ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2006,

reclamantul R.I. a solicitat ca în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004 să se

constate neconstituționalitatea prevederilor O.G. nr. 13/1998 privind restituirea

unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând

minorităților naționale din România, cu referire specială la poziția nr. 3 din

anexa ordonanței, respectiv S.A. înscris în C.F, să se constate nulitatea

absolută a înscrisurilor care au stat la baza restituirii și să se dispună

restabilirea situației anterioare în C.F. Avrig.

Cererea reclamantului s-a

întemeiat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în baza cărora

instanța de contencios administrativ investită, Curtea de Apel Alba – Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat încheierea din 24 februarie

2006 pentru sesizarea C.C. cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 13/1998.

C.C. a respins excepția de

neconstituționalitate invocată de reclamant prin Decizia nr. 548 din 6 iulie 2006.

Față de soluția dată

excepției de neconstituționalitate cu referire la poziția nr. 3 din anexa

ordonanței, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 138 din 15 septembrie 2006, prin care a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că a

fost greșit citat după repunerea pe rol a cauzei față de dispozițiile art. 9

din Legea nr. 554/2004, care au prevăzut citarea părților numai dacă s-a

constatat neconstituționalitatea unei ordonanțe de guvern sau a unei dispoziții

din aceasta.

Recurentul a criticat și

soluția dată acțiunii sale, susținând că Instanța de Fond nu a avut în vedere Decizia

nr. 234/1999 prin care C.C. a declarat neconstituțională ordonanța de urgență

contestată în cauză și nici faptul că acest act normativ nu a produs efecte

juridice până la data aprobării prin Legea nr. 458/2003. Cu referire la bunul

de la poziția nr. 3 din anexă și anume, S.A., recurentul a reiterat critica de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 13/1998, arătând că bunul aparține

proprietății publice a statului și nu a fost preluat în mod abuziv de către

regimul comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Instanța de Fond a

soluționat cauza în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, care în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 262/2007,

prevedeau expres citarea părților numai dacă ordonanța sau o dispoziție a

acesteia a fost declarată neconstituțională, fără a reglementa în mod similar

cazul contrar, când acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă pe fond.

Față de aceste prevederi

legale, recurentul a criticat neîntemeiat citarea sa pentru termenul la care

s-a judecat pricina, avându-se în vedere că nu i-au fost prejudiciate

drepturile procesuale.

Celelalte critici formulate

în recurs urmează a fi respinse ca lipsite de relevanță, întrucât aspectele

invocate de recurent nu pot fi examinate în condițiile în care excepția de

neconstituționalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 548 din 6 iulie 2006 a C.C., astfel încât acțiunea a fost corect respinsă ca inadmisibilă, potrivit art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004.

Recurentul a invocat

neîntemeiat Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999 pronunțată de C.C. cu privire

la același act normativ, întrucât au fost declarate neconstituționale numai

dispozițiile privind imobilul de la poziția nr. 11 din anexă și nu toate

prevederile acesteia, inclusiv cele privind imobilul de la poziția nr. 3 din

anexă pentru care s-a formulat acțiunea și pentru care a fost respinsă excepția

de neconstituționalitate.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.I., împotriva sentinței civile nr. 138 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2008.