ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamantul F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C.A.S.O.P.S.N.A.J.

și C.N.P.A.D.A.S., obligarea pârâților să restituie sumele de bani, actualizate

cu indicele de inflație și dobânzile legale, reținute prin greșita impozitare a

contravalorii medicamentelor compensate și a serviciilor medicale plătite după data

pensionării sale - 19 mai 2003- pentru reclamant și soția acestuia, precum și obligarea

pârâților să-i deconteze serviciile medicale și medicamentele compensate refuzate

la plată în mod nejustificat, sub motivația epuizării fondurilor alocate, actualizate

cu rata inflației și dobânzile legale.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că este magistrat pensionar și, potrivit legii, beneficiază

de gratuitatea serviciilor medicale prestate și a medicamentelor prescrise. Cererile

de decontare au fost transmise, împreună cu documentele justificative S.A.M. al

Ministerului Justiției, iar sumele de bani avansate de reclamant pentru cumpărarea

medicamentelor și plata serviciilor au fost impozitate cu 16%, fiind considerate

„venituri”, printr-o greșită apreciere a dispozițiilor legale aplicabile.

Prin sentința civilă

nr. 1558 din 6 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Prin aceeași hotărâre

a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa

procedurii prealabile și a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune

pentru drepturile bănești aferente perioadei 19 mai 2003-23 martie 2004, respingându-se

acest capăt de cerere ca fiind prescris dreptul la acțiune. Totodată, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a

fost respinsă acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

-cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile s-a

apreciat că este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 554/2004 nu prevede îndeplinirea

unei asemenea proceduri în cazul refuzului de rezolvare a cererii;

-referitor la excepția

prescripției dreptului a acțiune pentru drepturi bănești aferente perioadei 19 mai

2003 – 23 martie 2004 s-a apreciat că aceasta este întemeiată în raport cu dispozițiile

decretului nr. 167/1958 și cu data introducerii acțiunii – 23 martie 2007;

-în legătură cu excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-a apreciat că

este întemeiată, din actele aflate la dosarul cauzei nerezultînd că reclamantul

s-a adresat acestei autorități pentru a se aprecia refuzul nejustificat în privința

soluționării cererii.

Asupra fondului cauzei

instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei nu

s-au depus dovezi din care să rezulte în mod concret sumele de bani vizate în ceea

ce privește greșita impozitare sau refuzul de plată a unor medicamente și servicii

medicale.

Instanța fondului a mai

reținut că unele medicamente nu au fost autorizate conform legii, iar pentru altele

nu s-a făcut dovada că erau necesare reclamantului, întrucât nu a fost prezentată

recomandarea medicală.

În ceea ce privește aplicarea

cotei de impozit de 16% s-a reținut că impozitarea s-a făcut conform dispozițiilor

art. 78 și 79 C. fisc.

Împotriva hotărârii pronunțate

de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamantul F.A.

Recurentul consideră că

instanța de fond a pronunțat o soluție greșită admițând excepția prescripției dreptului

la acțiune, deși era necesar să se stabilească intervalul de timp în care s-au impozitat

sumele de bani avansate pentru plata unor servicii medicale și a medicamentelor

compensate.

În acest sens, recurentul

arată că a invocat prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces

la informațiile de interes public și refuzul departamentului economico-financiar

și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

de a-i comunica aceste informații.

Pe fondul cauzei, recurentul

consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Codului

fiscal în privința magistraților pensionari, întrucât sumele avansate pentru medicamente

compensate și servicii medicale trebuie restituite în totalitate.

Recursul este fondat.

Motivele invocate privesc

aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor legale referitoare la

prescripția dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.

Este corectă critica formulată, privind necesitatea stabilirii intervalului de timp

în care s-au impozitat sumele de bani avansate pentru plata unor servicii medicale

și a medicamentelor compensate, precum și deconturile refuzate, total sau parțial,

de la plată .

Era totodată necesar ca

instanța fondului să stabilească în mod clar în ce măsură dispozițiile legale privind

prescripția sunt aplicabile tuturor cererilor formulate de reclamant, mai ales în

condițiile în care acesta afirmă că nu i s-au comunicat informațiile solicitate

unui departament de specialitate din cadrul Ministerului Public.

Totodată, instanța de

fond avea obligația să stabilească legalitatea impozitării sumelor avansate de reclamant

în calitatea acestuia de beneficiar de asistență medicală, medicamente și proteze

gratuite.

Limitarea probatoriului

la câteva pagini xerografiate dintr-un document al S.A.M. al Ministerului Justiției

face ca soluția adoptată să apară ca fiind lipsită de un fundament solid, needificator

în condițiile în care reclamantul a solicitat restituirea sumelor de bani avansate

de aceasta după data pensionării.

De asemenea, instanța

fondului ar fi trebuit să stabilească cum s-au aplicat în cazul reclamantului reglementările

referitoare la decontarea părții necompensată de care beneficiază până la nivelul

prețului de vânzare cu amănuntul, potrivit Normelor de aplicare a contractului –

cadru în sistemul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Neclarificând aceste aspecte,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care

recursul urmează a fi admis, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de F.A. împotriva sentinței civile nr. 1558 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.