ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2006, reclamantul R.I. a solicitat ca în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004 să se constate neconstituționalitatea prevederilor O.G. nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, cu referire specială la poziția nr. 3 din anexa ordonanței, respectiv S.A. înscris în C.F, să se constate nulitatea absolută a înscrisurilor care au stat la baza restituirii și să se dispună restabilirea situației anterioare în C.F. Avrig. Cererea reclamantului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în baza cărora instanța de contencios administrativ investită, Curtea de Apel Alba – Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat încheierea din 24 februarie 2006 pentru sesizarea C.C.

cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 13/1998. C.C. a respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant prin Decizia nr. 548 din 6 iulie 2006. Față de soluția dată excepției de neconstituționalitate cu referire la poziția nr. 3 din anexa ordonanței, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 138 din 15 septembrie 2006, prin care a respins acțiunea ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurentul a susținut că a fost greșit citat după repunerea pe rol a cauzei față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care au prevăzut citarea părților numai dacă s-a constatat neconstituționalitatea unei ordonanțe de guvern sau a unei dispoziții din aceasta.

Recurentul a criticat și soluția dată acțiunii sale, susținând că Instanța de Fond nu a avut în vedere Decizia nr. 234/1999 prin care C.C. a declarat neconstituțională ordonanța de urgență contestată în cauză și nici faptul că acest act normativ nu a produs efecte juridice până la data aprobării prin Legea nr. 458/2003. Cu referire la bunul de la poziția nr. 3 din anexă și anume, S.A., recurentul a reiterat critica de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 13/1998, arătând că bunul aparține proprietății publice a statului și nu a fost preluat în mod abuziv de către regimul comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de Fond a soluționat cauza în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 262/2007, prevedeau expres citarea părților numai dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, fără a reglementa în mod similar cazul contrar, când acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă pe fond.

Față de aceste prevederi legale, recurentul a criticat neîntemeiat citarea sa pentru termenul la care s-a judecat pricina, avându-se în vedere că nu i-au fost prejudiciate drepturile procesuale. Celelalte critici formulate în recurs urmează a fi respinse ca lipsite de relevanță, întrucât aspectele invocate de recurent nu pot fi examinate în condițiile în care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 548 din 6 iulie 2006 a C.C., astfel încât acțiunea a fost corect respinsă ca inadmisibilă, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Recurentul a invocat neîntemeiat Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999 pronunțată de C.C.

cu privire la același act normativ, întrucât au fost declarate neconstituționale numai dispozițiile privind imobilul de la poziția nr. 11 din anexă și nu toate prevederile acesteia, inclusiv cele privind imobilul de la poziția nr. 3 din anexă pentru care s-a formulat acțiunea și pentru care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate. În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.I., împotriva sentinței civile nr. 138 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.