin aceeași acțiune în contradictoriu cu A.N.P.H. a solicitat anularea adresei din data de 23 iunie 2008 și obligarea celor două pârâte la acordarea dreptului de acumula facilitățile de călătorie interurbană atât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000 actualizată cât și de l egea nr. 448/2006 republicată cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond a interpretat corect raportul juridic dedus judecății, constatând că a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ, vizând anularea adresei din 23 iunie 2008 emisă de A.N.P.H.

către Consiliul Județean Sibiu, Direcția Generală de Asistență Socială și p rotecția Copilului Sibiu ca răspuns la o solicitare a acestei din urmă autorități cu nr. 9397 din 30 mai 2008. Nu poate fi primită critica formulată de recurent că această adresă ar reprezenta un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, reprezentând în fapt o corespondență internă, un punct de vedere privind aplicarea art. 2 din H.G. nr. 680/2007. Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri adresată unei autorități publice, refuz asimilat actului administrativ unilateral, în temeiul art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prevedere invocată de recurent în cererea de recurs nu poate fi reținut în cauză întrucât în ceea ce privește obligarea intimatei – pârâte A.N.P.H.

să recunoască cumulul facilităților, în mod corect s-a reținut lipsa calității procesual pasive. Aceasta în condițiile în care art. 6 alin. (1) din H.G. 680/2007 prevede că biletele de călătorie gratuită la care au dreptul persoanele cu handicap pe calea ferată se acordă de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, în speță D.G.A.S.P.C. Sibiu, iar facilitățile de călătorie pentru pensionari se acordă de casele județene de pensii. Instanța constată astfel că în speță nu există un refuz nejustificat de soluționare, respectiv, „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane” ci dimpotrivă acțiunea reclamantului nu întrunește cerințele art. 1 raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar în privința recunoașterii dreptului la cumulul facilităților, partea chemată în judecată nu are calitate procesual pasivă.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva sentinței civile nr. 98/F/ CA din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.