ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul B.I. a chemat în

judecată Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială București, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului

administrativ. să dispună anularea deciziei nr. 999 din 27 decembrie 1999,

emisă de pârâtă.

De asemenea, prin acțiunea

înregistrată la 27 august 2001, reclamantul a contestat și decizia de revizuire

nr. 185516 din 20 iulie 2001, a deciziei cu același număr, privind acordarea

pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, care vizează stabilirea unui

debit de 9.160.272 lei, în sarcina reclamantului, pentru perioada 1 septembrie

1999 - 1 septembrie 2001.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin încheierea din 23 octombrie 2001, în baza art.

164 C. proc. civ., a dispus conexarea celor două acțiuni.

În motivarea celor două acțiuni,

reclamantul a arătat că decizia prin care i-a fost respinsă decizia nr. 180516

din 11 august 1999, a Oficiului de Pensii al sectorului 2, este nelegală,

întrucât perioada reținută pentru stabilirea bazei de calcul, ca și aceea

stabilită pentru pensia suplimentară, sunt greșit reținute, pârâta ignorând

prevederile art. 1 și din H.G. nr. 565/1996, precum și adeverința de venit

emisă de societatea S.M.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 683 din 25 iunie 2002, a

respins acțiunile conexe formulate de reclamantul B.I.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că acțiunile conexe formulate de reclamant, sunt

neîntemeiate și vor fi respinse ca atare, nefiind incidente dispozițiile art. 1

și 11 din Legea nr. 29/1990.

Ca urmare, decizia nr. 999/1999,

emisă de fosta Direcție Generală de Muncă și Protecție Socială București,

precum și decizia de revizuire a deciziei de pensionare, au fost menținute ca

fiind legale.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul B.I., care a

susținut că instanța de fond nu a ținut cont de probele depuse, inclusiv cele

reieșite din carnetul de muncă și rapoartele de expertiză contabilă.

S-a mai susținut de către recurent,

și faptul că pârâta, anterior deciziei sale de pensionare, nu i-a adus la

cunoștință, buletinul de calcul a bazei de pornire și anexa conținând

indexările, compensările etc., privându-l de posibilitatea corectării erorilor

de calcul.

De asemenea, s-a susținut și că

instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Oficiul de Pensii nu a respectat

prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 565/1996 și că acesta a făcut

deduceri nelegale, înainte de 1 august 1991 și deduceri peste cele legale, după

1 august 1991.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În fapt, reclamantul și-a manifestat

nemulțumirea față de perioada stabilită pentru pensia suplimentară și de

perioada folosită la calcularea salariului mediu tarifar.

Astfel, petentul a fost pensionat

pentru muncă depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 180516 din 11 august

1999, având o vechime totală în muncă, de 37 ani, 3 luni și 14 zile și un

salariul mediu tarifar de 12.006,58 lei, stabilit pentru perioada 1 martie 1989

- 1 martie 1994.

La data de 16 august 2000, urmare a

sentinței nr. 2909, a Judecătoriei Buftea, reclamantului i-a fost emisă o nouă

decizie, prin care i s-a revizuit vechimea în muncă, prin adăugarea a 224 zile,

astfel că vechimea totală în muncă a devenit de 38 ani și 24 zile.

Salariul mediu tarifar, baza de

calcul a pensiei, a rămas același, fiind stabilit conform H.G. nr. 565/1996,

pentru perioada 1 martie 1989 – 1 martie 1994, adică primii 5 ani consecutivi,

din ultimii 10 ani de activitate.

În cauză, s-a dispus și efectuarea

unei expertize care a concluzionat că perioada avută în vedere de către Oficiul

de Pensii a sectoului 2, privind baza de calcul cuprinsă între 1 martie 1989 –

1 martie 1994, este corectă.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 565/1996, măsurile de protecție socială privind

pensiile de asigurări sociale de stat prevăzute în anexă, se aplică pensiilor

pentru care drepturile se deschid după data de 1 august 1996, pe baza

veniturilor din primii 5 ani lucrați consecutiv, din ultimii 10 ani de

activitate. Art. 1 alin. (2) al acestui act normativ prevede că din veniturile

salariale cuprinse în baza de calcul, se deduc pentru lunile următoare datei de

1 august 1991, sumele reprezentând rezultatele indexărilor și compensărilor

efectiv acordate în limita procentelor aplicate conform Anexei 2.

Față de dispozițiile legale

sus-menționate, în mod corect expertul a reținut că perioada privind baza de

calcul a pensiei stabilită de Oficiul de Pensii al sectorului 2 București, este

corectă și că cele 244 zile cât reclamantul a beneficiat de ajutor de șomaj, nu

au nici o influență asupra perioadei luate în calcul la stabilirea salariului

mediu tarifar.

În plus, dacă s-ar fi avut în vedere

la recalcularea pensiei, perioada 1 septembrie 1989 – 1 septembrie 1994, așa

cum a solicitat reclamantul, cuantumul pensiei ar fi fost mult inferior celui

rezultat, deoarece nu s-ar mai fi aplicat măsurile de protecție socială

prevăzute de H.G. nr. 565/1996.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I.,

împotriva sentinței civile nr. 683 din 25 iunie 2002, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2003.