ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3757/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13 iunie 2007,

contestatorii C.I. și C.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimații I.S. și

I.A., anularea deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel București, în dosarul nr. 1540/2/2007.

În motivarea

contestației în anulare formulată, contestatorii au precizat că, prin decizia

nr. 1204 din 11 iunie 2007 recursul lor a fost declarat nul pentru lipsa

motivelor de recurs, însă ei nu au putut formula aceste motive, deoarece nu au

primit decizia pronunțată în apel, aspect adus la cunoștința instanței la data

de 11 iunie 2007.

S-au invocat

în drept dispozițiile art. 318 teza I și a II-a C. proc. civ.

Curtea de Apel

București, prin decizia civilă nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată în

dosarul nr. 4279/2/2007, a respins ca nefondată contestația formulată împotriva

deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007, constatând că hotărârea instanței

de apel a fost comunicată recurenților C. conform dispozițiilor legale, așa cum

atestă înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 45, 48). Astfel,

comunicarea hotărârii respective s-a realizat prin afișare, conform art. 94

alin. (4) C. proc. civ.

A fost, de

asemenea, înlăturată, de Curtea de Apel București apărarea recurenților în

sensul că nu au primit citația ce a fost afișată pe ușa principală a locuinței

lor, conform procesului-verbal încheiat de persoana însărcinată cu distribuirea

corespondenței, deoarece conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ.,

procesul-verbal de afișare semnat de agentul procedural, face dovada până la

înscrierea în fals.

S-a mai

reținut că, a fi constatată nulitatea recursului nu este o „greșeală materială”

în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestația în

anulare formulată de numiții C.I. și C.A. fiind respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva

deciziei civile nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată de secția a IV-a

civilă a Curții de Apel București, au declarat recurs contestatorii C.I. și

C.A., care au învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii

recurate.

Se invocă

drept motiv de recurs faptul că, în ședința din 7 septembrie 2007 a cerut

instanței în baza art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ. suspendarea judecății

și au solicitat pe cale de excepție, în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004,

sesizarea instanței de contencios administrativ pentru a cerceta în cadrul unui

proces pe cale de excepție, legalitatea actului administrativ-contractul de

întreținere nr. 519 din 29 aprilie 2004, asupra căreia instanța nu s-a

pronunțat.

Se mai

învederează de către recurenții-contestatori că ei „au dezvoltat ulterior

mențiunea făcută în cererea din 20 februarie 2007, care se încadrează în art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.” iar art. 306 C. proc. civ. prevede că indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea în vreunul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ.”.

Recurenții

arată, în cuprinsul cererii de recurs, incidența și relevanța unor norme juridice

și anume art. 6 din Decretul nr. 31/1954, art. 30 din Legea nr. 17/2001, art.

948, art. 949, art. 953 C. civ., art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001,

precum și faptul că judecătorii instanțelor ce s-au pronunțat asupra nulității

solicitate de ei, ar fi trebuit să aplice decizia Curții Constituționale nr.

104 din 31 octombrie 1995.

Cererea de

recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1), (3)

și (4), art. 5 alin. (2), art. 9 alin. (1), art. 35 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 303/2004, art. 11 din Decretul nr. 31/1954, art. 3 C. civ. și alte

dispoziții ale Legii nr. 78/2000, Legii nr. 147/2002, Legii nr. 365/2004.

În ședința

publică din 9 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din

oficiu excepția tardivității prezentului recurs împotriva deciziei nr. 1430 din

7 septembrie 2007, în raport de dispozițiile art. 299, coroborat cu art. 377

alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., excepție ce va fi admisă pentru următoarele

considerente:

Prin decizia

civilă nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare

formulată de numiții C.I. și A. împotriva deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

Decizia

atacată cu prezenta contestație în anulare este o decizie pronunțată în recurs,

fiind irevocabilă și drept urmare, în raport și de dispozițiile art. 320 alin.

(3) C. proc. civ. și decizia pronunțată în contestația în anulare are același

caracter, fiind o decizie irevocabilă.

Prezentul

recurs este declarat împotriva unei decizii irevocabile, în condițiile art. 377

alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., în consecință, calea de atac a recursului

exercitată împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibilă față de

dispozițiile legale mai sus indicate.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil

recursul declarat de numiții C.I. și C.A. împotriva deciziei civile nr. 1430

din 7 septembrie 2007 pronunțată de secția a IV-a civilă a Curții de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

contestatorii C.I. și C.A. împotriva deciziei nr. 1430 din 7 septembrie 2007,

pronunțată de Cutea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2008.