ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 772/2009

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor și

materialului aflat în dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin rezoluția din 5

septembrie 2008, emisă în dosarul penal nr. 178/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numitul B.G., avocat în Baroul Iași, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii

„tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 C. pen., ca urmare a plângerii

formulate de numitul C.J., care a susținut că i s-a ocupat fără drept o parte

din suprafața de teren cultivat cu viță de vie, soluție menținută prin

rezoluția nr. 935/II/2/2008 din 13 octombrie 2008 a procurorului general al

aceluiași parchet.

Curtea de Apel Iași, prin

sentința penală nr. 138 din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 941/45/2008,

a respins plângerea petiționarului, ca nefondată, menținând soluția procurorului

de netrimitere în judecată.

Împotriva acestei hotărâri,

petiționarul C.J. a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă, ca

inadmisibilă, prin sentința penală nr. 147 din 12 decembrie 2008 a Curții de

Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 1018/45/2008.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a constatat că cererea petentului viza o hotărâre penală care a rămas

definitivă la prima instanță, prin nerecurare și prin care nu se soluționase fondul

cauzei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs contestatorul C.J., arătând că numitul B.G. i-a tulburat

posesia, solicitând despăgubirea sa cu suma de 40.000 lei.

Înalta Curte, analizând

recursul petiționarului C.J., în raport de motivele invocate și din oficiu art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl constată nefondat pentru

următoarele considerente:

Contestația în anulare,

fiind o cale de atac extraordinară nu poate fi exercitată decât împotriva unei

hotărâri penale care a rămas definitivă la instanța de recurs, or în speță hotărârea

a rămas definitivă la prima instanță prin nerecurare.

De asemenea, contestația în

anulare se exercită împotriva hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei,

prin care a fost rezolvată acțiunea penală.

Or, în speță, soluția

atacată de petiționar a fost pronunțată în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., care nu intră în categoria hotărârilor prin care se rezolvă fondul

cauzei.

Ca atare, în mod corect a

fost respinsă contestația în anulare formulată de petent, ca inadmisibilă.

Față de cele reținute,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

contestatorul C.J. împotriva sentinței penale nr. 147 din 12 decembrie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția penală.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., îl va obliga pe recurentul contestator la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul C.J. împotriva sentinței penale nr. 147 din

12 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2009.