ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2077/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată că: Prin sentința civilă nr. 949 din 26 aprilie 2006, pronunțată în fond după casare, urmare Deciziei nr. 5161/2005 a secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL Piatra Neamț în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, .S.R.I. și M.A.I. privind înlăturarea ca nelegală a dispozițiilor Cap. 10, secțiunea a 3-a, art. 39 și următoarele din Anexa nr. 3 având drept conținut Normele Tehnice privind proiectarea și realizarea sistemelor tehnice de proiecție și de alarmare împotriva efracției aprobate prin H.G.

nr. 1010 din 25 iunie 2004. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta prestează servicii de acordare de împrumuturi pe bază de amanet și că în raport de dispozițiile art. 69 lit. b) din Legea nr. 333/2003 Guvernul avea obligația să stabilească în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, Normele Tehnice care trebuie respectate cu ocazia proiectării și realizării sistemelor de alarmare împotriva efracției. Subiecții Normelor tehnice trebuiau să fie operatorii economici care proiectează și realizează astfel de sisteme de alarmare, însă prin norma contestată s-au introdus nelegal obligații derogatorii de la lege în sarcina prestatorilor de servicii de casă de amanet, deși aceștia din urmă nu proiectează și nu produc sisteme de alarmare împotriva efracției.

A mai arătat reclamanta că au fost încălcate dispozițiile art. 3 și art. 52 din Legea nr. 333/2003 și că obligațiile introduse în mod nelegal o determină la efectuarea unor cheltuieli suplimentare. Instanța de Fond a reținut că H.G. nr. 1010/2004, pentru aprobarea normelor metodologice și a documentelor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, este legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României și art. 69 din Legea nr. 333/2003, la inițiativa M.A.I. și cu respectarea Legii nr. 24/2000. Nu au fost primite susținerile reclamantei potrivit cărora art. 69 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privește doar operatorii economici care proiectează și realizează sisteme de alarmare împotriva efracției, având în vedere că în mod implicit din Anexa nr. 3 la H.G.

nr. 1010/2004 rezultă că beneficiarii, utilizatorii acestor sisteme de alarmare se supun acelorași reguli. S-a mai reținut că în cazul în care conducătorul unui obiectiv din categoria celor prevăzute la art. 39 din H.G. nr. 1010/2004 are prevăzut sistem de alarmă pentru unitatea respectivă și nu are pază umană permanentă, acest sistem trebuie conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor conform art. 41 din H.G. amintită și cum rezultă din redactarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 333/2003. În termen legal, împotriva sus - amintitei sentințe a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Piatra Neamț. Fără a se indica temeiul de drept al cererii de recurs, în motivarea acesteia s-a arătat că Instanța de Fond nu a verificat dacă intimații – pârâți au respectat cu ocazia emiterii Normelor Tehnice dispozițiile art. 3 din Legea nr. 333/2003 urmând ca în cazul în care acest lucru se confirmă normele să fie constatate nule.

În opinia recurentei este vorba de o extindere abuzivă a prevederilor art. 69 lit. c) din Legea nr. 333/2003 și asupra beneficiarilor de sisteme de alarmare, dar și de o încălcare a art. 3 din aceeași lege întrucât prin normele tehnice date în aplicarea legii societatea este obligată să încheie contracte comerciale cu operatorii pe care îi licențiază intimații, indiferent dacă este sau nu nevoie de serviciile acestora. Au formulat întâmpinări în cauză Guvernul României, M.A.I. și S.R.I. Prin întâmpinarea depusă de intimatul S.R.I. s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de consemnările existente în încheierea Instanței de Fond din 11 ianuarie 2005. Cu aceeași argumentare și intimatul M.F.P.

– A.N.A.F. a invocat de asemenea lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități. În apărările pe fondul cauzei făcute de toți cei trei intimați ce au formulat întâmpinări s-a precizat că sentința pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică. Examinând cauza în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține: Este întemeiată și va fi admisă în consecință excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații S.R.I. și M.F.P. în condițiile în care, încă de la 8 decembrie 2004, prin cerere scrisă SC T. SRL și-a precizat acțiunea în sensul că nu înțelege să se mai judece cu aceste două autorități (filele 53 - 54 din Dosarul inițial de fond nr. 4180/2004 al Curții de Apel București), iar prin încheierea de ședință din 11 ianuarie 2005, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc.

civ., Instanța a luat act de renunțarea la judecarea cererii în contradictoriu cu cei doi pârâți. Ca urmare în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins față de acești intimați (S.R.I. și M.F.P.) pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora. De altfel, în considerentele sentinței recurate se reține că reclamanta a renunțat la judecată față de cei doi pârâți, omițându-se însă a se pronunța în mod expres asupra excepției în discuție. Asupra fondului pricinii, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dezlegarea dată de Curtea de Apel București acțiunii formulate de SC T. SRL este corectă și legală. Obiectul acțiunii a vizat înlăturarea ca nelegale a dispozițiilor Cap. 10, secțiunea a 3-a, art. 39 și următoarele din Anexa nr. 3 la H.G.

nr. 1010/2004 pentru aprobarea normelor metodologice și a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2004 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. Anexa nr. 3 din actul administrativ contestat cuprinde Norme Tehnice privind proiectarea și realizarea sistemelor tehnice de protecție și de alarmare împotriva efracției. Aceste norme au caracter obligatoriu, adresându-se atât societăților licențiate specializate să execute astfel de lucrări cât și beneficiarilor de sisteme tehnice de protecție și de alarmare. Recurenta - reclamantă, ca unitate de amanet, desfășoară operațiuni cu metale prețioase, aliaje ale acestora sau pietre prețioase, toate acestea cu un regim special reglementat de O.U.G.

nr. 190/2000 republicată, ceea ce presupune obligația deținătorului de a lua măsuri specifice de protecție pentru a asigura securitatea bunurilor amanetate. În conformitate cu art. 41 din H.G. nr. 1010/2004 în cazul în care un obiectiv din categoria celor prevăzute la art. 39 din aceeași hotărâre de guvern, între care sunt arătate expres casele de amanet, are prevăzut un sistem de alarmă și nu are pază umană permanentă, atunci acesta trebuie să fie conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor. Componența sistemelor de alarmare împotriva efracției prevăzute în art. 39 alin. (1) din Anexa 3 la H.G. nr. 1010/2004 este în strânsă concordanță cu prevederile art. 28 alin (5) din Legea nr. 333/2003 completată și modificată.

În acest context, nu poate fi primită susținerea recurentei - reclamante privind încălcarea dispozițiilor art. 3 și art. 52 din Legea nr. 333/2003 atâta timp cât legea instituie obligativitatea asigurării pazei bunurilor, conducătorii unităților vizate urmând a stabili în mod concret modalitățile de organizare și executare a pazei, evident în conformitate cu legea incidentă și cu normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1010/2004. Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T. SRL Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 949 din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.