ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7213/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 881 din 8 iunie 2007 Tribunalul Prahova a respins excepțiile

invocate de pârâta SC E.E.M.N. SA privind lipsa calității procesuale active și

pasive, s-au admis în parte contestațiile conexe formulate de reclamantele

O.I.A. și O.S.F., s-au anulat în parte dispozițiile nr. 509 din 8 iunie 2006

emisă de SC E.E.M.N. SA și nr. 335 din 13 septembrie 2006 emisă de SC E. SA

București, s-a constatat dreptul reclamantelor, în calitate de moștenitoare ale

defunctului O.I. de a beneficia de

măsurile reparatorii prevăzute

de Legea 10/2001 republicată, constând în despăgubiri ce vor fi calculate de

Comisa Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru terenul în suprafață

de 4278 mp situat în Ploiești, identificat pe schița de plan a raportului de

expertiză și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind restituirea

în natură a terenului sus menționat.

În considerentele

deciziei s-a reținut că autorul reclamantelor, O.I., a cumpărat imobilele

situate în str. M., compuse din două parcele de teren de 1261 și 3097 mp cu

construcțiile edificate pe acestea. Ulterior, construcțiile au fost distruse în

urma bombardamentului din anul 1944, iar terenul s-a naționalizat în temeiul

Decretului nr. 92/1950. Conform Ordinului nr. 536/1967 terenul a fost transmis

în administrarea I.R.E. Ploiești.

Potrivit raportului

de expertiză efectuat în cauză terenul nu se poate restitui în natură, fiind

ocupat de sediile SC E.E.M.N. SA, SC E. SA și SC S. SA motiv pentru care

reclamantele nu pot beneficia decât de măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor.

Împotriva

sentinței au declarat apel reclamantele și pârâta SC E.E.M.N. SA.

În motivarea apelului

formulat de reclamante s-a susținut că în nod greșit instanța a respins capătul

de cerere privind restituirea în natură a terenului. Au solicitat efectuarea

unei expertize pentru a se determina suprafața liberă de teren ce poate fi

restituită în natură.

Pârâta SC E.E.M.N. SA

a susținut că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantelor care nu au dovedit că autorul lor a fost proprietarul terenului

în litigiu.

Curtea de

Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 457 din 5 noiembrie 2007 a respins

apelurile reținând că reclamantele au dovedit calitatea de descendente ale

defunctului O.I. cu certificatele de naștere depuse la dosar. De asemenea, au

dovedit și faptul că autorul lor a fost proprietarul terenurilor în litigiu,

sens în care au depus contractele de vânzare cumpărare de la filele 33-42 și 48

ale dosarului de fond.

Cât privește apelul

reclamantelor s-a reținut că potrivit raportului de expertiză din totalul

terenului doar suprafața de 1013,30 mp este ocupată de construcții, iar pe

restul terenului sunt amenajate spații de parcare, alei betonate și spații

verzi care sunt necesare utilizării construcțiilor și, ca atare, aceste spații

nu pot fi echivalate noțiunii de teren liber.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantele O.I.A. și O.S.F., în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în cauză societățile pârâte

nu erau

privatizate la data intrării în vigoare a Legii

10/2001 astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 21 al legii, conform

căruia terenul trebuie restituit în natură. De asemenea, terenul liber de

construcții, respectiv suprafața de 3265 mp nu este imperativ necesară bunei

utilizări a clădirilor în care se desfășoară o activitate pur administrativă.

Recursul este fondat pentru considerentele care

succed.

Prevederile Legii

10/2001 instituie ca regulă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv,

iar ca excepție, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și numai în

situația în care există o imposibilitate obiectivă de restituire în natură.

În cauză, instanța de

apel a constatat imposibilitatea restituirii în natură a terenului de 4278 mp

întrucât este ocupat de sediile a trei societăți comerciale și de utilitățile

necesare funcționării acestora.

Conform concluziilor

raportului de expertiză efectuat în cauză din totalul suprafeței de 4278 mp,

1013 mp sunt ocupați de construcții, iar pe restul de 3265 mp sunt amplasate o

antenă GSM, spații de parcare, spații verzi, alei betonate, subsolul fiind

afectat de anumite utilități, respectiv alimentarea cu apă, canalizarea și

conducte de gaze naturale.

Probatoriile

administrate în cauză nu au stabilit cu exactitate dacă întreaga suprafață

neocupată de construcții, de 3265 mp, este necesară bunei utilizări a

construcțiilor conform standardului obișnuit pentru destinația construcțiilor

și tară a reprezenta o facilitate sau un avantaj în plus.

Lămurirea

acestui aspect este esențială pentru corecta soluționare a cauzei deoarece

trebuie să se facă cuvenita distincție între terenul liber și terenul ce se

poate restitui în natură pentru a se îndeplini finalitatea legii de reparație.

Pentru aceste

considerente recursul se va admite și se va casa decizia atacată cu consecința

trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.

În rejudecare se va

efectua un supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească dacă

există o suprafață de teren liberă ce se poate restitui în natură și care este

întinderea acesteia.

Instanța de trimitere

va avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente precum

și celelalte critici inserate în motivarea recursului pe care le va califica

drept apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamantele O.I.A. și O.S.F. împotriva deciziei nr. 457 din 5

noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o

casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.