ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3406/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3406/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31
iulie 2006 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanții: M.I.;
R.I.I.; E.I.; E.Z. și E.E., în contradictoriu cu A.V.A.S., au formulat
contestație împotriva Deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 emisă de pârâtă,
solicitând reanalizarea notificării nr. 127/2002 înregistrată la fosta
A.P.A.P.S., actuala A.V.A.S.
Fiind astfel investit, Tribunalul
București, secția a III-a civilă, a respins contestația ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că decizia nr. 99/17 septembrie 2004 emisă de pârâtă a fost
comunicată reclamanților la datele de : 21 septembrie 2004; 27 septembrie 2004
și 6 octombrie 2004 așa încât, față de data introducerii acțiunii 29.08.2006 ,
această contestație este tardivă, fiind formulată cu depășirea termenului de 30
de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 549/A din 18
septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul
formulat de reclamanții: E.I., E.Z. și E.E., a desființat sentința primei
instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
A respins, ca nefondat, apelul
declarat de reclamanții M.I. și R.I.I. împotriva aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 99 din
17 septembrie 2004 emisă de pârâtă către reclamanții E.I., E.Z. și E.E. la
adresele indicate în notificare, așa încât, în lipsa acestei probe, reclamanții
au fost în termen de a formula contestația.
Cum instanța de fond a soluționat
cererea pe excepție fără a cerceta fondul, instanța de apel a apreciat că sunt
incidente prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ..
În ceea ce privește pe reclamantele
M.I. și R.I.I., instanța de apel a reținut că în mod corect, instanța de fond a
admis excepția tardivității formulării contestației față de data comunicării
deciziei nr. 99 din 17 septembrie 2004 către acestea la 21 septembrie 2004 și
27 septembrie 2003, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din
Legea 10/2001 fiind cu mult depășit.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Susține, astfel, că în mod greșit
instanța de apel a reținut că decizia nr. 99 din 17 septembrie 2004 nu a fost
comunicată reclamanților E.I., E.E. și E.Z., întrucât chiar dacă nu există
confirmarea de primire în ce privește comunicarea deciziei la adresa acestora
din Cluj, județul Cluj, acești reclamanți au avut posibilitatea de a lua la
cunoștință de conținutul deciziei, fiind rude de grad apropriat cu ceilalți
reclamanți și să contexte decizia în termen legal.
Recursul este nefondat, pentru
considerentele ce succed:
Conform art. 26 alin. (3) din Legea
nr. 10/2001, republicată, „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de
respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi
atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a
tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau,
după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30
de zile de la comunicare”.
Din textul de lege citat rezultă,
așadar, necesitatea comunicării deciziei/dispoziției la domiciliul persoanei ce
a investit unitatea deținătoare cu soluționarea notificării, cu respectarea
cerințelor formale impuse de lege spre a putea curge termenul pentru
exercitarea căii de atac.
În speță, notificarea a fost
formulată de mai multe persoane îndreptățite însă nu s-a făcut dovada că decizia
emisă de pârâtă a fost comunicată reclamanților E.I., E.Z. și E.E. la
domiciliile indicate de aceștia în notificare.
În lipsa acestei probe, în mod just
a apreciat instanța de apel că cei trei reclamanți sunt în termen de a formula
contestație împotriva deciziei emise de pârâtă și că pentru aceștia termenul de
30 de zile prevăzut de lege nu a început să curgă.
Susținerea recurentei-pârâte că cei
trei reclamanți puteau să ia cunoștință de conținutul deciziei de la ceilalți
doi reclamanți cărora le-a fost comunicată, nu poate fi primită, întrucât
dovada comunicării către fiecare nu poate fi înlocuită prin alte dovezi sau
împrejurări de fapt. O atare echivalență nu poate rezulta decât din lege, ceea
ce nu este cazul în speță.
Drept urmare, în mod corect a apreciat
instanța de apel că acțiunea celor trei reclamanți nu este tardivă și făcând
aplicarea prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a desființat sentința
și a trimis acuza spre rejduecare la aceeași instanță de fond.
Ca atare, pentru considerentele
expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi respins în
consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 549A din 18 septembrie 2007 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 29 mai 2008.