ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5591/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1.Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, la 22 aprilie 2008, reclamanții A.M., ș.a., au chemat în judecată pe pârâții Ministrul Justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea primilor doi pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 17 ianuarie 2008 - 17 aprilie 2008, actualizată în raport cu rata inflației la data efectivă a acestora; obligarea ultimului pârât să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei doi pârâți pentru perioadele sus menționate.

1.2. În fapt În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Suceava. Art. 6 alin. (2) C. muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 încalcă aceste principii. 1.3. În drept În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 C. muncii, O.G. nr. 137/2000, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 53 din Constituția României. 2. Hotărârea primei instanțe 2.1.

Soluția Prin sentința nr. 1038 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, a fost admisă acțiunea, Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul de bază pentru perioada 17 ianuarie 2008 -17 aprilie 2008, actualizată în raport de indicele inflației la data plății. A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi. S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului C.A. 2.2. Considerentele Instanța a arătat că reclamanții îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Tribunalului Suceava și deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10% prevăzut de art. 3 alin. (8) din O.G.

nr. 8/2007, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, O.G. nr. 137/2000 și art. 6 alin. (2) C. muncii. Împrejurarea că reclamanții nu au desfășurat activități din cele prevăzute de art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie. 3. Recursul 3.1. Recursul Ministerului Justiției Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a formulat următoarele critici: Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin O.G. nr. 137/2000. Din examinarea cuprinsului acestei ordonanțe rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege sau alte acte normative. În afara legii nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. nr. 137/2000. Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.

Personalul auxiliar de specialitate nu este victimă a discriminării potrivit dispozițiilor O.G. nr. 137/2000. 3.2. Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., critica privind următoarele aspecte: În mod greșit a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la includerea în buget a sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate. Raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.

În condițiile în care posibilitatea rectificării bugetare și procedura de adoptare a legilor de rectificare bugetară la inițiativa ordonatorului principal de credite sunt prevăzute și reglementate de dispoziții legale în vigoare, apare ca inoportună o măsură dispusă de instanța de judecată în sensul obligării Ministerului Economiei și Finanțelor la includerea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate. 3.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul Ministerului Justiției este întemeiat, având în vedere următoarele considerente: Prin Decizia nr. 24 din 12 mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite, a admis recursul în interesul declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că dispozițiile art. 3 alin. (8) din O.G.

nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de aceste norme. Conform art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007, abrogat, de altfel, expres prin art. VI 2 din Legea nr. 97/2008, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.

Aceste dispoziții legale, conținând o enumerare limitativă, au fost aplicabile, până la data abrogării, doar categoriilor de grefieri indicați în ipoteza normei juridice, fără ca drepturile salariale, constând în indemnizația lunară de 10% din salariul de bază, să poată fi recunoscute și acordate tuturor grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor. De această indemnizație de 10% au beneficiat grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului; grefierii care participă la efectuarea actelor de executare penală; grefierii care participă la efectuarea actelor de executare civilă. Legiuitorul a stabilit un criteriu unic, obiectiv, pentru determinarea beneficiarilor acestui spor salarial și anume, natura activității prestate.

Pe de altă parte, un alt criteriu obiectiv este acela conform căruia indemnizația lunară se acordă în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. Numai legiuitorul poate aprecia și determina dacă și în ce măsură sporurile sau alte indemnizații se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție fiind aceea ca, de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele. Dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de 10% din salariul de bază tuturor grefierilor, ar fi prevăzut în mod expres această posibilitate. Principiul egalității de tratament nu exclude soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant, în aplicarea art. 14 din Convenție, că o diferență de tratament are natură discriminatorie doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit. În plus, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă, și în ce măsură, diferențele dintre situații analoge sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.

Scopul urmărit de legiuitor, prin adoptarea art. 3 alin. (8) din O.G. nr. 8/2007, este legitim și constă în remunerarea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășoară anumite activități în cadrul unor compartimente ale instanțelor, ce presupun o complexitate, o responsabilitate deosebită a atribuțiunilor de serviciu. Nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât nu ne aflăm în situații analoge sau comparabile, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Având în vedere cele mai sus arătate, soluția primei instanțe, care a considerat că sporul de 10% prevăzut de art. 3 alin. (8) din O.G.

nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se aplică tuturor categoriilor de grefieri, nu doar celor limitativ prevăzute de text, a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a acestuia, motiv pentru care criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de Ministerul Justiției va fi admis iar pe fond acțiunea va fi respinsă ca nefondată. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a declarat recursul în termen. Sentința a fost comunicată la 6 iunie 2008 iar calea de atac a fost exercitată la 20 iunie 2008, cu depășirea termenului de recurs de 10 zile.

Intervenind decăderea acestei părți din dreptul de exercitare a căii de atac, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respins ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1038 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă și în consecință: Casează sentința și pe fond respinge acțiunea ca nefondată. Respinge ca tardiv recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.