ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6352/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6352/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 2103 din 7 martie
2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a respins ca tardiv recursul declarat de R.D. împotriva deciziei
civile nr. 150/A din 16 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Instanța de recurs a hotărât că
hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la data de 3 iunie 2006, așa
cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare aflat
la fila 27 din dosarul curții de apel, iar cererea de recurs a fost depusă la
21 septembrie 2006 cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301
C. proc. civ.
Cu privire la menționatul
proces-verbal aceeași instanță a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile
prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc. civ., fiind legal întocmit, iar adresa
la care s-a făcut comunicarea este cea indicată de recurentă în cererea de
apel, anume București, str. V. neavând relevanță procesuală faptul că, ulterior
comunicării, partea a indicat instanței că adresa sa de domiciliu este parțial
diferită față de cea arătată în cererea de apel sub aspectul numărului
apartamentului.
R.D. a formulat contestație prin
care, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., a cerut anularea deciziei
din recurs cu consecința rejudecării recursului, susținând că aceasta este
rezultatul unei evidente greșeli materiale, constând în faptul că decizia
recurată nu i-a fost comunicată legal niciodată, deoarece comunicarea s-a făcut
la o adresă greșită, anume la apartamentul nr. 178 în loc de apartamentul nr.
187, greșeală care rezultă atât din dovada de comunicare, cât și din adresa
trimisă contestatoarei la 24 august 2006 de către președintele Curții de Apel
Galați.
Examinând contestația în anulare,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este întemeiată pentru cele
ce succed.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza I
C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului citat mai sus
„greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea
gravitate încât numai prin ea însăși a avut drept consecință darea unei soluții
greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie
vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor
elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția
pronunțată.
Cu referire concretă la speță și
prin prisma celor mai sus arătate, ar fi fost greșeală materială dacă instanța
de recurs ar fi confundat cifrele reprezentând numărul apartamentului de la
adresa contestatoarei, iar asemenea confuzie ar fi determinat calificarea
recursului ca fiind tardiv.
În realitate însă instanța de recurs
a cercetat o situație de fapt clară, hotărând că, chiar în condițiile în care
decizia recurată a fost comunicată la o adresă care conține un alt număr de
apartament, asemenea comunicare nu a încălcat legea pentru un anume raționament
care a fost explicat în motivarea acelei decizii.
Este astfel în afara oricărui dubiu
că instanța de recurs nu s-a aflat în eroare, ci a cunoscut situația reală de
fapt rezultată din înscrisurile cercetate și a dat o hotărâre prin aplicarea
legii la acea stare de fapt.
Admițând ca ipoteză că asemenea
soluție ar fi nelegală, ea nu ar putea fi considerată ca rezultând dintr-o
greșeală materială, ci numai ca o eventuală greșeală de judecată.
Or, potrivit cu cele deja arătate,
greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt
numai și numai greșeli de fapt, nicidecum greșeli de judecată ori de
interpretare a dispozițiilor legale.
Așadar, greșelile imputate prin
prezenta contestație nu sunt greșeli materiale în înțelesul legii, ci greșeli
de judecată ce nu pot fi reparate pe calea urmată, care se constituie practic
într-un veritabil și inadmisibil recurs la recurs.
În raport cu cele ce preced
contestația în anulare de față va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondată contestația în anulare introdusă de contestatoarea R.D. împotriva
deciziei nr. 2103 din 7 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 octombrie 2007.