ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3398/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința civilă nr. 10050 din 21 noiembrie 2003 Judecătoria Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N.M., N.A. și, pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei Z.L. În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că față de cererea reclamantei de sistare a stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. nr. 343 Predeal, pârâții nu au calitate procesuală pasivă întrucât aceștia și-au înstrăinat cota de ½ din imobilul în litigiu către S.E. și S.C. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin încheierea din 19 ianuarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 396Ap/2004 a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Brașov, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc.

civ. și art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 493/2004. În temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. reclamanta a formulat recurs împotriva încheierii din 19 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov pentru următoarele motive: - Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 385Ap din 28 aprilie 2004 a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința atacată și a fixat termen de judecată la data de 19 mai 2004, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/26 mai 2004, - potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 apelul fiind în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Brașov la data intrării în vigoare a acestei legi, trebuia să fie soluționat tot de curtea de apel.

Recursul este nefondat. Pe durata judecății apelului au apărut 2 legi succesive, respectiv Legea nr. 195/2004 conform căreia apelurile în curs de soluționare pe rolul curților de apel vor fi judecate de aceste instanțe și O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 care modifică art. 2 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că apelurile în cererile de împărțeală judiciară sunt de competența tribunalului. Încheierea recurată a fost pronunțată cu respectarea normelor imperative de competență prevăzute de art. II alin. (3) al Legii nr. 493 din 11 noiembrie 2004 potrivit cărora apelurile declarate în cauzele ce au ca obiect împărțeala judiciară și aflate pe rolul curților de apel se trimit la tribunale prin declinare de competență, norme ce abrogă implicit dispozițiile din Legea nr. 195/2004.

Așa fiind, recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z.L. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 396/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.