ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1204/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Galați cu nr. 557/2005, reclamanta L.A. a solicitat, în contradictoriu cu M.S., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 7.710.000 lei (ROL), valoarea unui bilet de tratament, suma de 180.000 lei (ROL), plătită ilegal și abuziv pentru șase ședințe de tratament și 1.000.000 lei (ROL), contravaloarea biletelor de tren folosite. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, și că, în această calitate, C.J.P.G.

i-a eliberat un bilet de tratament în stațiunea B.F., pentru o perioadă de 18 zile, în valoare de 7.710.000 lei (ROL). A mai arătat reclamanta că, întrucât medicul specialist din stațiune a apreciat că biletele de trimitere prezentate nu sunt corespunzătoare, nu i-a făcut tratamentul necesar, și a plătit suma de 180.000 lei (ROL) pentru șase ședințe de tratament, în condițiile în care în temeiul O.G. nr. 105/1999 beneficia de gratuitate pentru astfel de servicii. Prin sentința civilă nr. 114 din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei L.A., ca nefondată, reținând, în esență, că reclamanta nu a făcut, conform art. 1169 C. civ., dovada pretențiilor sale, și că, din adresa emisă de SC S.R.

SRL, rezultă că reclamanta a beneficiat în condițiile legii atât de consultații medicale cât și de procedură de fizioterapie, iar pentru procedura de laseroterapie pe care a acceptat-o, la recomandarea medicului, reclamanta a achitat numai suma de 150.000 lei (ROL). Prin decizia nr. 3193 din 3 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de L.A., împotriva sentinței civile nr. 114 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În motivarea deciziei pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că reclamanta nu a suferit nici o vătămare ca urmare a netransmiterii întâmpinării depuse la fond de pârâtul M.S., în condițiile în care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, iar acțiunea a fost analizată pe fond, nefiind avută în vedere și nici admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.S. Totodată, Înalta Curte a reținut și faptul că recurenta–reclamantă, așa cum corect a constatat și instanța de fond, nu și-a dovedit cu nimic pretențiile formulate, ba mai mult, nici nu a combătut adresa emisă de SC S.R. SRL, din care rezultă că a beneficiat de consultațiile medicale și de procedurile de fizioterapie în stațiunea Felix, în limita legală admisă și potrivit drepturilor sale, procedura de laseroterapie, care nu se decontează integral fiind achitată de aceasta, la tarifele prevăzute, cu acordul său.

Împotriva deciziei nr. 3193 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă L.A. a formulat contestație în anulare. În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că decizia contestată nu a răspuns criticilor pe care le-a formulat în recurs, cu încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., reținând ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond fără să fi fost administrată proba cu înscrisurile solicitate de parte, în temeiul art. 175 și 305 C. proc. civ. În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 317 alin. (2) și 318 C. proc. civ. Examinând motivele invocate în contestația în anulare în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că această cale de atac, de retractare nu este întemeiată.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestația în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. 1. Când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. Când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, contestația poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără a fi fost judecat în fond.

Deși a invocat prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestatoarea nu s-a referit la nici unul dintre motivele la care face trimitere norma menționată. În ceea ce privește cazurile de contestație în anulare specială reglementate de art. 318 C. proc. civ., Curtea constată, pe de o parte, că prima ipoteză a acestui text are în vedere situația în care dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale. Pe această cale, nu pot fi invocate pretinse greșeli de judecată, de administrare și analiză a probelor ori de interpretare și aplicare a prevederilor legale, ci numai erori materiale evidente ce țin de aspectele formale ale pricinii, în măsură să altereze soluția. Pe de altă parte, Curtea reține că în decizia atacată nu poate fi identificată o omisiune de cercetare a vreunuia dintre motivele de recurs, în sensul art. 318, teza a II-a C. proc.

civ., întrucât instanța de recurs a examinat cauza atât prin prisma motivelor de recurs formulate cât și în raport cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ. (sub toate aspectele), ajungând la concluzia că sentința atacată cu recurs este legală. Instanța nu era obligată să răspundă separat fiecăruia dintre argumentele invocate în cererea de recurs, ci era îndreptățită să le grupeze, răspunzând motivelor de casare printr-un considerent comun. Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de L.A. cu privire la decizia nr. 3193 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.