ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1983/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 8 octombrie 2004, reclamantul S.R.I. UM 0461 București a chemat în judecată SC B.I. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.008.151.818 lei valoare calculată până la 15.07.2004, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicilor inflației, reprezentând chirie lunară pentru perioada aprilie 2002 – 15 iulie 2004, penalități de întârziere, contravaloarea consumului de energie electrică pentru perioada martie 2002 – iunie 2004, penalități de întârziere la plata acesteia, chirie pentru perioada iulie – septembrie 2002 și penalități de întârziere pentru aceasta, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul din Str. Jandarmeriei București a fost preluat din administrarea Ministerului Agriculturii, Administrației și Pădurilor în administrarea S.R.I. în baza H.G.R. nr. 176/13.03.2000 iar în baza contractelor nr. 102/1997 și 148/1997 și actelor adiționale, pârâta este locatar în spațiul arătat aflat în administrarea UM 0461 București, încă de la începutul derulării relațiilor contractuale existând dificultăți privind încasarea contravalorii stabilite și a cotelor părți din valoarea facturilor pentru utilități. A mai arătat reclamanta că din luna iulie 2002 pârâta nu a mai plătit chirie datorată iar la încercarea de conciliere nu s-a prezentat.

Totodată a precizat că în creanța sa se cuprinde și suma de 50.700.330 lei reprezentând contravaloarea chirie exprimată în producția anuală de furaje, conform articolului IV din actul adițional nr. 102/1997, în pct. 2, menționându-se că obiectul contractului se suplimentează prin închiriere către pârâtă a suprafeței de 4 ha teren arabil pentru producerea furajelor, chiria acestui teren calculându-se conform specificațiilor din articolul IV, ulterior, prin actul adițional nr. 707699/1 din 1 iunie 2000, s-a stabilit că această chirie va consta în echivalentul în lei a 35 % din producția anuală de furaje obținută în urma fiecărei culturi. În susținerea acțiunii s-au depus contractele de închiriere, actele adiționale la acestea, procesele verbale de conciliere și dovada că pârâta a achitat parțial contravaloarea energiei electrice consumate.

Prin sentința comercială nr. 3697/19.09.2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.008.115.818 lei reprezentând contravaloare chirie și penalități de întârziere, precum și la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere expertiza efectuată în cauză care a concluzionat că pârâta locatară a realizat întârzieri în plata chiriei lunare față de contractele încheiate pentru care s-au calculat penalități de întârziere pentru neplata chiriei conform contractelor nr. 102 din 30 mai 1997 și 148 din 31 iulie 1997 și a actelor adiționale aferente, debitul total fiind de 1.319.346.213 lei.

În ședința de dezbateri din 19 septembrie 2005, reclamantul, prin consilier juridic, a solicitat instanței admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, precizând că nu înțelege să modifice cererea de chemare în judecată funcție de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, împrejurare în care, instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a obligat pârâta la 1.008.151.818 lei reprezentând contravaloarea chiriei și penalități de întârziere și la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamantul a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței comerciale nr. 3697 din 19 septembrie 2005 și pe cale de consecință a solicitat să se procedeze la obligarea pârâtei la plata sumei de 1.319.346.213 lei, prin omologarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 28 octombrie 2005 Tribunalul București, secția a VI a comercială, a respins cererea întemeiată pe dispozițiile articolului 281 1 C. proc. civ., nefiind vorba de o „omisiune” și nici de o „greșeală de calcul”. Împotriva sentinței comerciale nr. 3697 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială și a încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din 28 octombrie 2005 S.R.I. a formulat apel solicitând modificarea acestora în sensul obligării pârâtei intimate SC B.I. SRL BUCUREȘTI la plata sumei de 1.319.346.213 lei actualizată cu indicii de inflație confirmați de Comisia Națională de statistică la data plății efective.

În susținerea apelului împotriva sentinței 3697 din 19 septembrie 2005 cât și împotriva încheierii din 28 octombrie 2005 apelanta a arătat că debitul total de 1.319.346.213 lei reprezintă chirie de plată în sumă de 747.418.386 lei, penalități pentru neplata chiriei datorate în sumă de 468.420.025 lei, contravaloarea energie electrică în sumă de 19.992.281 lei, penalități energie electrică în sumă de 192.240.456 lei; chirie contravaloarea a 35 % producție anuală de furaj, în sumă de 50.700.330 lei și penalități chirie contravaloare a 35 % producție anuală de furaj în sumă de 30.574.235 lei. Se mai arătat că dacă s-ar fi adiționat valorile corespunzătoare sumelor stabilite în raportul de expertiză efectuat în cauză s-ar fi acordat suma de 1.319.346.213 lei și sumă pe care a solicitat pe această cale în integralitate.

În final a arătat că la dezbaterile pe fondul dosarului, reprezentantul reclamantei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu precizarea că înțelege să-și însușească sumele reprezentând debitul SC B. SRL așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă a cărei omologare a cerut-o. Instanța de control, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respins apelurile formulate împotriva sentinței comerciale 3697 din 19 septembrie 2005 și împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2005, ca nefondate, pentru următoarele considerente: „La fondul cauzei reclamanta a solicitat prin consilier juridic admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că nu înțelege să modifice cererea de chemare în judecată în funcție de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Ca atare, instanța de fond în funcție de actele de la dosar și de principiul disponibilității a acordat ceea ce s-a cerut adică suma de 1.008.151.818 lei, și nu cât a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât s-ar fi acordat o plus petita. Prin cererea de îndreptare a sentinței nr. 3697 din 19 septembrie 2005 în temeiul articolelor 281 1 - 282 2 C. proc. civ., reclamanta nu a solicitat modificarea încheierii de dezbateri în sensul că a în ședința publică din 19 septembrie 2005 și-a însușit sumele din raportul de expertiză contabilă a cărui omologare o cere față de susținerea consemnată ci a solicitat acordarea sumei de 1.319.346 lei care nu a fost acordată din „omisiune” sau dintr-o greșeală de calcul.

Ulterior în apel reclamanta a precizat ca la dezbaterile de fond consilierul juridic a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, cu precizarea expresă că înțelege să-și însușească sumele așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză a cărui omologare a cerut-o. În conformitate cu art. 292 C. proc. civ., părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță. Cum la fondul cauzei, reclamanta nu a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua sentinței, în ceea ce privește susținerile consilierului juridic, Curtea nu va putea analiza această susținere întrucât s-ar încălca dispozițiile articolului 292 cod procedură civilă.

La fondul cauzei reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la 1.008.151.818 lei până la 15 iulie 2004, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicelui inflației. În apel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.319.346.213 lei actualizată cu indicele de inflație. Curtea de apel a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicii de inflație întrucât la fondul cauzei s-a acordat ceea ce s-a cerut reprezentând chiria și penalitățile de întârziere aferente. De altfel, conform contractelor încheiate între părți achitarea cu întârziere a chiriei și a celorlalte obligații se sancționează numai cu penalități, astfel că în mod corect instanța de fond nu a acordat indexarea sumei cerute.

Nefiind îndeplinite condițiile art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelurile împotriva sentinței atacate și împotriva încheierii din 28 octombrie 2005 ca nefondate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Aceasta a solicitat modificarea hotărârilor instanței de apel și de fond în sensul recalculării sumelor ce determină elementele debitului, obligând pârâta la plata sumei de 1.319.436.213 lei, actualizată cu indicii de inflație confirmați de C.N.S. la data plății efective. În esență, recurenta a susținut că, deși aparent acțiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată, sumele recunoscute în dispozitiv au consfințit o realitate juridică ce o defavorizează deoarece instanța a dat din punct de vedere material mai puțin decât s-a cerut și decât ea însăși a motivat.

(în suma de plată nu au fost incluse contravaloarea utilităților, energiei electrice și nici cea aferentă procentului de 35 % din producția anuală de furaje) S-a susținut că nici instanța de fond și nici cea de apel nu argumentează respingerea celor două capete de cerere. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că instanța de fond ca și cea de apel nu s-au pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, mai precis nu s-au pronunțat asupra solicitării de actualizarea a debitului cu indicele de inflație. În mod greșit, Curtea de apel a respins capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicii de inflație întrucât cu motivarea că la fondul cauzei s-a acordat ceea ce s-a cerut reprezentând chiria și penalitățile de întârziere aferente, deoarece, în mod mai mult decât evident, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui capăt al acțiunii introductive.

Având în vedere că cele două instanțe au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului pe toate capetele de cerere ale acțiunii, conform art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantul S.R.I. – UM 0198 BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 345 din 13.06.2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, se va casa decizia recurată și sentința nr. 3697 din 19.09.2005 a Tribunalului București secția a VI a comercială și se va trimite cauza spre rejudecarea fondului aceluiași tribunal, urmând ca în fond, după casare să se analizeze și celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.R.I. – U.M. 0198 BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 345 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și sentința nr. 3697 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și trimite cauza spre rejudecarea fondului aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.