ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C.A.S.O.P.S.N.A.J. și C.N.P.A.D.A.S., obligarea pârâților să restituie sumele de bani, actualizate cu indicele de inflație și dobânzile legale, reținute prin greșita impozitare a contravalorii medicamentelor compensate și a serviciilor medicale plătite după data pensionării sale - 19 mai 2003- pentru reclamant și soția acestuia, precum și obligarea pârâților să-i deconteze serviciile medicale și medicamentele compensate refuzate la plată în mod nejustificat, sub motivația epuizării fondurilor alocate, actualizate cu rata inflației și dobânzile legale.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că este magistrat pensionar și, potrivit legii, beneficiază de gratuitatea serviciilor medicale prestate și a medicamentelor prescrise. Cererile de decontare au fost transmise, împreună cu documentele justificative S.A.M. al Ministerului Justiției, iar sumele de bani avansate de reclamant pentru cumpărarea medicamentelor și plata serviciilor au fost impozitate cu 16%, fiind considerate „venituri”, printr-o greșită apreciere a dispozițiilor legale aplicabile. Prin sentința civilă nr. 1558 din 6 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 19 mai 2003-23 martie 2004, respingându-se acest capăt de cerere ca fiind prescris dreptul la acțiune. Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut următoarele: -cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 554/2004 nu prevede îndeplinirea unei asemenea proceduri în cazul refuzului de rezolvare a cererii; -referitor la excepția prescripției dreptului a acțiune pentru drepturi bănești aferente perioadei 19 mai 2003 – 23 martie 2004 s-a apreciat că aceasta este întemeiată în raport cu dispozițiile decretului nr. 167/1958 și cu data introducerii acțiunii – 23 martie 2007; -în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-a apreciat că este întemeiată, din actele aflate la dosarul cauzei nerezultînd că reclamantul s-a adresat acestei autorități pentru a se aprecia refuzul nejustificat în privința soluționării cererii.

Asupra fondului cauzei instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi din care să rezulte în mod concret sumele de bani vizate în ceea ce privește greșita impozitare sau refuzul de plată a unor medicamente și servicii medicale. Instanța fondului a mai reținut că unele medicamente nu au fost autorizate conform legii, iar pentru altele nu s-a făcut dovada că erau necesare reclamantului, întrucât nu a fost prezentată recomandarea medicală. În ceea ce privește aplicarea cotei de impozit de 16% s-a reținut că impozitarea s-a făcut conform dispozițiilor art. 78 și 79 C. fisc. Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamantul F.A.

Recurentul consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită admițând excepția prescripției dreptului la acțiune, deși era necesar să se stabilească intervalul de timp în care s-au impozitat sumele de bani avansate pentru plata unor servicii medicale și a medicamentelor compensate. În acest sens, recurentul arată că a invocat prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și refuzul departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a-i comunica aceste informații. Pe fondul cauzei, recurentul consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Codului fiscal în privința magistraților pensionari, întrucât sumele avansate pentru medicamente compensate și servicii medicale trebuie restituite în totalitate.

Recursul este fondat. Motivele invocate privesc aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor legale referitoare la prescripția dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958. Este corectă critica formulată, privind necesitatea stabilirii intervalului de timp în care s-au impozitat sumele de bani avansate pentru plata unor servicii medicale și a medicamentelor compensate, precum și deconturile refuzate, total sau parțial, de la plată . Era totodată necesar ca instanța fondului să stabilească în mod clar în ce măsură dispozițiile legale privind prescripția sunt aplicabile tuturor cererilor formulate de reclamant, mai ales în condițiile în care acesta afirmă că nu i s-au comunicat informațiile solicitate unui departament de specialitate din cadrul Ministerului Public.

Totodată, instanța de fond avea obligația să stabilească legalitatea impozitării sumelor avansate de reclamant în calitatea acestuia de beneficiar de asistență medicală, medicamente și proteze gratuite. Limitarea probatoriului la câteva pagini xerografiate dintr-un document al S.A.M. al Ministerului Justiției face ca soluția adoptată să apară ca fiind lipsită de un fundament solid, needificator în condițiile în care reclamantul a solicitat restituirea sumelor de bani avansate de aceasta după data pensionării. De asemenea, instanța fondului ar fi trebuit să stabilească cum s-au aplicat în cazul reclamantului reglementările referitoare la decontarea părții necompensată de care beneficiază până la nivelul prețului de vânzare cu amănuntul, potrivit Normelor de aplicare a contractului – cadru în sistemul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Neclarificând aceste aspecte, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care recursul urmează a fi admis, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.A. împotriva sentinței civile nr. 1558 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.