ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor

Ialomița a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând

anularea Deciziei nr. 35/2011.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta arată că prin Decizia nr. 35/2011, emisă de Curtea de Conturi

- Camera de Conturi Ialomița, ca urmare a verificării efectuate și având în

vedere Procesul-verbal de constatare din 6 mai 2011, încheiat în urma misiunii

de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2010,

au fost dispuse următoarele măsuri în sarcina reclamantei, și anume stabilirea

întinderii prejudiciului rezultat din plata nelegală a suplimentului postului

funcționarilor publici în perioada 2008 - 2010, dispunerea măsurilor pentru

recuperarea acestuia și regularizarea cu bugetele publice a contribuțiilor

sociale achitate de angajator, respectiv angajați, ca urmare a plății

drepturilor bănești necuvenite, stabilite în condițiile de la lit. a) din

decizie.

Reclamanta arată că a

formulat contestație împotriva Deciziei nr. 35/2011, arătând faptul că

drepturile salariale de natura suplimentului postului funcționarilor publici

pentru perioada 2008 - 2010, stabilite de organul de control la suma de 314.177

RON, au fost achitate în mod legal și în baza unui titlu legal.

Prin urmare,

reclamanta a considerat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător

gradului constituie un drept câștigat legal de funcționarii publici, conform

dispozițiilor în vigoare, este dispus prin act legal - Sentința civilă nr.

981/F din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița,

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, precum și faptul că organul

de control nu are atribuții în a interpreta nici considerentele și cu atât mai

mult dispozitivul unei hotărâri judecătorești, de a pune la îndoială

întinderea, înțelesul și nelămuriri pe care le-ar putea avea sau întimpina

subiecții de drept cu ocazia punerii în executare a acesteia.

Curtea de Conturi a

României a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii și,

în fond, netemeinicia acțiunii.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 164 din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor

Ialomița, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi - Camera de Conturi

Ialomița, ca neîntemeiată.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii, astfel cum a fost motivată de pârâtă,

instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, luând act că reclamanta a dat

curs prevederilor art. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130 din 4

noiembrie 2010, formulând contestație împotriva Deciziei nr. 35/2011,

soluționată prin Încheierea nr. 41 din 25 iulie 2011, reclamanta precizând,

prin cererea depusă la 11 ianuarie 2012, că înțelege să solicite și anularea

încheierii prin care a fost soluționată contestația sa.

În fond, instanța a

respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând, în esență, faptul că

prin Decizia nr. 35/2011, Camera de Conturi Ialomița a reținut că reclamanta a

achitat fără temei legal drepturi de natură salarială, constând în suplimentul

postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, că plata a fost

dispusă ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 981/F din 24 noiembrie

2008, însă din cuprinsul hotărârii rezultă că instanța a respins cererea

reclamanților, funcționari publici în cadrul autorității reclamante, cu privire

la plata acestor suplimente.

Astfel, s-a reținut

de către instanță că în cuprinsul dispozitivului sentinței civile anterior

menționate s-a precizat că tribunalul a admis acțiunea reclamanților în parte,

constatând că aceștia au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător

treptei de salarizare, respingând însă capătul 2 de cerere, privind plata

suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

S-a apreciat că, așa

cum a arătat și pârâta, Sentința civilă nr. 981/F din 24 noiembrie 2008 nu

abilita reclamanta să procedeze la plata drepturilor salariale, reprezentând

suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul

corespunzător gradului, respectiv treptei de salarizare, în condițiile în care

instanța nu numai că a reținut explicit în cuprinsul considerentelor

netemeinicia pretenției reclamanților funcționari publici cu privire la plata

acestor drepturi, dar mai ales este de observat că dispozitivul sentinței

civile nu cuprinde nicio mențiune referitoare la obligarea autorității publice

la plata unor sume către reclamanți.

S-a reținut că

dispozitivul sentinței civile în discuție nu consfințește o obligație

susceptibilă de executare, ci constată existența unui drept, în condițiile art.

111 C. proc. civ., a cărui realizare a fost apreciată de instanță ca

imposibilă, în lipsa criteriilor legale de cuantificare.

S-a reținut în

considerentele hotărârii atacate că este evident că dispozitivul Sentinței

civile nr. 981/F din 24 noiembrie 2008 cuprinde o omisiune, în ceea ce privește

soluția pronunțată cu privire la capătul doi de cerere, însă o atare omisiune,

susceptibilă de îndreptare pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., nu

poate fi speculată în sensul că instanța a admis pretenția reclamanților cu

privire la plata suplimentului postului.

Față de aceste

considerente, instanța de fond a constatat că în mod întemeiat a fost respinsă

contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 35/2011, emisă de Camera de

Conturi Ialomița, măsurile dispuse prin punctul 2 al deciziei amintite fiind

legale și temeinice.

de reclamant

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Teritorial pentru

Calitatea Semințelor și Materialului Săditor Ialomița, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

3.1. Instanța de fond

a încălcat principiul disponibilității procesului civil, prevăzut de art. 129

pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că "în toate cazurile, judecătorii

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".

În practicaua

sentinței recurate se consemnează că reprezentantul pârâtei învederează

instanței că înțelege să renunțe la excepția inadmisibilității acțiunii. De

asemenea, s-a luat act de renunțarea pârâtei la excepția inadmisibilității

acțiunii.

Cu toate acestea,

instanța de fond se pronunță asupra excepției la care pârâta a renunțat, plus

petita.

3.2. Instanța de fond

a înfrânt principiul autorității de lucru judecat privind Sentința civilă nr.

981/F din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița.

Prin această ultimă

sentință, Tribunalul Ialomița a constatat întemeiată acțiunea în ceea ce

privește existența drepturilor de supliment al postului și supliment

corespunzător gradului, respectiv treptei de salarizare, iar în ceea ce

privește plata efectivă a acestor drepturi, începând cu 1 ianuarie 2004,

Tribunalul Ialomița a respins cererea privind plata suplimentului corespunzător

treptei de salarizare.

Instanța de fond a

făcut aprecieri asupra dispozitivului Sentinței civile nr. 981/F din 24 noiembrie

2008, arătând că este vorba despre o omisiune, ce se poate îndrepta pe calea

prevăzută de art. 281 C. proc. civ.

Dacă Tribunalul

Ialomița ar fi înțeles să respingă în totalitate plata drepturilor salariale,

era inutilă recunoașterea existenței acestor drepturi, atâta timp cât ele aveau

o existență legală în dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Procedând astfel,

prima instanță a încălcat normele imperative privind competența materială,

prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ., pe care, de altfel, le și

invocă.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

nefondat.

1.1. Critica

privitoare la pronunțarea "plus petita" se circumscrie motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Critica este

nefondată, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. pot fi

invocate numai în măsura în care prin hotărârea recurată, instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă, în raport de obiectul

cererii deduse judecății.

Împrejurarea că în

cuprinsul motivării sentinței primei instanțe s-au făcut referiri la

netemeinicia unei excepții invocate de către pârâtă, deși judecătorul luase act

de renunțarea părții cu privire la aceasta, nu este de natură să conducă la

concluzia întrunirii motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.

Mai mult, în

dispozitivul sentinței recurate nu se regăsește mențiunea respingerii excepției

invocate.

Analizarea

temeiniciei excepției în cuprinsul considerentelor hotărârii nu vatămă în

niciun mod părțile, cât timp, în final, prin dispozitivul sentinței pronunțate

nu s-a dispus și respingerea excepției.

1.2. În ceea ce

privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că prima instanță nu a încălcat dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. și nu a soluționat o cerere întemeiată pe aceste prevederi

legale.

Se reține că prima

instanță a apreciat în mod corect că prin Sentința civilă nr. 981/F din 24

noiembrie 2008 s-a constatat existența unui drept în condițiile art. 111 C.

proc. civ. și că dispozitivul hotărârii nu este susceptibil de executare.

Aprecierile făcute în

legătură cu anumite omisiuni din conținutul dispozitivului nu conduce la

specularea sau intuiția asupra voinței Tribunalului Ialomița.

Ceea ce este esențial

este faptul că soluțiile pronunțate în temeiul art. 111 C. proc. civ., prin

care se constată existența unui drept, nu sunt susceptibile de executare, iar

recurenta- reclamantă nu putea să pună în executare (plată) suplimentul

postului/suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Așa fiind, indiferent

de eventualele nelămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

punctului doi din dispozitiv și pe care recurenta nu a înțeles să le clarifice

prin intermediul procedurii impuse de dispozițiile art. 281

1

C.

proc. civ., constatarea existenței unui drept potrivit art. 111 C. proc. civ.

nu este susceptibilă de executare, iar actul de control a fost întocmit în mod

legal.

Față de acestea,

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și

Materialului Săditor Ialomița împotriva Sentinței civile nr. 164 din 13

ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ