ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 mai 2001, la Judecătoria sectorului 1 București, reclamantul C.I. a

chemat în judecată Casa de Asigurări a Avocaților, solicitând ca pârâta să fie

obligată să-i plătească diferența de pensie la care era îndreptățit, raportat

la pensia stabilită, în mod greșit, cu decizia nr. 60 din 20 mai 1998.

Totodată, a solicitat și obligarea în solidar cu prima pârâtă, a numitei C.M.,

în calitate de prepus al Casei de Asigurări a Avocaților.

Instanța sesizată, prin sentința

civilă nr. 5392 din 27 iulie 2001, și-a declinat competența de judecată în

favoarea Curții de Apel București.

Această sentință a rămas definitivă,

în urma respingerii recursului declarat de reclamant, decizia civilă nr. 2083 R

din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a-III-a civilă.

Pășind la soluționarea cauzei în

fond, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 244 din 11 martie

2001, a respins acțiunea, admițând excepția de tardivitate a acesteia.

Sentința a fost recurată de către

Casa de Asigurări a Avocaților și de reclamantul C.I.

Prima recurentă a criticat soluția

dată, pe considerentul că în mod greșit nu i s-au acordat cheltuieli de

judecată, deși le-a solicitat și a făcut dovada cuantumului lor, iar în ce

privește cel de-al doilea recurs, reclamantul-recurent a susținut că dreptul la

pensie este imprescriptibil, precum și că până în prezent nu i s-a comunicat

decizia de pensionare.

Hotărârea recurată este nelegală,

pentru motivele ce se vor expune în continuare.

După cum se atestă prin practicaua

de ședință, această supremă instanță a pus din oficiu în discuție, competența

de soluționare a pricinii.

În conformitate cu dispozițiile art.

115 din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile

privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;

b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere; c) înregistrarea, evidența

și certificarea contribuției de asigurări sociale; d) deciziile de pensionare;

e) refuzul justificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de

asigurări sociale; f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a

indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; g) plângerile

împotriva proceselor-verbale de contravenții, încheiate conform prezentei legi;

h) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza

prezentei legi; i) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în

temeiul prezentei legi.

Potrivit dispozițiilor art. 196 din

aceiași lege, aceasta a intrat în vigoare la un an după publicarea ei, adică la

1 aprilie 2001.

În raport cu obiectul acțiunii,

astfel cum a fost precizat prin cererea introductivă, aceasta cădea sub

incidența prevederilor legii mai sus citate, instanța competentă să soluționeze

pricina fiind tribunalul județean, respectiv Tribunalul București.

Cunoscând că acțiunea a fost

introdusă la data de 14 mai 2001, așadar după intrarea în vigoare a legii,

urmează ca făcând aplicarea dispozițiilor acesteia, a se constata că litigiul

era în competența de judecată a Tribunalului București. Drept consecință, a se

admite ambele recursuri, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a se casa

sentința atacată și a se dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare,

acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Casa

de Asigurări a Avocaților din România și de C.I., împotriva sentinței nr. 244

din 11 martie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare, Tribunalului București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.