ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2894/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2894/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 57 din 10 aprilie

2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

ca nefondată plângerea formulată de petentul C.J. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 11 octombrie 2011, dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 149/P/2011 și a Rezoluției

procurorului general nr. 1449/II/2/2011, menținând rezoluțiile atacate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Petentul C.J. a

formulat plângere penală împotriva numiților U.E., P.I., C.C., B.G. și S.I.M.,

solicitând efectuarea de cercetări față de acesta.

în motivarea

plângerii petentul a susținut că în cursul anului 2010, notarul public S.I.M. a

întocmit în fals contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale și l-a

autentificat prin Încheierea nr. X din 23 iunie 2010, care are drept părți pe

numiții U.E., ca vânzător, și pe P.I., drept cumpărător, iar în cursul lunii

aprilie 2011, avocatul B.G. i-a ocupat fără drept suprafața de 2 ha teren

amplasat pe raza comunei Șorogari.

Totodată, petentul a

mai arătat că numitul C.C. s-a folosit de contractul de vânzare-cumpărare de

drepturi succesorale în procesul intentat de petent pentru îndreptarea erorii

materiale din cuprinsul Sentinței civile nr. 13.623 din 14 noiembrie 2008 în

Dosarul nr. 15361/245/2007 al Judecătoriei Iași.

În urma efectuării de

acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent,

prin Rezoluția din 11 octombrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de notarul S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de "fals

intelectual", prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., față de avocatul B.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prev. de

art. 220 alin. (1) C. pen., precum și față de numiții U.E., P.I. și C.C.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de "uz de fals" și "instigare

la fals intelectual" prev. de art. 291 C. pen. și art. 25 raportat la art.

289 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor "instigare la

falsul intelectual" prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin.

(1) C. pen.

Cercetările efectuate

în cauză au demonstrat că notarul public S.I.M. a respectat dispozițiile legale

cu ocazia întocmirii și autentificării Contractului de vânzare-cumpărare nr.

X/2010, consemnând voința părților și luând act de înscrisurile ce dovedeau

dreptul de proprietate, iar fapta avocatului B.G., de ocupare a suprafeței de

teren în litigiu, nu există și a mai constituit obiectul mai multor dosare

penale înregistrate la parchet între anii 2007 - 2010, fiind dispuse soluții de

neurmărire penală.

În urma plângerii

formulate de petent, soluția adoptată în Dosarul nr. 149/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost supusă controlului procurorului general,

care, prin Rezoluția nr. 1449/II/2/2011 din 13 ianuarie 2012, a respins ca

neîntemeiată plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Învestită, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., cu soluționarea plângerii

formulate de petent, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a constatat că soluția procurorului este legală și temeinică,

bazându-se pe o justă și corectă evaluare a actelor și lucrărilor dosarului.

S-a reținut că

aprecierea justă a actelor premergătoare din prezenta cauză nu a dus la dovedirea

împrejurării că notarul public S.I.M. din cadrul Camerei Notarilor Publici

Iași, funcționând în cursul anului 2010 în cadrul Biroului Notarial Public

"S.I.M.", cu sediul în municipiul Iași, județul Iași, prin

activitatea de redactare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi

succesorale având drept părți pe U.E., în calitate de vânzător, și P.I., în

calitate de cumpărător, cât și a încheierii de autentificare a acestuia sub

numărul X, la data de 23 iunie 2010, a falsificat cele două înscrisuri cu

prilejul întocmirii, prin atestarea unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului în legătură cu obiectul material al contractului,

"respectiv cota-parte de 2/3 dobândită de mine astfel: cota-parte de 1/3 -

conform" Sentinței civile nr. 1065 din 3 februarie 1993, pronunțată de

Judecătoria Iași în Dosarul nr. 1301/1993, sentință rămasă definitivă și

irevocabilă și cota-parte de 1/3 prin cumpărare de la fratele meu C.L., în baza

Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr.

Y din 25 iunie 2008 la Biroul Notarului Public S.I.M. din Iași.

Totodată, nu s-a

dovedit nici faptul că notarul public sesizat ar fi falsificat înscrisurile în

discuție prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări care

au fost solicitate expres de către vânzător, cât și de cumpărător.

Notarul public S.I.M.

a respectat dispozițiile art. 60 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici

și a activității notariale, cu modificările și completările ulterioare, luând

consimțământul vânzătorului U.E. numai după ce acesta a citit actul, iar

notarul public a avut răspunsul că a înțeles conținutul, iar clauzele cuprinse

în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale exprimă voința sa,

procedând la autentificarea contractului, respectând prevederile art. 65 din

legea sus-menționată.

De asemenea, nu s-a

dovedit împrejurarea că notarul public S.I.M., prin activitatea desfășurată, ar

fi falsificat Încheierea de autentificare nr. X din 23 iunie 2010 - care

constituie înscrisul oficial ce atestă autentificarea contractului de

vânzare-cumpărare de drepturi succesorale (înscris cu valoare de act sub

semnătură privată, din punct de vedere juridic).

Contractul de

vânzare-cumpărare de drepturi succesorale a fost redactat și autentificat la

cererea părților U.E. și P.I., adresată în scris, la data de 23 iunie 2010,

B.N.P. "S.I.M.", cu sediul în municipiul Iași.

U.E. a cumpărat,

anterior, de la vânzătorul C.L. cota-parte de 1/3 conform Sentinței civile nr.

1065 din 3 februarie 1993, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr.

1301/1993, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, contract autentificat

prin Încheierea nr. Y din 25 iunie 2008 a B.N.P. "S.I.M." cu sediul

în municipiul Iași.

Persoana fără

calitate specială C.C. nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare de

drepturi succesorale în discuție.

Prin Sentința civilă

nr. 1065 din 3 februarie 1993 a Judecătoriei Iași, dispusă în Dosarul nr.

1301/1993, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții U.E., C.L. și

C.M. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Iași și s-a constatat că

reclamanții sunt moștenitori legali ai defuncților C.C. și C.E., în calitate de

fiică și fiu, cu cota ideală din moștenire de câte 1/3 fiecare, sentință civilă

rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 518 din 29 martie 2006

a Tribunalului Iași, cât și prin Decizia civilă nr. 627 din 29 septembrie 2006

a Curții de Apel Iași.

Certificatul de

moștenitor din 22 mai 2002 emis de B.N.P. "S.B." cu sediul în

municipiul Iași, de pe urma defunctei C.E., act cu privire la care partea

vătămată C.J. a menționat că este baza dobândirii calității sale de proprietar

asupra suprafeței de 2 ha teren amplasat 6 raza localității Șorogari, județul

Iași, a fost anulat prin Sentința penală nr. 1203/2004 a Judecătoriei Iași,

rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia penală nr. de 1039/2004 a

Tribunalului Iași.

S-a mai reținut că

prin Sentința civilă nr. 446 din 13 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria

Iași în Dosarul nr. 21269/2002 s-a admis în parte acțiunea formulată de către

reclamanții U.E., C.L., C.C., I.F., M.L., C.V. în contradictoriu cu pârâții

C.J. și Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,

dispunându-se anularea titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2002; constatarea

nulității absolute a Deciziei nr. 1624 din 29 octombrie 1992 cu consecința

obligării pârâtei Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la

emiterea unui nou titlu pe numele reclamanților și a pârâtului sus-menționați,

toți în calitate de moștenitori ai defuncților C.E., C.C. și C.M.

Sentința civilă a

rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 919 din 18 mai 2007 a

Tribunalului Iași.

Prin Sentința civilă

nr. 13623 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr.

15361/245/2007, instanța de judecată a admis în parte acțiunea formulată de

către reclamantul C.J. în contradictoriu cu pârâții: Comisia Județeană de Fond

Funciar Iași, Comisia Locală de Fond Funciar Aroneanu, U.E., C.L., C.C., I.F.,

C.V., P.M., M.L., C.E. și a constatat nulitatea absolută a titlului de

proprietate nr. AA/2002 și faptul că nu sunt motive de nulitate absolută a

titlului de proprietate nr. Z/2002, respingând cererea reclamantului formulată

în acest sens.

De asemenea, s-a mai

reținut că pentru titlul de proprietate nr. Z/2002, în conformitate cu

Adeverința nr. 3/1998 emisă de SC "P." la poziția 168 din anexa 192 a

Legii nr. 18/1991 întocmită de Comisia Locală de Fond Funciar Aroneanu

figurează C.J. și C.E. cu 2 ha echivalent arabil în acțiuni.

În titlul de

proprietate nr. Z/2002 au fost trecuți U.E., C.L. (după C.C. și C.E.), C.J. (ca

nepot de fiu predecedat). Sentința civilă a rămas definitivă și irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 655 din 31 martie 2010 a Tribunalului Iași.

Neputându-se dovedi

că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii "fals

intelectual" prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., pe cale de consecință nu

s-a putut demonstra întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii

"instigarea la fals intelectual" prev. de art. 25 C. pen. raportat la

art. 289 alin. (1) C. pen. în sarcina persoanelor cercetate fără calitate

specială U.E., P.I.

Cu privire la

persoana cercetată fără calitate specială C.C. s-a constatat că, nefiind parte

contractantă în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în

discuție, nu poate fi persoana care să fi determinat, cu intenție, pe notarul

public S.I.M., să falsifice cu prilejul întocmirii, Încheierea de autentificare

nr. X din 23 iunie 2010.

Nedovedindu-se

împrejurarea că actul "contract de vânzare-cumpărare de drepturi

succesorale" având drept părți pe U.E., P.I., cât și Încheierea de

autentificare nr. X din 23 iunie 2010, evidențiată în cadrul B.N.P.

"S.I.M." cu sediul în municipiul Iași sunt înscrisuri întocmite în

fals și nici nu a fost dovedită săvârșirea în realitatea obiectivă a unei

acțiuni de folosire a acestora în cadrul acțiunii în îndreptare eroare

materială care a constituit obiectul Dosarului nr. 15361/245/2007 al

Judecătoriei Iași, nu poate fi considerată ca săvârșită infracțiunea "uz

de fals" prevăzută de art. 291 C. pen., care să fie reținută în sarcina

persoanei cercetate fără calitate specială C.C.

Din examinarea

încheierilor din ședința din Camera de Consiliu în Dosarul nr. 13561/245/2007

al Judecătoriei Iași din datele de 27 mai 2011, 31 mai 2010, 19 septembrie 2011

nu rezultă faptul că s-ar fi depus în fața instanței de judecată înscrisul

reprezentând contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în discuție.

Ansamblul actelor

premergătoare administrate în cauză nu a dus la dovedirea împrejurării că, la

data de 2 aprilie 2011 sau anterior acesteia, avocatul B.G. din cadrul Baroului

Iași a ocupat, în întregime sau în parte, fără drept, cota-parte din suprafața

de 2 hectare teren cu categoria de folosință viță-de-vie amplasat pe raza

satului Șorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, aflată în posesia părții

vătămate C.J., fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă

primită în condițiile legii.

Avocatul B.G. a

încheiat cu numiții U.E. și C.L. (vânzător), la data de 24 februarie 2005, câte

un antecontract de vânzare-cumpărare al cărui obiect îl constituia promisiunea

vânzării de către fiecare vânzător a cotei sale părți de 1/3 din suprafața de 2

ha teren, "adică 6.666,66 mp cultivat cu vie, situat în extravilanul

Comunei Aroneanu, Jud. Iași, teren dobândit prin reconstituirea dreptului de

proprietate conform titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2002",

antecontracte care însă nu au fost autentificate.

Avocatul B.G. a fost

împuternicit de către C.L. și de către U.E. să "arendeze așa cum va crede

de cuviință suprafața ce ni se cuvine potrivit titlului de proprietate nr. Z

din 16 aprilie 2004", împuternicire în cuprinsul căreia s-a consemnat

expres "Cunoaștem faptul că, 1/3 din suprafața de 2 ha teren revine

nepotului nostru C.J.", împuternicire căreia i s-a dat dată certă la 21

octombrie 2004 sub numărul BB înregistrată la Cabinetul de Avocat

"D.B." cu sediul în municipiul Iași.

U.E. a încheiat un

act adițional la împuternicirea cu dată certă nr. BB din 21 octombrie 2004, la

28 iunie 2008, prin care a împuternicit pe avocatul B.G. să administreze

"în numele meu și pentru mine suprafața de teren situată în perimetrul

comunei Aroneanu, jud. Iași, teren plantat cu vie (...) Va proceda cum crede de

cuviință având dreptul să-l arendeze pentru perioade de 1 - 10 ani sau mai

mari, să-l lucreze în regie proprie, să culeagă fructele și să le valorifice

unde dorește. Acesta va folosi din suprafața de 2 ha doar 2/3, diferența

aparținând moștenitorilor lui C.M., fratele nostru".

Avocatul B.G. a mai

fost cercetat penal urmare a sesizărilor formulate de către C.J. în dosare

penale înregistrate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în

perioada anilor 2007 - 2010, însă pentru situații de fapt care s-ar fi petrecut

anterior datei de 2 aprilie 2011, după cum urmează:

- în anul 2007 în

Dosarul penal nr. 222/P/2007, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen. și de art. 220 C. pen.; soluția dată a fost neînceperea

urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

la 28 septembrie 2007;

- în anul 2008 în

Dosarul penal nr. 178/P/2008, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 220 C. pen.; soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în

conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., la 5 septembrie

2008;

- în anul 2009 în

Dosarele penale numerele: 108/P/2009, la data de 23 martie 2009, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluția dată a fost

neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d) C.

proc. pen., la 14 octombrie 2009; 354/P/2009, la data de 17 iulie 2009, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluția dată a

fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit.

a) C. proc. pen., la 9 octombrie 2009; 499/P/2009, la data de 9 noiembrie 2009,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 220 C. pen. și art.

208 alin. (1) C. pen., soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în

conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., la 11 mai 2010;

- în anul 2010 în

Dosarele penale numerele: 364/P/2010, la data de 17 iunie 2010, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen., soluția dată a

fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit.

b) C. proc. pen., la 17 august 2010; 475/P/2010, la data de 25 august 2010, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen.,

soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu

prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., la 26 august 2010.

Nedovedindu-se

întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii "fals

intelectual", prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., nedovedindu-se

caracterul de înscris falsificat a contractului de vânzare-cumpărare de

drepturi succesorale având drept părți pe U.E. (vânzător), P.I. (cumpărător) și

a Încheierii de autentificare nr. X din 23 iunie 2010 înregistrată în cadrul

B.N.P. "S.I.M." cu sediul în municipiul Iași, procurorul a

concluzionat că nu se impune, așa cum prevăd dispozițiile art. 228 alin. (6) C.

proc. pen., sesizarea instanței civile de judecată competente cu privire la

desființarea totală sau parțială a unui înscris.

Față de cele

reținute, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a

apreciat că plângerea este nefondată, motiv pentru care, în temeiul art. 278

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus respingerea ca nefondată, menținând

soluțiile atacate, hotărârea fiind definitivă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul C.J.

La termenul fixat

pentru judecarea recursului, respectiv 19 septembrie 2012, Înalta Curte, din

oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 385

1

- art. 385

15

lit. a) teza a II-a și la art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului

declarat de către petentul C.J. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 10

aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 108/45/2012.

Excepția pusă în

discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea

procesual-penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din

Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992

pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a

satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine

părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută de Codul de procedură penală și în legi speciale.

Corespunzător

principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile

legii, legea procesual-penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și

cazurile de casare.

Raportat la cauza

dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, prin

această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura

prevăzută de 278

1

C. proc. pen. au fost excluse din categoria

hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen.

În aceste condiții,

se constată că Sentința penală nr. 57 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

108/45/2012 sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr.

202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional,

astfel încât recursul declarat de petentul C.J. împotriva acestei hotărâri este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Ca urmare, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petentul C.J.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petent C.J. va fi obligat la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul C.J.

Împotriva Sentinței

penale nr. 57 din data de 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ