ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5383/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5383/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 8626 din 2 iulie 2002,
Judecătoria Brașov a admis cererea reclamantei P.M., în contradictoriu cu
pârâtul I.M., și a stabilit caracterul de bun comun și cota de contribuție la
dobândirea unui imobil situat în Brașov.
Sentința a devenit definitivă, prin
respingerea ca tardiv introdusă a apelului declarat de pârâtul I.M., prin
decizia nr. 218/A din 24 februarie 2003 a Tribunalului Brașov și irevocabilă ca
urmare a respingerii, prin decizia nr. 744/R din 11 iunie 2003 a Curții de Apel
Brașov, a recursului declarat de același pârât.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a
formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Prin sentința nr. 1040 din 5 februarie
2004, Judecătoria Brașov a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată,
reținând formularea acesteia cu depășirea termenului prevăzut de art. 327 alin.
(1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă,
prin decizia nr. 571/Ap din 26 mai 2004, a respins ca nefondat apelul declarat
de revizuient împotriva hotărârii primei instanțe.
În motivarea acestei decizii, instanța de
control judiciar a reținut că hotărârea definitivă a fost comunicată la data de
7 mai 2003, iar pârâtul a formulat cerere de revizuire numai la data de 14
octombrie 2003, cu mult peste termenul prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc.
civ.
Ca atare, în mod judicios prima instanță
a respins cererea ca tardiv introdusă.
S-a mai reținut că revizuientul nu a
formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a cestei căi de atac și
nu a dovedit afirmațiile privind dezinformarea sa de către personalul arhivei
instanței.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
revizuientul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare
sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., susținând lipsa temeiului
legal al hotărârilor pronunțate în cauză.
Recursul este nefondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a
formulat cerere de revizuire cu depășirea termenului prevăzut de legea
procesual civilă.
Ca atare, în mod judicios prima instanță
a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire pe acest motiv.
Revizuientul, declarând apel, nu a
dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a
exercita în termen calea extraordinară de atac.
Drept urmare, respingând apelul și
menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o
hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., vizat de recurent.
În consecință, pentru considerentele ce
preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de revizuientul I.M. împotriva sentinței civile nr.
1040 din 5 februarie 2004 a Judecătoriei Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17
iunie 2005