ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2648/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2648/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Sectorului 1
București,
reclamanta SC O.D. SA a solicitat, în
contradictoriu
cu Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru
soluționarea cererilor
debitorilor care solicită trecerea în proprietatea publică a statului a unor
bunuri imobile suspuse
executării silite,
anularea Deciziei nr. 188 din 12 decembrie 2005 și a tuturor
actelor de executare începute împotriva
contestatoarei, suspendarea
executării silite și cheltuieli de judecată.
În motivare,
contestatoarea a arătat că prin decizia atacată s-a
dispus pentru D.G.M.C. repunerea
în sarcina
contestatoarei a debitelor stinse prin procedura de dare în
plată în sumă de 15.156.000 RON, temeiul
juridic invocat prin această decizie fiind un act normativ inexistent.
Prin
întâmpinare, intimatul a invocat excepția necompetenței
materiale a judecătoriei,
întemeiată pe dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 3142
din 22 februarie 2006,
Judecătoria
Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței
materiale și a
declinat cauza, spre competentă soluționare, la
Curtea
de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Prin încheierea din 13
septembrie 2006 Curtea de Apel
București,
secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a luat
act de
cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta
SC O.D. SA, reținând că prin Decizia nr. 191 din
27 februarie 2006 pârâtul a soluționat favorabil
contestația administrativă
formulată
de reclamantă împotriva Deciziei nr. 188 din 12 decembrie 2006,
anulând efectele acestui act administrativ -
fiscal.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC
O.D. SA, criticând-o pentru
următoarele aspecte:
1.
Încheierea este nulă deoarece ea nu este semnată de
judecătorul
care a pronunțat-o;
Încheierea
este rezultatul unei erori făcute de Instanța de
judecată, în sensul că reclamanta, prin
reprezentantul legal a
solicitat să se
constate că cererea de chemare în judecată a rămas
fără obiect și nu că renunță la judecarea acesteia
cum greșit s-a
pronunțat Instanța de Fond.
Recursul
este nefondat.
Analizând
actele și lucrările dosarului, în temeiul
dispozițiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Înalta
Curte
constată că motivele de recurs formulate de recurenta -
reclamantă nu sunt susținute de
probele administrate în cauză.
Astfel, motivul de nulitate
pentru lipsa semnăturii judecătorului care a pronunțat încheierea este combătut
chiar de conținutul încheierii atacate, exemplarul original, aflat la fila 17
din dosarul de fond, cuprinzând numele în clar, precum și
semnătura președintelui completului, astfel cum
impun dispozițiile
art. 261 alin. (1)
punctul 8 C. proc. civ.
În ceea
ce privește al doilea motiv de recurs, Înalta Curte
reține că toate consemnările
existente în practicaua unei hotărâri
judecătorești (sentință, decizie sau încheiere) se bucură de
prezumția de veridicitate, care nu poate fi
răsturnată decât prin
dovezi
concludente, pe care trebuie să le producă și administreze
partea care
invocă nelegalitatea hotărârii.
Cum la
dosarul de fond nu există vreo probă care să infirme cele consemnate în
încheierea atacată, reclamanta nedepunând o
cerere scrisă în fața Instanței
de Fond, Instanța de Recurs nu poate
aprecia, în mod arbitrar, asupra exactității consemnărilor
referitoare la susținerile verbale ale părților,
atâta vreme cât
autenticitatea
acestora este atestată de semnătura președintelui de
complet și a
grefierului de ședință, în condițiile C. proc. civ.
Pentru considerentele
arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de SC O.D. SA, împotriva încheierii din 13 septembrie 2006 a Curții de
Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.