ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1204/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Galați cu nr. 557/2005,

reclamanta L.A. a solicitat, în contradictoriu cu M.S., pronunțarea unei

hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata

sumelor de 7.710.000 lei (ROL), valoarea unui bilet de tratament, suma de

180.000 lei (ROL), plătită ilegal și abuziv pentru șase ședințe de tratament și

1.000.000 lei (ROL), contravaloarea biletelor de tren folosite.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare, și că, în această calitate, C.J.P.G. i-a eliberat

un bilet de tratament în stațiunea B.F., pentru o perioadă de 18 zile, în

valoare de 7.710.000 lei (ROL). A mai arătat reclamanta că, întrucât medicul

specialist din stațiune a apreciat că biletele de trimitere prezentate nu sunt

corespunzătoare, nu i-a făcut tratamentul necesar, și a plătit suma de 180.000

lei (ROL) pentru șase ședințe de tratament, în condițiile în care în temeiul

O.G. nr. 105/1999 beneficia de gratuitate pentru astfel de servicii.

Prin sentința civilă nr. 114

din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal a respins acțiunea reclamantei L.A., ca nefondată, reținând, în esență,

că reclamanta nu a făcut, conform art. 1169 C. civ., dovada pretențiilor sale, și că, din adresa emisă de SC S.R. SRL, rezultă că reclamanta a beneficiat în

condițiile legii atât de consultații medicale cât și de procedură de

fizioterapie, iar pentru procedura de laseroterapie pe care a acceptat-o, la

recomandarea medicului, reclamanta a achitat numai suma de 150.000 lei (ROL).

Prin decizia nr. 3193 din 3

octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de L.A., împotriva

sentinței civile nr. 114 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În motivarea deciziei

pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a reținut, în esență, că reclamanta nu a suferit nici o

vătămare ca urmare a netransmiterii întâmpinării depuse la fond de pârâtul

M.S., în condițiile în care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, iar

acțiunea a fost analizată pe fond, nefiind avută în vedere și nici admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.S. Totodată, Înalta

Curte a reținut și faptul că recurenta–reclamantă, așa cum corect a constatat

și instanța de fond, nu și-a dovedit cu nimic pretențiile formulate, ba mai

mult, nici nu a combătut adresa emisă de SC S.R. SRL, din care rezultă că a

beneficiat de consultațiile medicale și de procedurile de fizioterapie în

stațiunea Felix, în limita legală admisă și potrivit drepturilor sale,

procedura de laseroterapie, care nu se decontează integral fiind achitată de

aceasta, la tarifele prevăzute, cu acordul său.

Împotriva deciziei nr. 3193 din

3 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă L.A. a formulat contestație în

anulare.

În motivarea căii de atac,

contestatoarea a arătat că decizia contestată nu a răspuns criticilor pe care

le-a formulat în recurs, cu încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., reținând ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond fără să fi fost

administrată proba cu înscrisurile solicitate de parte, în temeiul art. 175 și 305 C. proc. civ.

În drept, contestatoarea

și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 317 alin. (2) și 318 C. proc. civ.

Examinând motivele invocate

în contestația în anulare în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că această cale de atac, de retractare nu este întemeiată.

Potrivit art. 317 alin. (1)

C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestația în anulare,

pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi

invocate pe calea apelului sau recursului.

a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit

cu cerințele legii;

dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

În temeiul alineatului (2)

al aceluiași articol, contestația poate fi primită, pentru motivele mai sus

arătate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de

recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt

sau dacă recursul a fost respins fără a fi fost judecat în fond.

Deși a invocat prevederile

art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestatoarea nu s-a referit la nici unul

dintre motivele la care face trimitere norma menționată.

În ceea ce privește cazurile

de contestație în anulare specială reglementate de art. 318 C. proc. civ., Curtea constată, pe de o parte, că prima ipoteză a acestui text are în vedere

situația în care dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli

materiale.

Pe această cale, nu pot fi

invocate pretinse greșeli de judecată, de administrare și analiză a probelor

ori de interpretare și aplicare a prevederilor legale, ci numai erori materiale

evidente ce țin de aspectele formale ale pricinii, în măsură să altereze

soluția.

Pe de altă parte, Curtea

reține că în decizia atacată nu poate fi identificată o omisiune de cercetare a

vreunuia dintre motivele de recurs, în sensul art. 318, teza a II-a C. proc.

civ., întrucât instanța de recurs a examinat cauza atât prin prisma motivelor de

recurs formulate cât și în raport cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ. (sub toate aspectele), ajungând la concluzia că sentința atacată cu

recurs este legală.

Instanța nu era obligată să

răspundă separat fiecăruia dintre argumentele invocate în cererea de recurs, ci

era îndreptățită să le grupeze, răspunzând motivelor de casare printr-un

considerent comun.

Având în vedere aceste

considerente, precum și dispozițiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de L.A. cu privire la decizia nr. 3193 din 3 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2007.