ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6046/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 739 din 12 iunie 2006, a respins cererea de repunere

în termenul de formulare a contestației formulată de contestatorul G.G.M. în

contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. și, drept consecință, a respins

contestația ca fiind tardivă.

În motivarea sentinței se arată că

în notificarea nr. 1143 din 7 septembrie 2005 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001

contestatorul nu a menționat că ar avea două domicilii, indicând numai adresa

din România și nici nu a informat ulterior unitatea notificată, în sensul că

solicită ca răspunsul la notificare să-i fie comunicat și la altă adresă.

Față de împrejurarea că nu s-a

contestat faptul că decizia a fost comunicată legal la adresa din România a contestatorului

și, că repunerea în termen nu se justifică, că în toată această perioadă a

beneficiat de serviciile unei societăți profesionale de avocați, instanța a

pronunțat soluția arătată.

Hotărârea primei instanțe a fost

desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași judecăți, de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, care prin decizia nr. 164 din 13

martie 2007, a admis apelul reclamantului pentru considerentele ce urmează.

Dovada de comunicare a deciziei ce formează

obiectul litigiului este nulă, conform art. 100 alin. (3) C. proc. civ.,

întrucât nu este indicat numărul etajului, iar la rubrica numele primitorului

este indicat cuvântul „menaj”, însoțit de o semnătură indescifrabilă.

Cum comunicarea deciziei este nulă,

reclamantul este și în prezent în termenul de contestare a deciziei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

pentru motivele ce urmează.

Decizia emisă de recurentă a fost

comunicată prin scrisoare recomandată, cu respectarea procedurii legale, la

data de 26 noiembrie 2003 și confirmată de primitor la data de 27 noiembrie

2003, la sigurul domiciliu indicat de acesta pentru comunicarea actelor.

În speță nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. întrucât nu este vorba de

un act de procedură comunicat prin agentul procedura.

Nu este imputabilă recurentei lipsa

de diligență a contestatorului de a formula contestație împotriva deciziei în

termenul legal și nu după trei ani de la data comunicării.

Analizând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele.

Prin notificarea nr. 969 din 9

august 2001 depusă la Biroul executorului judecătoresc C.M., reclamantul a

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj, conform

prevederilor Legii nr. 10/2001.

Domiciliul indicat în notificare

pentru comunicarea deciziei ce urma a se pronunța a fost în București.

Unitatea deținătoare a emis decizia

ce face obiectul prezentei cauze, pe care a comunicat-o prin scrisoarea

recomandată cu confirmare de primire la 27 noiembrie 2003 astfel cum rezultă

din înscrisul aflat la fila 29 din dosarul primei instanțe.

Faptul comunicării nu este contestat

de reclamantă, astfel cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în

judecată.

Se arată astfel că procedura de

comunicare nu a fost realizată deoarece are domiciliul și în Israel Hadera, și

că în perioada comunicării deciziei, ce a fost primită de menajera sa se află

în Israel.

Potrivit dispozițiilor art. 103 C.

proc. civ. partea poate fi repusă în termen, în pricina de față în termenul de

contestare al deciziei, dacă demonstrează împrejurarea care a împiedicat-o să

exercite calea de atac.

Faptul că la data comunicării

deciziei se afla în Israel, la un domiciliu nedeclarat prin notificare, nu

constituie o împrejurare mai presus de voința sa, în măsură să determine

admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac,

conform alin. (2) al art. 103 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul va

fi admis, iar decizia recurată va fi modificată în sensul că apelul declarat de

contestator împotriva sentinței va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recusul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva

deciziei nr. 164 din 13 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul

declarat de reclamantul G.G.M. împotriva sentinței civile nr. 739 din 12 iunie

2006 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2007.