ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1348/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 650 din 14

iunie 2000, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta

R.G., a anulat decizia nr. 222/1999 emisă de pârâta Direcția Generală de Muncă

și Protecție Socială a municipiului București și a obligat pârâta să emită o

nouă decizie, prin care să anuleze decizia nr. 182.550/1999 a Oficiului de

Pensii a sectorului 6 și să dispună acestui oficiu ca prin noua decizie de

pensie a reclamantei, să ia în considerare ca bază de calcul, salariul mediu de

4.947,6 lei, stabilit prin expertiza efectuată în cauză.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe, de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 667 din 16

februarie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ.

Cu cererea formulată la 9 iulie

2002, reclamanta R.G. a solicitat ca, în temeiul art. 281

1

și art.

281

2

pct. 2 C. proc. civ., să fie completat dispozitivul sentinței

civile nr. 650 din 14 iunie 2000, în sensul obligării pârâtei să emită o nouă

decizie de pensie, care să aibă în vedere raportul de expertiză, potrivit

căruia, la data de 1 iunie 1998, pensia sa era în sumă de 1.557.390 lei, urmând

ca de la această dată să-i fie calculate toate celelalte drepturi de majorare

intervenite între timp.

Prin încheierea de la 15 iulie 2002,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins cererea

ca nefondată, cu motivarea că cererea reclamantei nu are ca obiect o eroare

materială sau o simplă omisiune din dispozitivul sentinței, ci se referă la o

problemă de judecată, pentru care nu pot fi aplicate dispozițiile art. 281 C.

proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, a

declarat recurs reclamanta și a invocat motivele de casare prevăzute de art.

304 pct. 5, 8 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că cererea sa a

fost greșit judecată la termenul din 15 iulie 2002, pentru care nu a fost legal

citată și că instanța de fond a apreciat eronat ca nefiind dovedite susținerile

sale, deși din expertiza efectuată în cauză a rezultat că, la data de 1 iulie

1998, era în drept să primească o pensie în sumă de 1.557.390 lei. De asemenea,

recurenta a arătat c, instanța de fond a schimbat înțelesul expertizei și

trebuia să lămurească dispozitivul hotărârii, în sensul obligării pârâtei să

calculeze pensia în funcție de cuantumul de 1.557.390 lei, cuvenit la 1 iulie

1998 și să-i plătească diferențele de pensie, la valoarea actualizată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Cererea recurentei s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 281

1

și ale art. 281

2

C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G. nr.

59/2001. Potrivit acestor dispoziții legale, cererile pentru lămurirea sau

completarea dispozitivului hotărârii se pot formula în termenul prevăzut de

lege pentru declararea căilor ordinare de atac împotriva acelei hotărâri,

condiție care nu a fost îndeplinită în cauză.

De asemenea, cererea recurentei nu

întrunește cerințele prevăzute de art. 281 C. proc. civ., întrucât s-a

solicitat stabilirea unui anumit cuantum al pensiei și obligarea intimatei la

plata diferențelor de pensie, iar nu îndreptarea unor erori materiale sau

omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul.

Susținerea recurentei privind

neîndeplinirea procedurii de citare a sa la termenul din 15 iulie 2002, este

nefondată. Din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că

recurenta a fost legal citată pentru termenul la care a fost judecată cererea

sa.

În consecință, nefiind motive de

casare a încheierii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.G.,

împotriva încheierii din 15 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 775/1999, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.