ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2985/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul Statutul Român prin C.A.S. a A.O.P.S.N.A.J., a

solicitat anularea adresei din 31 martie 2006 prin care i s-a răspuns negativ

la solicitarea de a i se restitui suma de 4837,61 RON, reprezentând cheltuieli

de spitalizare în perioada 06 martie 2006 - 10 martie 2006 pentru intervenția

chirurgicală și tratamentul de care a beneficiat la Spitalul E. București și la Spitalul Dr. B.

În temeiul art. 1 și art. 18

din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat, prin acțiune, constatarea

caracterului nelegal al actului administrativ atacat și recunoașterea dreptului

său, în calitate de asigurat, de a beneficia de restituirea sumei

susmenționate.

Prin sentința civilă nr. 430

din 8 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea prin care reclamantul A.S.,

reținând că actul administrativ atacat este legal și că reclamantului nu i-a

fost vătămat un drept recunoscut de lege.

În esență, Curtea de Apel a

reținut că

reclamantul nu are dreptul de a i se

deconta de către autoritatea pârâtă suma achitată cu titlu de cheltuieli de

spitalizare pentru serviciile medicale de care a beneficiat la Spitalul E. București și la Spitalul Dr. B., întrucât decontarea serviciilor medicale se face

între spital și C.A.S., nu există bază legală pentru decontarea între pacient

și C.A.S. și, nu se poate face aplicarea principiului îmbogățirii fără justă

cauză deoarece între reclamant și Casa de asigurări există un raport de

asigurare socială de sănătate, iar pârâta nu a încasat efectiv nici o sumă de

bani.

Împotriva sentinței civile nr. 430

din 8 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.S., susținând în

esență că Instanța a făcut o greșită aplicare a legii, neținând seama de

calitatea sa de asigurat prin efectul legii care îi conferă dreptul la servicii

medicale, de îngrijire a sănătății, medicamente, materiale sanitare și

dispozitive medicale.

Mai arată că fiind în stare critică

și cu risc de paralizie a fost deplasat cu salvarea la Spitalul Dr. B. unde a fost internat de urgență fiind obligat să plătească contravaloarea

examinării R.M.N. Ulterior a fost internat la Spitalul E. și a fost operat de urgență, fiind obligat să achite costurile. Solicită

obligarea C.A.S. să-i restituie suma pe care a trebuit s-o achite pentru

serviciile medicale de care a beneficiat.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.

(1) din O.U.G. nr. 150/2002, asigurații persoane fizice au dreptul gratuit la

un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de

îngrijire a sănătății, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale,

în condițiile în care achită contribuția obligatorie la F.N.U.A.S.S.

Alin. (2) al aceluiași articol

statuează că drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza

Contractului - cadru, acesta urmând a fi aprobat anual prin H.G.

Așadar, asiguratul beneficiază

gratuit de servicii medicale, cu condiția ca unitatea spitalicească să aibă

încheiat un contract, conform prevederilor contractului cadru de furnizare de

servicii, cu una din casele de asigurări.

În condițiile în care recurentul - reclamant

a făcut la internare dovada calității de asigurat, conform prevederilor art. 5 alin.

(1) din O.G. nr. 150/2002 trebuia să beneficieze gratuit de tratament, costurile

serviciilor medicale spitalicești ce i-au fost acordate, urmând a fi decontate

de C.A.S. cu care Spitalul Clinic de Urgență B.A. a încheiat contract.

Întrucât acest spital nu a încheiat

contract cu C.A.S. a A.O.P.S.N.A.J., pentru furnizare de servicii medicale

spitalicești pentru anul 2006, recurentul - reclamant dacă consideră că plata

sumelor avansate de el nu a fost datorată, este îndreptățit să solicite

restituirea sumei de la instituția sanitară căreia i-a efectuat plata

nedatorată.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.S. împotriva sentinței civile nr. 430 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2007.