ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 240/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1793/2/2006, reclamanta SC D. SRL Brad a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună suspendarea executării deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005, emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 3584/2005 al Curții de Apel București, având ca obiect anularea acestei decizii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia atacată este ilegală, în raport cu dispozițiile art. 14 1 din O.U.G.

nr. 24/1998, iar executarea acesteia, în eventualitatea în care Ministerul Finanțelor Publice ar demara măsuri pentru recuperarea sumei de 739.971 mii ROL prevăzută în decizie, ar aduce pagube mari societății. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ. S-au administrat probatorii cu acte și în urma analizării acestora, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 393 din 21 februarie 2006, prin care a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării deciziei Consiliului Concurenței nr. 184 din 30 septembrie 2005, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 3584/2005 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005, Consiliul Concurenței a dispus ca Ministerul Finanțelor Publice să ia toate măsurile legale necesare pentru recuperarea ajutorului de stat ilegal și incompatibil obținut de societatea reclamantă, în sumă de 739.971 mii ROL, împreună cu dobânda aferentă calculată de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului până la momentul recuperării efective a acestuia.

S-a reținut că, în speță, sunt întrunite dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării deciziei fiind întemeiată, cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi recuperată, conducând reclamanta la o situație financiară dificilă, cu consecința imposibilității efectuării de plăți, iar iminența prejudiciului rezultând din faptul că Ministerul Finanțelor Publice, din momentul comunicării deciziei, poate trece oricând la executarea acesteia.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Consiliul Concurenței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că motivarea cererii de suspendare formulată de intimata-reclamantă, vizează în mod inacceptabil fondul litigiului, cererea fiind identic motivată, ca și acțiunea de fond, instanța de fond neținând seama de faptul că suspendarea executării reprezintă o măsură vremelnică, justificată de faptul că punerea în executare ar produce o pagubă iminentă, or reclamanta nu a precizat care ar fi paguba și nu a adus probe din care să rezulte că s-ar afla în dificultate financiară. Susține recurentul și faptul că suspendarea executării nu se justifică, întrucât suma contestată nu reprezintă o plată contravențională, ci restituirea unei sume de bani (ajutor de stat ilegal) aflată în posesia reclamantei ce trebuie rambursată la bugetul de stat.

Intimata SC D. SRL Brad a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va admite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005, Consiliul Concurenței a dispus ca Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de furnizor, să ia toate măsurile pentru recuperarea ajutorului de stat ilegal și incompatibil de la SC D. SRL Brad, județul Hunedoara, în sumă de 739.971 mii ROL (73.997,1 RON), împreună cu dobânda aferentă, calculată de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, până la momentul recuperării afective a ajutorului.

Conform deciziei, suma respectivă reprezintă ajutor de stat primit de societatea reclamantă, fără respectarea regulilor referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat și la realizarea de investiții. Intimata-reclamantă a formulat cerere de suspendare a executării sus-menționatei decizii, printr-o acțiune separată, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în anularea deciziei constituind obiectul dosarului nr. 3584/2005 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Admițând cererea, instanța de fond a dispus suspendarea executării deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005, emisă de Președintele Consiliului Concurenței, reținând în mod eronat faptul că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat și paguba iminentă.

În primul rând, este de observat faptul că suma de bani ce face obiectul deciziei contestate, nu reprezintă o plată contravențională, ci vizează restituirea la bugetul de stat a unui ajutor de stat ilegal. Cu alte cuvinte, ea reprezintă o sumă de bani de care intimata-reclamantă s-a bucurat în mod necuvenit și pe care trebuie să o restituie la bugetul de stat, situație în care suspendarea executării nu se justifică, așa cum corect susține prin motivele de recurs, și recurentul-pârât. În al doilea rând, este de precizat și faptul că intimata-reclamantă pe parcursul procesului nu a dovedit în nici un mod care ar fi paguba iminentă ce i s-ar produce ca urmare a plății sumei de 730 milioane ROL, aceasta nedepunând la dosar acte financiar-contabile, din care să rezulte pretinsa dificultate financiară în care s-ar afla.

Simpla afirmație, că sunt întrunite condițiile de suspendare a executării deciziei prevăzute de textul de lege - art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a produce dovezi din care să rezulte temeinicia cererii de suspendare, nu este suficientă, astfel încât hotărârea instanței de fond, de admitere a cererii și de suspendare a executării deciziei, a fost dată cu aplicarea greșită a legii și este netemeinică și nelegală. Cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi recuperată de către Ministerul Finanțelor Publice, nu constituie prin el însuși, un motiv suficient pentru admiterea cererii de suspendare, așa cum greșit a considerat instanța de fond; aceasta, cu atât mai mult, cu cât, așa cum s-a arătat, suma respectivă nu reprezintă o sancțiune contravențională, care să necesite un efort suplimentar din partea intimatei-reclamante, ci constituie cuantumul unui ajutor de stat ilegal.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenței urmează a fi admis, iar hotărârea instanței de fond modificată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005 a Consiliului Concurenței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 393 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei Consiliului Concurenței, până la soluționare definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 3584/2005 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2007.