ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2274/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, în dosarul nr. 187/45/2008, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul C.J., împotriva rezoluției procurorului din 28 septembrie 2007 dată în dosarul nr. 222/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care o menține. A obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționarul C.J., înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 29 iunie 2007, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului B.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că acesta i-a ocupat fără drept o cotă-parte din suprafața de două hectare teren cultivat cu vie obținând, în mod abuziv, titlul de proprietate pentru această suprafață de teren. Urmare efectuării actelor premergătoare, procurorul a reținut că făptuitorul B.G. este de profesie avocat, exercitându-și activitatea în cadrul Baroului de Avocați Iași. La data de 27 martie 2002 persoana vătămată C.J. și rudele acestuia, U.E. și C.L., au fost puși în posesie, de către Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Aroneanu, Județul Iași, pe o suprafață de 2 hectare situată în tarlaua 56 parcela 1821, aflată pe teritoriul comunei Aroneanu.

La data de 16 aprilie 2002 a fost emis de către C.J.S.D.P.T., titlul de proprietate nr. 5535, în care se stipula că persoana vătămată și rudele acestuia sunt moștenitorii unei suprafețe de 2 hectare teren situat în comuna Aroneanu. Ulterior, persoana vătămată considerându-se unic moștenitor a declanșat mai multe procese civile, chemându-i în judecată pe numiții U.C.E. și C.L. De asemenea, s-a reținut că între făptuitorul B.G. și persoana vătămată, în primăvara anului 2004 a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu numita U.E., având ca obiect promisiunea vânzării de către promitenta vânzătoare a cotei de 1/3 din suprafața de 2 hectare teren, cultivată cu vie, situată în tarlaua 56 a comunei Aroneanu, Județul Iași.

Aceeași convenție a fost încheiată și cu numitul C.L., fratele numitei U.E., pentru aceeași suprafață de teren, cota de 1/3 din suprafața de 2 hectare teren aflată pe aceeași tarla. După încheierea acestor antecontracte, făptuitorul a executat lucrări de întreținere la vie, iar la începutul lunii septembrie a recoltat strugurii. În virtutea pregătirii sale juridice, făptuitorul a acordat asistență juridică numiților C.L. și U.E., înțelegându-se cu aceștia să cumpere de la ei cotele ce li se cuveneau din suprafața de 2 hectare rămasă moștenire de la defuncta C.E. Cu privire la aceste litigii, reține procurorul că, prin sentința civilă nr. 1065 din 3 februarie 1993, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 1301/1993 s-a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamanții U.E., C.L.

și C.M., în contradictoriu cu Primăria Iași, constatându-se că reclamanții sunt moștenitori legali ai defuncților C.C., decedat la 22 decembrie 1993 și C.E., decedată la 29 iunie 1975, în calitate de fii, cu cote ideale de moștenire de câte 1/3 fiecare. În raport de aceste elemente de fapt, procurorul a apreciat că făptuitorul nu a săvârșit nici una dintre infracțiunile reținute în plângerea formulată de petiționarul B.G. Împotriva rezoluției date de procuror, petiționarul C.I., în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere la instanța de fond. Curtea de Apel Craiova a reținut că rezoluția procurorului este legală neputându-se reține, în sarcina făptuitorului B.G., săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen., respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul C.J., fără a indica, în concret, motivele de nelegalitate sau de netemeinicie a soluției date de procuror. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., „în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare”.

Din analiza textului de lege invocat rezultă, pe de o parte, faptul că actele premergătoare au un caracter facultativ, ele neputând fi efectuate decât în situațiile în care datele și indiciile cuprinse în plângere, privind săvârșirea unei infracțiuni, sunt insuficiente, iar pe de altă parte, ele se situează întotdeauna în afara fazei procesuale a urmăririi penale. În situația în care actele premergătoare nu confirmă existența infracțiunii sau a infracțiunilor cu care organul de urmărire penală a fost sesizat, se impune neînceperea urmăririi penale. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen., „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că actele premergătoare în cauză nu conduc la concluzia săvârșirii vreunei fapte penale de către făptuitorul B.G. Astfel, rezultă că acesta a încheiat, în cursul anului 2007, două antecontracte de vânzare-cumpărare cu numiții U.E. și C.L. ce au avut ca obiect promisiunea vânzării cotei de 1/3 din suprafața de 2 hectare. Acest teren a fost întreținut de către făptuitor culegând recolta de pe acesta. În virtutea acestor acte, care au consfințit voința părților, făptuitorul a folosit suprafața de teren, neputându-se reține în aceste condiții, o ocupare fără drept în sensul cerut de dispozițiile art. 220 C. pen. Cât privește infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., Înalta Curte constată că făptuitorul a asigurat asistența juridică reclamanților U.E., C.L.

și C.M. în cauza ce a format obiectul dosarului civil nr. 1301/1993 al Judecătoriei Iași, fără a avea vreo atribuție în ceea ce privește obținerea titlului de proprietate nr. 5535 din 16 aprilie 2002 emis de C.J.S.D.P.T. În atare condiții, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul B.G., iar hotărârea instanței de fond este la adăpost de orice critică. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.J. împotriva sentinței penale nr. 53 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.J. împotriva sentinței penale nr. 53 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.