ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 772/2009

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor și materialului aflat în dosarul cauzei, constată următoarele: Prin rezoluția din 5 septembrie 2008, emisă în dosarul penal nr. 178/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul B.G., avocat în Baroul Iași, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 C. pen., ca urmare a plângerii formulate de numitul C.J., care a susținut că i s-a ocupat fără drept o parte din suprafața de teren cultivat cu viță de vie, soluție menținută prin rezoluția nr. 935/II/2/2008 din 13 octombrie 2008 a procurorului general al aceluiași parchet. Curtea de Apel Iași, prin sentința penală nr. 138 din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 941/45/2008, a respins plângerea petiționarului, ca nefondată, menținând soluția procurorului de netrimitere în judecată.

Împotriva acestei hotărâri, petiționarul C.J. a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 147 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 1018/45/2008. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că cererea petentului viza o hotărâre penală care a rămas definitivă la prima instanță, prin nerecurare și prin care nu se soluționase fondul cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul C.J., arătând că numitul B.G. i-a tulburat posesia, solicitând despăgubirea sa cu suma de 40.000 lei. Înalta Curte, analizând recursul petiționarului C.J., în raport de motivele invocate și din oficiu art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., îl constată nefondat pentru următoarele considerente: Contestația în anulare, fiind o cale de atac extraordinară nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale care a rămas definitivă la instanța de recurs, or în speță hotărârea a rămas definitivă la prima instanță prin nerecurare. De asemenea, contestația în anulare se exercită împotriva hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin care a fost rezolvată acțiunea penală. Or, în speță, soluția atacată de petiționar a fost pronunțată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., care nu intră în categoria hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei. Ca atare, în mod corect a fost respinsă contestația în anulare formulată de petent, ca inadmisibilă.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.J. împotriva sentinței penale nr. 147 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurentul contestator la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.J. împotriva sentinței penale nr. 147 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2009.