ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4901/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub numărul de Dosar nr. 337/57/2009,

în urma disjungerii din Dosarul nr. 157/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia,

reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și

A.N.P.H.:

1) în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României, anularea art. 2 din H.G. nr. 680/2007;

2) în contradictoriu cu

pârâta A.N.P.H., anularea adresei din 23 iunie 2008 emisă de aceasta și

3) obligarea celor doi

pârâți să-i acorde dreptul la cumularea facilităților de călătorie interurbană,

atât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, cât și cele prevăzute de Legea nr. 448/2006.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, prin art. 2 din H.G. nr. 689/2007, s-a limitat, în mod

nelegal, cumulul facilităților acordate persoanelor cu handicap și al celor

acordate prin alte legi speciale, întrucât persoanele cu handicap trebuie să

beneficieze integral de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, indiferent

dacă mai au sau nu și calitatea de pensionari, cele două facilități neavând un

conținut identic.

Actul A.N.P.H., prin care se

dau instrucțiuni direcțiilor generale județene pentru protecția persoanelor cu

handicap, în sensul de a nu fi acordate biletele de transport gratuite fără returnarea

biletelor cu 50% reducere, primite în calitate de pensionari este considerat de

reclamant nelegal, cu motivarea că s-a depășit sensul legii, deoarece neavând

același conținut, cele două facilități, pot fi cumulate.

Din oficiu, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat excepția

inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea H.G. nr. 680/2007,

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 98/F/ CA

din 21 aprilie 2009, instanța menționată a respins ca inadmisibilă acțiunea

având ca obiect anularea art. 2 din H.G. nr. 680/2007, a respins acțiunea având

ca obiect anularea adresei nr. 9832/2008 emisă de pârât, a admis excepția

lipsei calității procesuale a pârâților și a respins acțiunea având ca obiect

obligarea pârâților să-i acorde reclamantului facilitățile de călătorie interurbană

în România prevăzute de Legea nr. 19/2000 cumulat cu cele prevăzute de Legea nr.

448/2006.

Cu privire la adresa din 23

iunie 2008 a A.N.P.H., instanța de fond a reținut că soluția se impune,

întrucât această adresă nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004, reprezentând doar un punct de vedere ce nu poate fi

cenzurat pe calea contenciosului administrativ.

S-a apreciat că pârâții nu

au calitate procesuală pasivă în ceea ce privește al treilea capăt de cerere, în

considerarea faptului că, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 680/2007,

biletele de călătorie gratuită pe calea ferată la care au dreptul persoanele cu

handicap, se acordă de către direcțiile generale de asistentă socială și

protecția copilului, iar facilitățile de călătorie pentru pensionari se acordă

de către casele județene de pensii.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul R.I., solicitând

casarea în parte a hotărârii prin care a fost soluționată cererea pe care a

formulat-o în contradictoriu cu A.N.P.H. București.

În motivarea cererii de

recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a interpretat în mod

eronat Legea nr. 554/2004, apreciind că adresa din 23 iunie 2008 nu ar fi un

act administrativ.

Recurentul a susținut că

instanța trebuia să aibă în vedere faptul că era sesizată cu un refuz de

soluționare a unei cereri, ceea ce ar fi asimilat conform art. 2 alin. (2) lit.

c) cu actul administrativ unilateral.

Apreciază recurentul că în

mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesual pasive a

A.N.P.H. București, fără a motiva acest motiv de recurs.

Prin întâmpinare, intimata A.N.P.H.

a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate

ca temeinică și legală, arătând că în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G.

nr. 680/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modalitatea de

acordare a drepturilor de transport interurban pentru persoanele cu handicap, persoanele

cu handicap grav și accentuat care beneficiază de facilități pentru transportul

interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006,

cât și potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilități.

r

eclamantul-recurent este beneficiar al

sistemului de asigurări sociale

de stat și primește din oficiu taloane de călătorie, acesta

are dreptul de a opta pentru varianta cea mai avantajoasă, respectiv cea

reglementată prin Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap, actualizată.

Varianta cea mai avantajoasă

este cea conferită de Legea nr. 448/2006 întrucât biletele eliberate

persoanelor cu handicap sunt gratuite integral, raportat la cele furnizate de

către Casa Națională de pensii care sunt decontate doar 50% din valoare.

Se arată că instanța de fond

a apreciat în mod corect că adresa a cărei anulare a solicitat-o recurentul

reclamant nu constituie act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr.

554/2004, astfel că acțiunea formulată nu întrunește cerințele prevăzute de art.

1 din același act normativ.

Examinând

cauza în aport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Reclamantul

R.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună

anularea art. 2 din H.G. nr. 680/2007. Prin aceeași acțiune în contradictoriu

cu A.N.P.H. a solicitat

anularea adresei din data de 23 iunie 2008

și obligarea celor două

pârâte la acordarea dreptului de acumula facilitățile de călătorie interurbană

atât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000 actualizată cât și de

l

egea nr. 448/2006 republicată cu modificările și

completările ulterioare.

Instanța

de fond a interpretat corect raportul juridic dedus judecății, constatând că a

fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ, vizând anularea

adresei din 23 iunie 2008 emisă de A.N.P.H. către Consiliul Județean Sibiu, Direcția

Generală de Asistență Socială și

p

rotecția

Copilului Sibiu ca răspuns la o solicitare a acestei din urmă autorități cu nr.

9397 din 30 mai 2008.

Nu

poate fi primită critica formulată de recurent că această adresă ar reprezenta

un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

reprezentând în fapt o corespondență internă, un punct de vedere privind

aplicarea art. 2 din H.G. nr. 680/2007.

Refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri adresată unei autorități publice, refuz

asimilat actului administrativ unilateral, în temeiul art. 2 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, prevedere invocată de recurent în cererea de recurs nu

poate fi reținut în cauză întrucât în ceea ce privește obligarea intimatei – pârâte

A.N.P.H. să recunoască cumulul facilităților, în mod corect s-a reținut lipsa

calității procesual pasive.

Aceasta în condițiile în care

art. 6 alin. (1) din H.G. 680/2007

prevede că biletele de călătorie gratuită la care au dreptul persoanele cu

handicap pe calea ferată se acordă de direcțiile generale de asistență socială

și protecția copilului, în speță D.G.A.S.P.C. Sibiu, iar facilitățile de

călătorie pentru pensionari se acordă de casele județene de pensii.

Instanța constată astfel că în speță nu există un refuz nejustificat de

soluționare, respectiv, „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de

a nu rezolva cererea unei persoane” ci dimpotrivă acțiunea reclamantului nu

întrunește cerințele art. 1 raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

iar în privința recunoașterii dreptului la cumulul facilităților, partea

chemată în judecată nu are calitate procesual pasivă.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul R.I. împotriva sentinței civile nr. 98/F/ CA din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.