ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1881/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3474/44/2006, reclamanta L.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.S., obligarea acestuia la plata sumei de 40 RON (400.000 lei vechi) reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate în C.B.F. din cadrul S.C.J.U.S.A.A. Galați. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a plătit tratamentul medical necesar ameliorării bolii de care suferă, deși este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000, având dreptul la asistență medicală gratuită. A mai arătat că s-a adresat autorităților pârâte solicitând restituirea sumei de 40 RON, achitată cabinetului care a furnizat serviciile medicale, dar nu a primit răspuns favorabil.

La termenul din 19 septembrie 2006, instanța de fond a introdus în cauză, în calitate de pârâtă, C.A.S. Galați. Pârâta C.A.S. Galați a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că între această instituție și reclamantă nu există încheiată o convenție, iar decontarea serviciilor medicale se face în limita sumei alocate pentru luna respectivă, de la buget, furnizorului de servicii. Prin sentința nr. 120 din 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta L.A., față de pârâta C.A.S. Galați, obligând-o pe aceasta să plătească reclamantei suma de 40 RON cu titlu de daune și a respins acțiunea fată de M.S.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta, deși beneficiază de asistență medicală gratuită și-a plătit tratamentul efectuat. A mai reținut prima instanță că pârâtul M.S. a răspuns tuturor solicitărilor reclamantei, astfel încât se impune respingerea acțiunii față de acesta. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.A.S. Galați întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă susține, în esență, că ordonatorul principal de credite, C.N.A.S. stabilește și comunică prin filă de buget, caselor de asigurări județene sumele care pot fi contractate cu furnizorii de servicii medicale pentru fiecare tip de asistență medicală, neputându-se depăși suma lunară aprobată.

Mai arată că nu poate fi obligată la plata sumei de 40 RON, atâta vreme cât aceasta nu a ajuns în contul C. A.S., iar serviciile nu au fost prestate de această instituție. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cursul judecării fondului cauzei, pârâta C.A.S. Galați a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive solicitând scoaterea din cauză a acestei instituții. Instanța de fond, prin sentința pronunțată, a admis acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâta C.A.S.

Galați, soluționând cauza pe fond, fără ca în dispozitiv sau în considerente să se refere la excepția invocată. Totodată a respins acțiunea față de pârâtul M. S., cu motivarea că aceasta a răspuns solicitărilor. Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii", iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că „excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii". Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, dirimantă (peremptorie) invocarea ei tinzând la împiedicarea judecării pe fond a cauzei.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile procedurale invocate mai sus, instanța este obligată să o analizeze, înainte de cercetarea pe fond a cauzei, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Din considerentele sentinței nu rezultă nici intenția judecătorului de a uni această excepție cu fondul cauzei, în condițiile art. 137 alin. (2) C. proc. civ. și, oricum nu s-a cercetat aspectul dacă pentru judecarea excepției era necesară administrarea de dovezi care țineau de soluționarea pe fond a pricinii. Pe de altă parte, soluția de respingere a acțiunii față de M.S., sumar motivată, a fost pronunțată fără a se pune în discuția părților excepția calității procesuale a acestui pârât și nu are corespondent în înscrisurile depuse la dosar, instanța fiind datoare să-și exercite rolul activ pentru clarificarea acestui aspect, în temeiul dispozițiilor art. 129 C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, constată că recursul este fondat, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra excepției invocate de pârâta C.A.S. Galați, cu suplimentarea probatoriului necesar clarificării situației de fapt. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și ale art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.A.S. Galați, împotriva sentinței nr. 120 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2007.