ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5491/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Brașov, prin încheierea dată în Camera de

consiliu la data de 4 noiembrie 2003 a admis cererea formulată de creditorul

Ș.L.E. și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de

decizia civilă nr. 687 din 10 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, titlul executoriu.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 71 din 30 ianuarie 2004 a respins apelul

declarat de debitoarea SC P. SA Predeal împotriva încheierii din 4 noiembrie

2003 a Judecătoriei Brașov.

Împotriva deciziei civile nr. 71 din

30 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs

debitoarea SC P. SA Predeal care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În ședința publică din 21 iunie 2005

în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea, din oficiu, a invocat

excepția necompetenței materiale a curții de apel de soluționare a apelului.

Recursul urmează să fie admis pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 373

1

alin.

(2) C. proc. civ. instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată

în camera de consiliu, fără citarea părților.

Cu excepția cazurilor în care legea

dispune altfel conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare

este judecătoria în circumscripția cărora se va face executarea.

Așadar, în principiu, cererea de

executare silită se soluționează de judecătorie, prin încheiere dată în camera

de consiliu, fără citarea părților.

Conform art. 721 C. proc. civ. dispozițiile codului

de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă în Cartea a III-a

(art. 332–339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile privitoare la procedurile

necontencioase”.

Cererea de executare silită face

parte din categoria acelora pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea

instanței, fără însă să se urmărească un drept potrivnic față de o altă

persoană.

Aceste cereri au caracter

necontencios, țin de faza executării silite iar soluționarea lor nu reprezintă

o judecată propriu-zisă. De aceea, revine președintelui instanței, personal sau

prin delegare de atribuții, competența de a le soluționa.

Președintele instanței sau

judecătorul delegat soluționează aceste cereri, cu caracter necontencios, pe

cale de încheiere, această încheiere este supusă, potrivit art. 339 alin. (3)

C. proc. civ., apelului ce revine în competența de soluționare a tribunalului.

În consecință, cum în speță apelul a

fost judecat de o instanță necompetentă, curtea de apel, urmează să dispună

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 312

5

C.

proc. civ., pentru judecarea apelului, la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

debitoarea SC P. SA împotriva deciziei civile nr. 71/Ap din 22 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Brașov, pe care o casează și trimite cauza Tribunalului Brașov

pentru soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.