ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5944/2008

Deliberând asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, sub nr. 420/98/2007, reclamantele Z.N. și T.R., în calitate de personal auxiliar la Tribunalul Ialomița, au acționat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Ialomița, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut după cum urmează: Z.N. de la 7 mai 2007 și T.R.

de la 15 iunie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, precum și acordarea în continuare a acestei indemnizații, până la prevederea legală a acestor drepturi pentru personalul auxiliar; obligarea în solidar a pârâților de a include în bugetul de stat la prima rectificare a sumelor aferente acestor creanțe iar pentru opozabilitatea hotărârii, reclamanții au solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Ialomița și au solicitat în temeiul art. 6 alin. (2) C. muncii și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului aplicarea principiului potrivit căruia pentru muncă și pregătire profesională egală să beneficieze de o retribuție egală.

Principiul egalității este consacrat, arată reclamanții și de O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2000, precum și de art. 20 din Constituție, care consfințește interpretarea drepturilor și libertăților cetățenești în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele internaționale la care România este parte. Restrângerea unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă potrivit alin. (2) al art. 53 din Constituție numai dacă aceasta este necesar într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și aplicată nediscriminatoriu, fără a se aduce atingerea existenței drepturilor sau libertăților. Contrar acestor principii prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 modificată prin O.G.

nr. 83/2000 s-a stabilit că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a actelor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculat în raport de timpul efectiv lucrat în aceste condiții. În drept, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 C. muncii, O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 53 din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 322 din 11 martie 2008 Tribunalul Ialomița, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis în parte cererea formulată de reclamantele Z.N. și T.R., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Ialomița, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință: pârâții au fost obligați către reclamanta Z.N. la plata indemnizației lunare de 10% din salariul brut, începând cu data de 7 mai 2007 și până la pronunțarea prezentei hotărâri și către reclamanta T.R. la plata indemnizației lunare de 10% din salariul brut, începând cu data de 15 iunie 2007 și până la pronunțarea prezentei hotărâri, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel, instanța a concluzionat că acțiunea reclamanților este întemeiată, făcându-se referire la art. 6 alin. (2) C. muncii, la art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la O.G. nr. 137/2008 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și articolul care consacră principiul egalității dintre cetățeni prin excluderea lor, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. În temeiul art. 19 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciară și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, de executare penală și civilă, a actelor Comisiei pentru cetățenie și secretarii Comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată cu timpul efectiv lucrat.

Reclamantele în cauză îndeplinesc funcția de grefieri, parte din ele neefectuând activitățile enumerate de art. 19 din Legea nr. 50/1998. Deși îndeplinesc aceeași funcție și, în virtutea funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind astfel discriminați și prejudiciați. Instituirea acestor sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă dintr-o ilegalitate. Acordarea acestor indemnizații pentru viitor nu a fost dispusă, întrucât nu se poate prevedea existența și evoluția acestui drept după pronunțarea hotărârii, având în vedere posibilitatea încetării sau modificării raporturilor juridice dintre părți, precum și a abrogării sau modificării legislației avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii.

Împotriva sentinței civile mai sus menționată, au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Ialomița. În motivarea recursului declarat de Ministerul Justiției se arată că, plata diferențiată a indemnizației de 10% nu relevă discriminare în afara dispozițiilor legale care instituie acele drepturi, în sensul Ordonanței nr. 137/2000. Unul din principiile de bază ale sistemului de salarizare este reprezentat de diferențierea salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea, calitatea și condițiile de muncă. Adausurile și sporurile la salariu formează partea variabilă a salariului pentru că se plătesc în raport cu performanțele individuale ale fiecărui salariat.

Diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective, care rezidă în pregătirea profesională, condițiile și complexitatea muncii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Recursul declarat de Ministerul Justiției este întemeiat. Greșit instanța a reținut că acordarea diferențiată a indemnizației pentru grefieri este de natură a genera discriminare, deoarece în accepțiunea O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004, nu putem vorbi de discriminare în afara legii.

Discriminarea poate opera numai în cazul unor situații comparabile a modului de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte ce țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, ea depășind cadrul legal reglementat de O.G. nr. 137/2000. Diferențierea salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă se reflectă în rezultatele muncii sub aspect cantitativ și calitativ. Partea variabilă a salariilor o reprezintă adausurile și sporurile, care se plătesc în raport cu performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, pentru plusul de efort sau riscului ridicat pe care îl presupune munca.

În speță, unde prima instanță a reținut existența unei discriminări în materie de salarizare, între cei care beneficiază de indemnizația de 10% și aceia care nu beneficiază de ea, existența situației analoage sau compatibile trebuie analizată nu doar prin prisma de personal auxiliar, criteriu mult prea general având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate, ci de punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, incidentă în ceea ce privește conținutul corect al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora și responsabilitatea funcției. Este de observat că în cadrul personalului auxiliar de specialitate, atribuțiile sunt delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului.

Aceasta conferă și criteriul obiectiv de diferențiere a salarizării dată de acordare a sporului de 10% în legătură cu care se poartă litigiul. Complexitatea implicată de responsabilitatea funcției motivează măsura legală de acordare a sporului de 10% cu atât mai mult cu cât pentru anumite categorii de grefieri se impune și cerința unor studii superioare (grefieri-informaticieni). Pe această cale, legiuitorul realizează o proporționalitate între scop și mijloace utilizate. Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiat pentru considerentul ce rezultă din motivele de recurs în sensul că acesta nu are calitate procesual pasivă. Pentru toate cele reținute și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 314 C. proc. civ. se vor admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și pe cale de consecință, se va casa în parte sentința atacată în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele Z.N. și T.R. privind acordarea indemnizației lunare de 10% din salariu. Se va respinge acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesual pasive. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Ialomița împotriva sentinței nr. 322 F din 11 martie 2008 a Tribunalului Ialomița, secția civilă. Casează în parte sentința atacată în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele Z.N. și T.R. privind acordarea indemnizației lunare de 10% din salariul brut. Respinge acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesual pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.