ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 228 din 24 mai

2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.S., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Justiției și Casa de Pensii a municipiului București - Casa Locală

de Pensii a sectorului 5 și în consecință: a obligat pârâtul Ministerul

Justiției, la întocmirea documentației de pensionare pentru reclamantă, în

sensul de a se avea în vedere adaosul la indemnizația brută de 20%, în loc de

15%, a anulat decizia nr. 147238 din 2 martie 2005, emisă de cea de-a doua

pârâtă, obligând-o pe aceasta la emiterea unei noi decizii de pensionare, în

raport cu documentația transmisă de Ministerul Justiției, urmând ca acordarea

drepturilor reclamantei să se facă pe o perioadă de 3 ani, deci începând cu 19

aprilie 2002.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Excepția de necompetentă materială

invocată de Ministerul Justiției și întemeiată pe dispozițiile art. 155 lit. d)

din Legea nr. 19/2000 a fost considerată ca neîntemeiată, raportat la obiectul

acțiunii, respectiv includerea în veniturile salariale care au constituit baza

de calcul a pensiei, a procentului de 20%.

S-a constatat că încă de la data

emiterii deciziei inițiale de pensionare, calculul pensiei a fost eronat și că

și prin decizia contestată s-a menținut această eroare. La baza acestui calcul

a stat documentația întocmită de Ministerul Justiției, mai exact greșita

acordare a adaosului de 15%, în loc de 20%, de care beneficiază reclamanta,

aceasta având o vechime în magistratură de 33 de ani și 2 luni, conform art. 42

și art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată.

În termen legal, împotriva sus

menționatei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiției.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în esență, recurentul a criticat soluția instanței de fond,

pentru greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art.

42, 43 și 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, în vigoare la data pensionării

reclamantei.

Examinând cauza, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că instanța Curții de

Apel Craiova s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de

casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din acțiunea formulată de

reclamantă, obiectul acesteia vizează anularea deciziei nr. 147238 din 2 martie

2005, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa de Pensii

a municipiului București - Casa Locală de Pensii a sectorului 5 și emiterea

unei noi decizii pe baza documentației salariale, incluzând adaosul de 20%, ce

va fi întocmită de Ministerul Justiției.

Sesizată prin întâmpinarea

Ministerului Justiției, cu excepția necompetenței materiale a curții de apel,

motivată prin dispozițiile art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000, instanța

fondului a dat o dezlegare greșită acestei excepții. Aceasta, în condițiile în

care s-a considerat că nu se invocă o greșeală de calcul, ci întocmirea unei documentații

greșite de către Ministerul Justiției.

Cu toate acestea, motivarea

sentinței se axează pe calculul eronat al pensiei, încă de la emiterea deciziei

inițiale și pe menținerea acestei erori și prin ultima decizie din 2 martie

2005.

Dispozițiile art. 155 lit. d) din

Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, stipulează în mod expres competența tribunalelor în această

materie.

Problema documentației, întocmite de Ministerul

Justiției ce stă la baza calculului pensiei, este accesorie cererii principale

de anulare a deciziei de pensionare, iar chemarea în judecată a acestui pârât -

autoritate centrală, nu este prin ea însăși de natură a atrage competența

curții de apel. De altfel, așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 92/1992,

republicată, acest act normativ nu cuprinde prevederi speciale privind

competența judecării litigiilor care privesc deciziile de pensionare ale

magistraților, acestora fiindu-le aplicabil dreptul comun în materie, respectiv

Legea nr. 19/2000.

Pentru toate acestea, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (6)

C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, iar sentința recurată va fi

casată, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului

București [art. 155 lit. d), cu referire la art. 156 teza a II-a din Legea nr.

19/2000].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 228 din 24 mai 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2006.