ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 mai

2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului

București, solicitând modificarea deciziei de revizuire nr. 193 din 5 aprilie

2003, în ceea ce privește data de la care se acordă drepturile conferite de

Legea nr. 189/2002 și anume, în loc de 1 aprilie 2003, să fie trecută data de 1

aprilie 2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a depus cererea la data de 22 martie 2001, înregistrată sub nr. 356,

întrucât potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000, „persoanele prevăzute în art. 1

și 3 vor beneficia de prevederile acestei legi, începând cu data de 1 a lunii următoare în care a fost depusă cererea”, deci începând cu 1 aprilie 2001.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1006 din 25 iunie 2003, a

respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs B.M., reiterând

argumentele din acțiune și susținând, în esență, că instanța nu a ținut cont de

actele depuse la dosar și nici nu le-a studiat.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că prin decizia de revizuire nr. 9 din 13 mai 2002, emisă de

pârâtă, s-a respins cererea reclamantei privind încadrarea în prevederile Legii

nr. 189/2000.

La data de 14 martie 2003,

reclamanta a depus o nouă cerere, însoțită de actele doveditoare referitoare la

încadrarea sa în prevederile Legii nr. 189/2000 (adeverința nr. 4/1084 din 9

august 2001, adeverința nr. 4/477 din 16 aprilie 2001, declarație de martori

autentificate în 20 martie 2002).

În urma acestor noi dovezi, pârâta

reexaminează cererea înregistrată inițial la data de 22 martie 2001 și emite

decizia de revizuire nr. 193/2003, contestată în prezenta acțiune și recunoaște

reclamantei, încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 aprilie 2003.

În speță, nu au incidență

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 189/2000, ci art. 10 din Legea nr. 189/2000,

care arată „Direcția generală de muncă și protecție socială teritorială, atunci

când este sesizată sau prin proprie inițiativă, va verifica legalitatea

drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanțe, până la data

publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

În cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale, se emite decizia de revizuire.

Pârâta a emis o nouă decizie de

revizuire, fiind sesizată la cererea reclamantei, după aproximativ un an de la

emiterea deciziei de revizuire nr. 9 din 13 mai 2002, despre care reclamanta nu

precizează în cerere și care a rămas definitivă.

Față de considerentele expuse,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M.

împotriva sentinței civil nr. 1006 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2004.