ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5591/2008

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.

Cererea de chemare în judecată

1.1.Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, la 22 aprilie 2008,

reclamanții A.M., ș.a., au chemat în judecată pe pârâții Ministrul Justiției,

Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună obligarea primilor doi pârâți la plata drepturilor salariale

restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada

17 ianuarie 2008 - 17 aprilie 2008, actualizată în raport cu rata inflației la

data efectivă a acestora; obligarea ultimului pârât să includă în bugetul de

stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a

sentinței civile, a acestor sume datorate de cei doi pârâți pentru perioadele

sus menționate.

1.2.

În fapt

În motivarea cererii

de chemare în judecată s-a arătat că reclamanții îndeplinesc funcția de

personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Suceava.

Art. 6 alin.

(2) C. muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și

pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se

regăsește și în art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 încalcă

aceste principii.

1.3.

În drept

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 C. muncii, O.G. nr. 137/2000, art. 23

din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 53 din

Constituția României.

2.1.

Soluția

Prin sentința nr.

1038 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, a fost

admisă acțiunea, Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava fiind obligați să

plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația

lunară de 10% din salariul de bază pentru perioada 17 ianuarie 2008 -17 aprilie

2008, actualizată în raport de indicele inflației la data plății.

A fost obligat

Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății

acestor drepturi.

S-a luat act de renunțarea la

judecată a reclamantului C.A.

2.2.

Considerentele

Instanța a arătat că

reclamanții îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Tribunalului Suceava și

deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției aceeași muncă egală

cu beneficiarii sporului de 10% prevăzut de art. 3 alin. (8) din O.G. nr.

8/2007, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați. Are

astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce

încalcă dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

O.G. nr. 137/2000 și art. 6 alin. (2) C. muncii.

Împrejurarea că reclamanții nu au desfășurat

activități din cele prevăzute de art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 și nu

sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege,

nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât

modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o

practică discriminatorie.

3.1.

Recursul Ministerului Justiției

Ministerul

Justiției a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Reglementarea prin

lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane

excede cadrului legal stabilit prin O.G. nr. 137/2000. Din examinarea

cuprinsului acestei ordonanțe rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul

de reglementare a unor relații sociale prin lege sau alte acte normative.

În afara legii nu

putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. nr. 137/2000. Modul de stabilire

prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod

diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care

țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi

apreciată din punctul de vedere al discriminării.

Personalul

auxiliar de specialitate nu este victimă a discriminării potrivit dispozițiilor

O.G. nr. 137/2000.

3.2.

Recursul Ministerului Economiei și

Finanțelor

Ministerul

Economiei și Finanțelor a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., critica privind următoarele

aspecte:

În mod greșit a fost

obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la includerea în buget a sumelor

necesare plății drepturilor salariale solicitate. Raportul juridic dedus

judecății este unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi

și obligații numai pentru angajator și angajat.

În condițiile în care

posibilitatea rectificării bugetare și procedura de adoptare a legilor de

rectificare bugetară la inițiativa ordonatorului principal de credite sunt

prevăzute și reglementate de dispoziții legale în vigoare, apare ca inoportună

o măsură dispusă de instanța de judecată în sensul obligării Ministerului

Economiei și Finanțelor la includerea în buget a fondurilor necesare achitării

drepturilor salariale solicitate.

3.3. Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul

Ministerului Justiției este întemeiat, având în vedere următoarele

considerente:

Prin Decizia nr. 24

din 12 mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite, a admis

recursul în interesul declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că dispozițiile art. 3 alin.

(8) din O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul

instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din

cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că

indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor

de grefieri expres și limitativ prevăzute de aceste norme.

Conform art. 3 alin.

(8) din O.G. nr. 8/2007, abrogat, de altfel, expres prin art.

VI

2

din Legea nr. 97/2008, grefierii care participă la efectuarea actelor

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de

executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de

10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în

aceste activități.

Aceste dispoziții

legale, conținând o enumerare limitativă, au fost aplicabile, până la data

abrogării, doar categoriilor de grefieri indicați în ipoteza normei juridice,

fără ca drepturile salariale, constând în indemnizația lunară de 10% din

salariul de bază, să poată fi recunoscute și acordate tuturor grefierilor din

cadrul instanțelor și parchetelor.

De această

indemnizație de 10% au beneficiat grefierii care participă la efectuarea

actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului; grefierii

care participă la efectuarea actelor de executare penală; grefierii care

participă la efectuarea actelor de executare civilă.

Legiuitorul a

stabilit un criteriu unic, obiectiv, pentru determinarea beneficiarilor acestui

spor salarial și anume, natura activității prestate. Pe de altă parte, un alt

criteriu obiectiv este acela conform căruia indemnizația lunară se acordă în

raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.

Numai

legiuitorul poate aprecia și determina dacă și în ce măsură sporurile sau alte

indemnizații se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție fiind

aceea ca, de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în

situații identice, sub toate aspectele.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit acordarea indemnizației de 10% din salariul de bază tuturor

grefierilor, ar fi prevăzut în mod expres această posibilitate.

Principiul egalității

de tratament nu exclude soluții diferite pentru situații diferite, justificate

pe baza unor criterii raționale și obiective.

Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a decis în mod constant, în aplicarea art. 14 din Convenție,

că o diferență de tratament are natură discriminatorie doar dacă nu se bazează

pe o justificare rezonabilă și obiectivă, dacă nu urmărește un scop legitim sau

dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele

folosite și scopul urmărit.

În plus,

Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a

determina dacă, și în ce măsură, diferențele dintre situații analoge sunt de

natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente

rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea

unui scop legitim.

Scopul urmărit de

legiuitor, prin adoptarea art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007, este legitim și

constă în remunerarea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate

care desfășoară anumite activități în cadrul unor compartimente ale

instanțelor, ce presupun o complexitate, o responsabilitate deosebită a

atribuțiunilor de serviciu.

Nu se poate vorbi de

un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii

profesionale, întrucât nu ne aflăm în situații analoge sau comparabile, așa cum

a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Având în

vedere cele mai sus arătate, soluția primei instanțe, care a considerat că

sporul de 10% prevăzut de art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 privind

salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al

parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din

sistemul justiției, se aplică tuturor categoriilor de grefieri, nu doar celor

limitativ prevăzute de text, a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită

a acestuia, motiv pentru care criticile formulate întrunesc cerințele art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Drept urmare, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de Ministerul

Justiției va fi admis iar pe fond acțiunea va fi respinsă ca nefondată.

Ministerul

Economiei și Finanțelor nu a declarat recursul în termen. Sentința a fost

comunicată la 6 iunie 2008 iar calea de atac a fost exercitată la 20 iunie

2008, cu depășirea termenului de recurs de 10 zile. Intervenind decăderea

acestei părți din dreptul de exercitare a căii de atac, recursul Ministerului

Economiei și Finanțelor va fi respins ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1038 din 22 mai 2008

pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă și în consecință:

Casează sentința și pe fond

respinge acțiunea ca nefondată.

Respinge ca tardiv

recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2008.