ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 502/2001,

reclamanta C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de

Muncă și Solidaritate Socială București. anularea deciziei nr. 152292/1997,

motivând că a contestat cuantumul pensiei, iar Oficiul de Pensii a refuzat să-i

comunice decizia de pensie.

Prin sentința civilă nr. 699 din 27

iunie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis excepția de perimare a acțiunii și a constatat perimată acțiunea privind

pe reclamanta C.V. și pe pârâtele Casa de Pensii a municipiului București și

Casa de Pensii a sectorului 3 București, având în vedere dispozițiile art. 248

și art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs C.V., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a susținut, în esență, că

a fost și este împiedicată de către pârâtă să stăruie în judecată. prin refuzul

acesteia de a-i comunica decizia de pensie nr. 152292 /1997, că pârâta refuză

să pună în aplicare, sentința civilă nr. 285 din 27 septembrie 2001 și că

instanța a suspendat greșit cauza, în temeiul art. 242 C. proc. civ., și nu în

temeiul art. 244 pct. 1 din același cod.

Recursul este nefondat.

Se reține că prin încheierea de

ședință din 23 mai 2001, având în vedere cererea de suspendare a judecății

formulată de reclamantă, prin procurator și poziția pârâtei care nu s-a opus

suspendării cauzei, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 242

pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost repus pe rol, din

oficiu, pentru perimare, la data de14 iunie 2002, deci după expirarea

termenului de un an prevăzut de art. 248 C. proc. civ., interval în care nici

una dintre părți, și în special reclamanta, care era cea mai interesată, nu au

efectuat nici un act de procedură pentru judecarea cauzei.

În ceea ce privește sentința civilă

nr. 285 din 27 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, invocată de

recurentă, se reține că a rămas definitivă și irevocabilă, în baza deciziei

civile nr. 15 din 17 ianuarie 2002, a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ. De la acea dată și până la repunerea cauzei pe rol

din oficiu (14 iunie 2002), reclamanta a avut posibilitatea legală de a

solicita executarea sentinței care constituie titlu executoriu pe calea

executării silite, dar cu toate acestea, reclamanta a lăsat cauza în nelucrare

și nu a repus-o pe rol.

În consecință, sentința instanței de

fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de C.V. este nefondat și

urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.V.,

împotriva sentinței civile nr. 699 din 27 iunie 2002, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2003.