ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1944 din 26 septembrie 2006
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins acțiunea formulată de reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâtul M.P.
– Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței se
reține că reclamantul a solicitat să i se recunoască scutirea de plata
contribuției pentru asigurări sociale în perioada 1 ianuarie 2003 – 30
septembrie 2004, întrucât pârâtul i-a calculat în mod greșit pensia, deși
potrivit art. 6 și art. 107 din O.G. nr. 150/2004 beneficia de asigurare fără
plata contribuției de asigurări sociale.
Instanța de Fond a constatat
că modul de calcul al pensiei reclamantului este corect, deoarece potrivit art.
103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 acesta se calculează ca procent din venitul
net realizat din indemnizația lunară de încadrare avută la data pensionării;
venitul net presupune scăderea din venitul brut a tuturor taxelor și
impozitelor datorate de salariat, incluzându-se în acestea și contribuția de
asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs reclamantul C.E., susținând, în esență, că hotărârea Instanței
de Fond este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea drepturilor sale
prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) și art. 11 din O.G. nr. 150/2004, texte
de lege potrivit cărora, în calitate de pensionar, este scutit de plata
contribuției pentru asigurări sociale; în mod greșit pensia sa de serviciu, ca
fost magistrat cu o vechime de peste 25 de ani în magistratură, a fost
calculată prin raportarea la venitul net rezultat din indemnizația lunară de
încadrare avută la data pensionării, scăzându-se din aceasta inclusiv
contribuția la asigurări sociale.
Motivele de recurs au fost
încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele și
lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.
Instanța de Fond în mod
corect a reținut că reclamantul a beneficiat în perioada 1 ianuarie 2003 – 1
septembrie 2004 de asigurarea socială de sănătate fără plata contribuției de
asigurări sociale, de sănătate, nedovedindu-se contribuția sa la bugetul
asigurărilor sociale de sănătate.
Potrivit art. 103
alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească,
republicată, în vigoare în perioada pentru care recurentul a solicitat
reducerea contribuției sociale de sănătate, „magistrații cu o vechime de cel
puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de
lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din
salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în
magistratură, avute la data pensionării”, urmând ca actualizarea pensiilor să
se realizeze în raport de nivelul salariilor de bază ale magistraților în
activitate.
Prin urmare,
pensiile magistraților se calculau și, ulterior, se reactualizau în funcție de
venitul net realizat din salariul de bază și sporurile aferente salariului care
se cuvine unui magistrat în activitate care îndeplinește funcția pe care o
îndeplinea magistratul pensionar la data pensionării.
Este adevărat că
pentru a se calcula venitul net al unui magistrat în activitate se deduc din
venitul brut o serie de contribuții, inclusiv C.A.S. și impozitul pe salarii,
dar aceasta nu înseamnă că magistratul pensionar, în speță reclamantul,
contribuie, chiar și indirect, datorită acestui mod de calcul, la bugetul
asigurărilor sociale, prin încălcarea art. 6 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 150/2002.
Pentru
considerentele menționate Înalta Curte apreciază că sentința atacată este
legală și temeinică, iar cu referire la art. 312 alin. (2) C. proc. civ.,
recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.E. împotriva sentinței civile nr. 1944 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 aprilie 2007.