ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.L. în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București și Casa de Pensii sector 1, a solicitat anularea deciziei nr. 144472/1996 emisă de ultima pârâtă, ca nelegală. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, inițial, a fost pensionată medical cu grad II de invaliditate, în 1996, iar de la 1 februarie 2001 a trecut la pensie pentru limită de vârstă. La stabilirea pensiei nu s-au luat în considerare corecțiile din cartea de muncă de la poziția 42 și 46 și nu i s-a luat în calcul procentul de 54% prevăzut de art. 25 din Legea nr. 3/1977. Se susține că, nici pensia suplimentară nu i s-a calculat corect și că perioada luată în calcul nu a fost cea mai avantajoasă, astfel că dorește ca în baza de calcul să se aibă în vedere perioada 1 iulie 1991 – 1 iulie 1996. Prin cerere separată reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 712/2001 (dosar nr. 1395/2001).

Instanța a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 634/2001 constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 164 C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 435/18 aprilie 2002, a admis acțiunile conexe și a dispus anularea deciziilor nr. 712/2001 și nr. 146626/23 ianuarie 2001. A obligat pârâtele să emită o nouă decizie de pensie luând ca bază de calcul salariul din perioada 1 iulie 1991 – 1 iulie 1996 și le-a obligat la 1 milion lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere susținerile reclamantei că perioada cea mai avantajoasă pentru stabilirea bazei de calcul este cea solicitată de ea prin acțiune, deși expertiza susține că cea mai bună perioadă pentru reclamantă este cea din pensia stabilită de pârâtă.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, părțile au declarat recurs. Pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susține că varianta propusă de ea drept pensie pentru reclamantă este mai avantajoasă pentru aceasta, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii. Reclamanta susține că în mod greșit instanța motivează hotărârea pe insistența sa, că baza de calcul mai favorabilă este perioada 1 iulie 1991 - 1 iulie 1996. Susține că expertul care a avut un punct de vedere opus ei trebuia să calculeze pensia având în vedere dispozițiile H.G. nr. 565/1996 pct. 7. Cu ocazia susținerii recursului a solicitat proba cu o nouă expertiză și a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare.

Recursurile sunt fondate, potrivit celor ce se vor arăta: Din actele dosarului, rezultă că, reclamanta a fost pensionată pentru invaliditate, gradul II în 1996, iar la 19 aprilie 2001 i s-a emis decizia nr. 146620 pentru stabilirea pensiei pentru vechimea completă. Reclamanta contestă baza de calcul a pârâtei și susține că îi este mai favorabilă perioada cuprinsă între 1 iulie 1991 – 1 iulie 1996 cu toate că și expertiza arată că pensia i-a fost stabilită legal. Pentru clarificarea acestei probleme se impune efectuarea unei noi expertize, așa cum s-a solicitat de reclamantă, care să calculeze pensia în ambele variante, respectiv a organului de pensii cu baza – perioada 1 august 1986 – 1 august 1991 și a lui B.L., cu baza – perioada 1 iulie 1991 – 1 iulie 1996. În consecință, în baza art. 312 C. proc.

civ., se vor admite recursurile și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 435 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, precum și de B.L. Casează sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.