ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1944 din 26 septembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâtul M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată. În motivarea sentinței se reține că reclamantul a solicitat să i se recunoască scutirea de plata contribuției pentru asigurări sociale în perioada 1 ianuarie 2003 – 30 septembrie 2004, întrucât pârâtul i-a calculat în mod greșit pensia, deși potrivit art. 6 și art. 107 din O.G. nr. 150/2004 beneficia de asigurare fără plata contribuției de asigurări sociale.

Instanța de Fond a constatat că modul de calcul al pensiei reclamantului este corect, deoarece potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 acesta se calculează ca procent din venitul net realizat din indemnizația lunară de încadrare avută la data pensionării; venitul net presupune scăderea din venitul brut a tuturor taxelor și impozitelor datorate de salariat, incluzându-se în acestea și contribuția de asigurări sociale. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.E., susținând, în esență, că hotărârea Instanței de Fond este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) și art. 11 din O.G.

nr. 150/2004, texte de lege potrivit cărora, în calitate de pensionar, este scutit de plata contribuției pentru asigurări sociale; în mod greșit pensia sa de serviciu, ca fost magistrat cu o vechime de peste 25 de ani în magistratură, a fost calculată prin raportarea la venitul net rezultat din indemnizația lunară de încadrare avută la data pensionării, scăzându-se din aceasta inclusiv contribuția la asigurări sociale. Motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Instanța de Fond în mod corect a reținut că reclamantul a beneficiat în perioada 1 ianuarie 2003 – 1 septembrie 2004 de asigurarea socială de sănătate fără plata contribuției de asigurări sociale, de sănătate, nedovedindu-se contribuția sa la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, republicată, în vigoare în perioada pentru care recurentul a solicitat reducerea contribuției sociale de sănătate, „magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării”, urmând ca actualizarea pensiilor să se realizeze în raport de nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate. Prin urmare, pensiile magistraților se calculau și, ulterior, se reactualizau în funcție de venitul net realizat din salariul de bază și sporurile aferente salariului care se cuvine unui magistrat în activitate care îndeplinește funcția pe care o îndeplinea magistratul pensionar la data pensionării.

Este adevărat că pentru a se calcula venitul net al unui magistrat în activitate se deduc din venitul brut o serie de contribuții, inclusiv C.A.S. și impozitul pe salarii, dar aceasta nu înseamnă că magistratul pensionar, în speță reclamantul, contribuie, chiar și indirect, datorită acestui mod de calcul, la bugetul asigurărilor sociale, prin încălcarea art. 6 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 150/2002. Pentru considerentele menționate Înalta Curte apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, iar cu referire la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E. împotriva sentinței civile nr. 1944 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2007.