ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2894/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 57 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.J. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 11 octombrie 2011, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 149/P/2011 și a Rezoluției procurorului general nr. 1449/II/2/2011, menținând rezoluțiile atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Petentul C.J. a formulat plângere penală împotriva numiților U.E., P.I., C.C., B.G. și S.I.M., solicitând efectuarea de cercetări față de acesta.

în motivarea plângerii petentul a susținut că în cursul anului 2010, notarul public S.I.M. a întocmit în fals contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale și l-a autentificat prin Încheierea nr. X din 23 iunie 2010, care are drept părți pe numiții U.E., ca vânzător, și pe P.I., drept cumpărător, iar în cursul lunii aprilie 2011, avocatul B.G. i-a ocupat fără drept suprafața de 2 ha teren amplasat pe raza comunei Șorogari. Totodată, petentul a mai arătat că numitul C.C. s-a folosit de contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în procesul intentat de petent pentru îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Sentinței civile nr. 13.623 din 14 noiembrie 2008 în Dosarul nr. 15361/245/2007 al Judecătoriei Iași.

În urma efectuării de acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent, prin Rezoluția din 11 octombrie 2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de "fals intelectual", prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., față de avocatul B.G., pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., precum și față de numiții U.E., P.I. și C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de "uz de fals" și "instigare la fals intelectual" prev. de art. 291 C. pen. și art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor "instigare la falsul intelectual" prev. de art. 25 C. pen.

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. Cercetările efectuate în cauză au demonstrat că notarul public S.I.M. a respectat dispozițiile legale cu ocazia întocmirii și autentificării Contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2010, consemnând voința părților și luând act de înscrisurile ce dovedeau dreptul de proprietate, iar fapta avocatului B.G., de ocupare a suprafeței de teren în litigiu, nu există și a mai constituit obiectul mai multor dosare penale înregistrate la parchet între anii 2007 - 2010, fiind dispuse soluții de neurmărire penală. În urma plângerii formulate de petent, soluția adoptată în Dosarul nr. 149/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost supusă controlului procurorului general, care, prin Rezoluția nr. 1449/II/2/2011 din 13 ianuarie 2012, a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Învestită, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., cu soluționarea plângerii formulate de petent, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a constatat că soluția procurorului este legală și temeinică, bazându-se pe o justă și corectă evaluare a actelor și lucrărilor dosarului. S-a reținut că aprecierea justă a actelor premergătoare din prezenta cauză nu a dus la dovedirea împrejurării că notarul public S.I.M.

din cadrul Camerei Notarilor Publici Iași, funcționând în cursul anului 2010 în cadrul Biroului Notarial Public "S.I.M.", cu sediul în municipiul Iași, județul Iași, prin activitatea de redactare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale având drept părți pe U.E., în calitate de vânzător, și P.I., în calitate de cumpărător, cât și a încheierii de autentificare a acestuia sub numărul X, la data de 23 iunie 2010, a falsificat cele două înscrisuri cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în legătură cu obiectul material al contractului, "respectiv cota-parte de 2/3 dobândită de mine astfel: cota-parte de 1/3 - conform" Sentinței civile nr. 1065 din 3 februarie 1993, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 1301/1993, sentință rămasă definitivă și irevocabilă și cota-parte de 1/3 prin cumpărare de la fratele meu C.L., în baza Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. Y din 25 iunie 2008 la Biroul Notarului Public S.I.M.

din Iași. Totodată, nu s-a dovedit nici faptul că notarul public sesizat ar fi falsificat înscrisurile în discuție prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări care au fost solicitate expres de către vânzător, cât și de cumpărător. Notarul public S.I.M. a respectat dispozițiile art. 60 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale, cu modificările și completările ulterioare, luând consimțământul vânzătorului U.E. numai după ce acesta a citit actul, iar notarul public a avut răspunsul că a înțeles conținutul, iar clauzele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale exprimă voința sa, procedând la autentificarea contractului, respectând prevederile art. 65 din legea sus-menționată.

De asemenea, nu s-a dovedit împrejurarea că notarul public S.I.M., prin activitatea desfășurată, ar fi falsificat Încheierea de autentificare nr. X din 23 iunie 2010 - care constituie înscrisul oficial ce atestă autentificarea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale (înscris cu valoare de act sub semnătură privată, din punct de vedere juridic). Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale a fost redactat și autentificat la cererea părților U.E. și P.I., adresată în scris, la data de 23 iunie 2010, B.N.P. "S.I.M.", cu sediul în municipiul Iași. U.E. a cumpărat, anterior, de la vânzătorul C.L. cota-parte de 1/3 conform Sentinței civile nr. 1065 din 3 februarie 1993, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 1301/1993, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, contract autentificat prin Încheierea nr. Y din 25 iunie 2008 a B.N.P.

"S.I.M." cu sediul în municipiul Iași. Persoana fără calitate specială C.C. nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în discuție. Prin Sentința civilă nr. 1065 din 3 februarie 1993 a Judecătoriei Iași, dispusă în Dosarul nr. 1301/1993, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții U.E., C.L. și C.M. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Iași și s-a constatat că reclamanții sunt moștenitori legali ai defuncților C.C. și C.E., în calitate de fiică și fiu, cu cota ideală din moștenire de câte 1/3 fiecare, sentință civilă rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 518 din 29 martie 2006 a Tribunalului Iași, cât și prin Decizia civilă nr. 627 din 29 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași.

Certificatul de moștenitor din 22 mai 2002 emis de B.N.P. "S.B." cu sediul în municipiul Iași, de pe urma defunctei C.E., act cu privire la care partea vătămată C.J. a menționat că este baza dobândirii calității sale de proprietar asupra suprafeței de 2 ha teren amplasat 6 raza localității Șorogari, județul Iași, a fost anulat prin Sentința penală nr. 1203/2004 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia penală nr. de 1039/2004 a Tribunalului Iași. S-a mai reținut că prin Sentința civilă nr. 446 din 13 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 21269/2002 s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții U.E., C.L., C.C., I.F., M.L., C.V. în contradictoriu cu pârâții C.J.

și Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, dispunându-se anularea titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2002; constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 1624 din 29 octombrie 1992 cu consecința obligării pârâtei Comisia Județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la emiterea unui nou titlu pe numele reclamanților și a pârâtului sus-menționați, toți în calitate de moștenitori ai defuncților C.E., C.C. și C.M. Sentința civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 919 din 18 mai 2007 a Tribunalului Iași. Prin Sentința civilă nr. 13623 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 15361/245/2007, instanța de judecată a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul C.J.

în contradictoriu cu pârâții: Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, Comisia Locală de Fond Funciar Aroneanu, U.E., C.L., C.C., I.F., C.V., P.M., M.L., C.E. și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. AA/2002 și faptul că nu sunt motive de nulitate absolută a titlului de proprietate nr. Z/2002, respingând cererea reclamantului formulată în acest sens. De asemenea, s-a mai reținut că pentru titlul de proprietate nr. Z/2002, în conformitate cu Adeverința nr. 3/1998 emisă de SC "P." la poziția 168 din anexa 192 a Legii nr. 18/1991 întocmită de Comisia Locală de Fond Funciar Aroneanu figurează C.J. și C.E. cu 2 ha echivalent arabil în acțiuni. În titlul de proprietate nr. Z/2002 au fost trecuți U.E., C.L.

(după C.C. și C.E.), C.J. (ca nepot de fiu predecedat). Sentința civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 655 din 31 martie 2010 a Tribunalului Iași. Neputându-se dovedi că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii "fals intelectual" prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., pe cale de consecință nu s-a putut demonstra întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii "instigarea la fals intelectual" prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. în sarcina persoanelor cercetate fără calitate specială U.E., P.I. Cu privire la persoana cercetată fără calitate specială C.C.

s-a constatat că, nefiind parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în discuție, nu poate fi persoana care să fi determinat, cu intenție, pe notarul public S.I.M., să falsifice cu prilejul întocmirii, Încheierea de autentificare nr. X din 23 iunie 2010. Nedovedindu-se împrejurarea că actul "contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale" având drept părți pe U.E., P.I., cât și Încheierea de autentificare nr. X din 23 iunie 2010, evidențiată în cadrul B.N.P. "S.I.M." cu sediul în municipiul Iași sunt înscrisuri întocmite în fals și nici nu a fost dovedită săvârșirea în realitatea obiectivă a unei acțiuni de folosire a acestora în cadrul acțiunii în îndreptare eroare materială care a constituit obiectul Dosarului nr. 15361/245/2007 al Judecătoriei Iași, nu poate fi considerată ca săvârșită infracțiunea "uz de fals" prevăzută de art. 291 C. pen., care să fie reținută în sarcina persoanei cercetate fără calitate specială C.C.

Din examinarea încheierilor din ședința din Camera de Consiliu în Dosarul nr. 13561/245/2007 al Judecătoriei Iași din datele de 27 mai 2011, 31 mai 2010, 19 septembrie 2011 nu rezultă faptul că s-ar fi depus în fața instanței de judecată înscrisul reprezentând contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale în discuție. Ansamblul actelor premergătoare administrate în cauză nu a dus la dovedirea împrejurării că, la data de 2 aprilie 2011 sau anterior acesteia, avocatul B.G. din cadrul Baroului Iași a ocupat, în întregime sau în parte, fără drept, cota-parte din suprafața de 2 hectare teren cu categoria de folosință viță-de-vie amplasat pe raza satului Șorogari, comuna Aroneanu, județul Iași, aflată în posesia părții vătămate C.J., fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii.

Avocatul B.G. a încheiat cu numiții U.E. și C.L. (vânzător), la data de 24 februarie 2005, câte un antecontract de vânzare-cumpărare al cărui obiect îl constituia promisiunea vânzării de către fiecare vânzător a cotei sale părți de 1/3 din suprafața de 2 ha teren, "adică 6.666,66 mp cultivat cu vie, situat în extravilanul Comunei Aroneanu, Jud. Iași, teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2002", antecontracte care însă nu au fost autentificate. Avocatul B.G. a fost împuternicit de către C.L. și de către U.E.

să "arendeze așa cum va crede de cuviință suprafața ce ni se cuvine potrivit titlului de proprietate nr. Z din 16 aprilie 2004", împuternicire în cuprinsul căreia s-a consemnat expres "Cunoaștem faptul că, 1/3 din suprafața de 2 ha teren revine nepotului nostru C.J.", împuternicire căreia i s-a dat dată certă la 21 octombrie 2004 sub numărul BB înregistrată la Cabinetul de Avocat "D.B." cu sediul în municipiul Iași. U.E. a încheiat un act adițional la împuternicirea cu dată certă nr. BB din 21 octombrie 2004, la 28 iunie 2008, prin care a împuternicit pe avocatul B.G. să administreze "în numele meu și pentru mine suprafața de teren situată în perimetrul comunei Aroneanu, jud. Iași, teren plantat cu vie (...) Va proceda cum crede de cuviință având dreptul să-l arendeze pentru perioade de 1 - 10 ani sau mai mari, să-l lucreze în regie proprie, să culeagă fructele și să le valorifice unde dorește.

Acesta va folosi din suprafața de 2 ha doar 2/3, diferența aparținând moștenitorilor lui C.M., fratele nostru". Avocatul B.G. a mai fost cercetat penal urmare a sesizărilor formulate de către C.J. în dosare penale înregistrate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în perioada anilor 2007 - 2010, însă pentru situații de fapt care s-ar fi petrecut anterior datei de 2 aprilie 2011, după cum urmează: - în anul 2007 în Dosarul penal nr. 222/P/2007, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și de art. 220 C. pen.; soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., la 28 septembrie 2007; - în anul 2008 în Dosarul penal nr. 178/P/2008, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc.

pen., la 5 septembrie 2008; - în anul 2009 în Dosarele penale numerele: 108/P/2009, la data de 23 martie 2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., la 14 octombrie 2009; 354/P/2009, la data de 17 iulie 2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 C. pen.; soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., la 9 octombrie 2009; 499/P/2009, la data de 9 noiembrie 2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 220 C. pen. și art. 208 alin. (1) C. pen., soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) C. proc.

pen., la 11 mai 2010; - în anul 2010 în Dosarele penale numerele: 364/P/2010, la data de 17 iunie 2010, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen., soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., la 17 august 2010; 475/P/2010, la data de 25 august 2010, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen., soluția dată a fost neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., la 26 august 2010. Nedovedindu-se întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii "fals intelectual", prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., nedovedindu-se caracterul de înscris falsificat a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale având drept părți pe U.E.

(vânzător), P.I. (cumpărător) și a Încheierii de autentificare nr. X din 23 iunie 2010 înregistrată în cadrul B.N.P. "S.I.M." cu sediul în municipiul Iași, procurorul a concluzionat că nu se impune, așa cum prevăd dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., sesizarea instanței civile de judecată competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris. Față de cele reținute, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a apreciat că plângerea este nefondată, motiv pentru care, în temeiul art. 278 1 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus respingerea ca nefondată, menținând soluțiile atacate, hotărârea fiind definitivă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.J.

La termenul fixat pentru judecarea recursului, respectiv 19 septembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 385 1 - art. 385 15 lit. a) teza a II-a și la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de către petentul C.J. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 108/45/2012. Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesual-penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală și în legi speciale. Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesual-penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și cazurile de casare. Raportat la cauza dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă. Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de 278 1 C. proc.

pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen. În aceste condiții, se constată că Sentința penală nr. 57 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 108/45/2012 sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursul declarat de petentul C.J. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.J.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petent C.J. va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.J. Împotriva Sentinței penale nr. 57 din data de 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ