ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1804/2008

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași prin

sentința penală nr. 43 din 20 martie 2008, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționarii H.L. și

H.T. împotriva rezoluției nr. 9/ P din 13 iunie 2007 dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași confirmată prin rezoluția 1173/II/2 din 27 decembrie

2007 de procurorul general adjunct al aceleiași unități de parchet prin care

s-a dispus în temeiul art. 10 lit. g) neînceperea urmăririi penale față de

aceștia pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 291,art. 289

și 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) pentru infracțiunea prevăzută de art.

215 C. pen. și în temeiul art. 10 lit. d) pentru infracțiunea prevăzută de art.

292 C. pen.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 26 ianuarie 2007,

partea vătămată M.F., s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

cu plângere în sensul art. 222 C. proc. pen., solicitând tragerea la răspundere

penală a făptuitorilor H.L. fost polițist în cadrul I.P.J. Iași și a soției

sale H.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen., art. 215

C. pen. și art. 25 raportat la art. 246 C. pen.

În esență, se susține în

plângere că făptuitorii stăpânesc în intravilanul orașului Tg. Frumos o

suprafață de teren de 200 m

2

pe care au dobândit-o cu acte de

proprietate în mod fraudulos, inducând în eroare pe președintele comisiei

locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, primarul orașului Tg. Frumos – H.G.,

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul obținerii unui

folos material injust.

Actele premergătoare

efectuate în cauză au stabilit că petiționarii, față de care s-a dispus soluția

de netrimitere în judecată, la data de 14 octombrie 1993 au cumpărat cu act

autentic de la R.F. suprafața de 200 m

2

situată în Tg. Frumos, teren

identificat prin vecinătăți.

În baza acestui act, au

obținut titlul de proprietate nr. 180179 din 3 decembrie 1993 și l-au înscris

în registrul de transcripțiuni de la Judecătoria Pașcani.

La data de 30 martie 2000, H.L.

a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1174 primăriei orașului să-i

aprobe efectuarea unui schimb de teren (cel dobândit) cu o altă suprafață situată

în intravilanul localității, respectiv 250 m

2

proprietatea primăriei,

cerere aprobată în baza căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, i s-a

eliberat adeverința de proprietate nr. 1985 din 27 aprilie 2005 și procesul

verbal cu același nr. și dată ce confirma punerea în posesie.

În aceeași împrejurarea

petentei H.T. i s-a înmânat documentația care confirma schimbul pentru a fi

depusă și înregistrată la O.C.P.I.

Întreaga documentație a fost

folosită de petiționari, în calitate de cumpărători, cu ocazia încheierii

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1014 din 21 iunie 2000,

având ca obiect vânzarea unor bunuri imobile de către SC F.C. Iași.

Astfel, făcând dovada că

acele construcții, depozit frigorific, și cu destinație de fabrică de gheață,

se aflau pe terenul proprietatea lor, petiționarii au beneficiat de un drept de

preferință în realizarea vânzării.

Privitor la folosirea și

înlocuirea celor două înscrisuri care conțin date nereale, se reține că în

cauză operează prescripția răspunderii penale situație în care s-a constatat

incidența dispozițiilor art. 10 lit. g), dispunându-se neînceperea urmăririi

penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289, 291 și art.

246 C. pen., temeiul juridic făcând obiectul plângerii adresată instanței

conform art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța de fond, a apreciat

legală și temeinică rezoluția atacată, actele premergătoare confirmând

existența cazului de casare prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, motivează soluția de

netrimitere în judecată.

În termenul legal prevăzut

de art. 278

1

alin. (1

0

) C. proc. pen., petiționarii au

declarat recurs, solicitând casarea sentinței și schimbarea temeiului juridic

de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 25

raportat la art. 246, art. 289 și art. 291 C. proc. pen., din art. 10 lit. g)

în art. 10 lit. a).

Examinând cauza potrivit art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte,

constată nefondat recursul petiționarilor.

Începerea urmăririi penale, presupune

îndeplinirea cumulativă a două condiții:

- să existe un minim de date

care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod

cert o infracțiune ;

- inexistența cazurilor de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C.

proc. pen., cu excepția celui prevăzut de lit. b

1

).

Intervenția oricărui caz

dintre cele arătate, poate determina soluția de neîncepere a urmăririi penale .

Controlul judiciar efectuat

de prima instanță, care a vizat exclusiv temeiul de drept al rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale față de petiționari pentru infracțiunile prevăzute de art. 25

raportat la art. 289, art. 291 și art. 246 C. pen., își găsește corespondent în

actele premergătoare efectuate, ce confirmă existența cazului prevăzut de art. 10

lit. g) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Astfel, motivat, legal și

temeinic, instanța de fond a respins plângerea petiționarilor, menținând

rezoluția atacată.

Cum la examinarea din

oficiu, nu se constată existența vreunui caz de casare, care să justifice

reformarea hotărârii, recursurile petiționarilor vor fi respinse, ca nefondate,

conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții petiționari H.L. și H.T. împotriva

sentinței penale nr. 43 din 20 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 mai 2008.