ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7238/2005

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la

7 aprilie 2003, contestatorul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu R.A.

A.P.P.S., anularea deciziei civile nr. 946 A/2002 a Curții de Apel Brașov.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317

pct. 1 și art. 318 teza I C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 57/Ap din 19 iunie 2003, Curtea de

Apel Brașov, secția civilă, a respins excepția tardivității declarării

contestației și a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că

G.D. nu a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 74/2002, atacată cu

contestație în anulare, astfel încât sunt nesocotite prevederile art. 317 alin.

(2) C. proc. civ.

Motivul privind necomunicarea hotărârii poate constitui

obiectul unei cereri de repunere în termenul de exercitare a recursului în

condițiile prevăzute de art. 103 C. proc. civ.

De altfel, hotărârea atacată nu este irevocabilă, având în

vedere că ulterior promovării contestației, s-a declarat recurs la 8 aprilie

2004.

Decizia a fost atacată cu recurs de către contestator, în

temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., fiind reluată identic motivarea

din cererea cu care a fost învestită curtea de apel, respectiv:

Apărătorul contestatorului avea mandat doar pentru

exercitarea apelului declarat la 5 iulie 2002. Contestatorul a depus cerere

pentru lipsă de apărare și a indicat locul unde urma să fie citat dar nu a

primit citația pentru termenul din 10 octombrie 2002, astfel că a fost lipsă de

procedură.

În mod greșit tribunalul a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei care, cel mult, trebuia să stea în cauză în

calitate de intimat, alături de RA A.P.P.S.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea

recursului, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate

și probele administrate, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru

următoarele considerente:

În condițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele

menționate de text, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea

apelului sau recursului.

Așadar, o primă condiție de admisibilitate pentru

contestația în anulare de drept comun, este legată de caracterul irevocabil al

hotărârii atacate.

Sunt irevocabile hotărârile enumerate în art. 377 alin. (2)

C. proc. civ., respectiv hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel,

nerecurate; hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;

hotărârile date în apel, nerecurate; hotărârile date în recurs chiar dacă prin

acestea s-a soluționate fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit

legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Însuși contestatorul a precizat, în cuprinsul contestației

în anulare, faptul că împotriva hotărârii atacate cu contestație a declarat și

recurs.

Drept urmare, hotărârea atacată nu era irevocabilă, astfel

încât soluția instanței care a respins contestația în anulare ca inadmisibilă

este legală, fiind dată cu respectarea cerințelor art. 317 alin. (1) C. proc.

civ.

În aceste condiții, critica formulată de recurent nu

întrunește cerințele art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., „vătămarea” suferită

de acesta prin respingerea contestației nefiind consecința interpretării sau

aplicării greșite a legii.

Pe de altă parte, deși contestația în anulare a fost

întemeiată în drept și pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., de vreme ce

hotărârea atacată nu a fost dată de o instanță de recurs, soluția de

inadmisibilitate este corectă, fiind dată cu respectarea textului procedural

menționat.

Verificarea deciziei recurate a condus la concluzia că

redactorul hotărârii a dezvoltat motivele pentru care contestația a fost

respinsă ca inadmisibilă, în mod clar, astfel încât nu a putut fi reținută nici

critica întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii

hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G.D.

împotriva deciziei civile nr. 57/Ap din 19 iunie 2003 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimații RA A.P.P.S și orașul

Predeal, prin primar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 septembrie 2005.