ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 6 mai 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa

de Pensii a municipiului București, solicitând modificarea deciziei de

revizuire nr.193 din 5 aprilie 2003, în ceea ce privește data de la care se

acordă drepturile conferite de Legea nr.189/2002 și anume, în loc de 1 aprilie

2003, să fie trecută data de 1 aprilie 2001.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a depus cererea la data de 22

martie 2001, înregistrată sub nr. 356, întrucât potrivit art. 5 din Legea nr.189/2000,

„persoanele prevăzute în art. 1 și 3  vor beneficia de prevederile acestei

legi, începând cu data de 1 a lunii următoare în care a fost depusă cererea” –

deci începând cu 1 aprilie 2001.

Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ,  prin sentința civilă

nr.1006 din 25 iunie 2003 a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs B.M.,

reiterând argumentele din acțiune și susținând, în esență, că instanța nu a

ținut cont de actele depuse la dosar și nici nu le-a studiat.

Recursul

este nefondat pentru următoarele considerente.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia de revizuire

nr. 9 din 13 mai 2002 – emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantei privind

încadrarea în prevederile Legii nr.189/2000.

La data

de 14 martie 2003 reclamanta a depus o nouă cerere însoțită de actele

doveditoare referitoare la încadrarea sa în prevederile Legii nr. 189/2000.

În urma

acestor noi dovezi, pârâta reexaminează cererea înregistrată inițial la data de

22 martie 2001 și emite decizia de revizuire nr.193/2003, contestată în

prezenta acțiune și recunoaște reclamantei încadrarea în prevederile art.1 lit.

c), Legea nr.189/2000 începând cu data de 1 aprilie 2003.

În

speță, nu are incidență dispozițiile art. 5 din Legea nr.189/2000 ci art.10 din

Legea nr.189/2000 care arată „Direcția generală de muncă și protecție socială

teritorială, atunci când  este sesizată sau prin proprie inițiativă, se va

verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanțe

până la data publicării în M. Of. al României, Partea I.

În

cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale se emite decizia de

revizuire.

Pârâta

a emis o nouă decizie de revizuire fiind sesizată la cererea reclamantei după

aproximativ 1 an de la emiterea deciziei de revizuire nr. 9 din 13 mai 2002,

despre care reclamanta nu precizează în cerere și care a rămas definitivă.

Față de

considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul

declarat de B.M. împotriva sentinței civil nr.1006 din 25 iunie 2003 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  18 februarie 2004.