ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 441,

pronunțată în dosarul nr. 1006/2001, la data de 22 aprilie 2002, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, judecând după casare, a respins

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.V., împotriva pârâtei Casa de

Pensii a municipiului București, pentru anularea deciziei nr. 533 din 21 iulie

1999, a Comisiei de Contestații și a deciziei nr. 152.964 din 15 martie 1999, a

Oficiului de Pensii, ambele din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție

Socială a municipiului București.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență că reclamantul a fost pensionat prin

decizia nr. 152.964 din 6 octombrie 1997, dar și-a continuat activitatea până

la data de 31 decembrie 1998, când i s-a desfăcut contractul de muncă, în

temeiul art. 130 lit. g) C. muncii, iar prin decizia cu același număr din 15

martie 1999, i s-a calculat pensia, în condițiile art. 62 alin. (1) din Legea

nr. 3/1997, prin adăugarea timpului lucrat, dar păstrând aceeași bază de calcul.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că reclamantul nu a contestat în termen legal decizia de

pensionare emisă la data de 6 octombrie 1997, deși aceasta i-a fost comunicată,

așa cum rezultă din borderoul de expediții privind comunicarea acelei decizii

de către Oficiul de Pensii.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs,

reclamantul, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită,

reținând că nu a contestat în termen legal prima decizie de pensionare, din

moment ce nu i se desfăcuse contractul de muncă, iar decizia respectivă nu i

s-a comunicat pentru a fi contestată.

Recursul este întemeiat.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că prin decizia nr. 152.964 din 6 octombrie 1997, emisă de Oficiul de

Pensii din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială București,

s-a admis cererea de pensionare a recurentului-reclamant, dar acesta și-a

continuat activitatea la aceiași unitate, în baza aceluiași contract de muncă,

până la data de 31 decembrie 1998, când i-a fost desfăcut contractul de muncă,

în temeiul

Legii nr. 3/1997

, privind pensiile

de asigurări sociale de stat și asistența socială.

Este adevărat că potrivit

prevederilor art. 62

1

alin. (1) din aceieași lege, introdus prin

Legea nr. 70/1990, pensionarii pentru limită de vârstă care și-au continuat

activitatea, pot cere recalcularea pensiei de asigurări sociale, prin adăugarea

timpului lucrat după pensionare, iar la recalculare se va avea în vedere baza

de calcul folosită la stabilirea inițială a pensiei.

Dar, instanța de fond a reținut în

mod greșit că recurentul-reclamant nu a contestat în termen legal prima decizie

de pensionare, din moment ce aceasta nu i-a fost comunicată, potrivit

prevederilor art. 52 din aceiași lege, modificată și completată prin Legea nr.

73/1991, actul la care se referă instanța în considerentele hotărârii, privind

o comunicare făcută unității.

Pe de altă parte, instanța de fond

nu a dat semnificația juridică exactă împrejurării că recurentul-reclamant nu a

cerut punerea în plată a deciziei inițiale de pensionare și și-a continuat

activitatea în baza aceluiași contract de muncă, până la data de 31 decembrie

1998, când i-a fost desfăcut în temeiul art. 130 lit. g) C. muncii.

Procedând în acest fel, Curtea de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală, care urmează să fie casată, pentru ca

dosarul să fie soluționat pe fond.

Ținând seama de prevederile art. 725

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și art. 155 din Legea nr. 19/2000, privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, dosarul va fi

trimis pentru competentă soluționare, la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.V.,

împotriva sentinței civile nr. 441 din 22 aprilie 2002, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza pentru competentă soluționare, la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2003.