ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2013/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 februarie 2007,

reclamantul L.G. a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Galați la

restituirea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. 1161/121/2006 și

la plata unor daune morale în sumă de 1.000 lei.

Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 27 din 6 martie 2007, a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că Tribunalul Galați nu este subordonat puterii executive,

astfel încât nu-i poate fi cenzurată activitatea pe calea contenciosului

administrativ.

S-a mai reținut că hotărârea

judecătorească criticată de reclamant nu este act administrativ, reformarea

acesteia fiind posibilă numai prin căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul a susținut că

pretențiile sale se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1)

lit. e) din Legea nr. 554/2004, solicitând casarea sentinței recurate, în

temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu

prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

În speță, recurentul - reclamant

a solicitat obligarea pârâtului să-i restituie sumele achitate cu titlu de taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, în dosarul nr. 1161/121/2006 al

Tribunalului Galați, acțiune care nu se încadrează în prevederile textului sus menționat.

Obligarea părții la plata

unei taxe de timbru nu constituie un act administrativ în sensul sus menționatelor

dispoziții legale, neputând fi supusă cenzurii pe calea contenciosului

administrativ.

Împotriva unei astfel de

măsuri se poate formula cerere de reexaminare potrivit art. 18 alin (2) din

Legea nr. 146/1997, iar eventuala soluție de respingere a cererii poate fi

atacată odată cu hotărârea pronunțată în cauza respectivă.

De asemenea, sumele achitate

cu titlu de taxe judiciare de timbru se pot restitui în condițiile art. 23 din

aceeași lege.

Astfel fiind, instanța de

fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică iar recursul este nefondat și

va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul L.G. împotriva sentinței civile nr. 27 din 6 martie 2007 a Curții

de Apel Galați, secția comercială,contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.