ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea formulată, reclamantul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor Ialomița a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea Deciziei nr. 35/2011.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că prin Decizia nr. 35/2011, emisă de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Ialomița, ca urmare a verificării efectuate și având în vedere Procesul-verbal de constatare din 6 mai 2011, încheiat în urma misiunii de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2010, au fost dispuse următoarele măsuri în sarcina reclamantei, și anume stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din plata nelegală a suplimentului postului funcționarilor publici în perioada 2008 - 2010, dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia și regularizarea cu bugetele publice a contribuțiilor sociale achitate de angajator, respectiv angajați, ca urmare a plății drepturilor bănești necuvenite, stabilite în condițiile de la lit. a) din decizie.

Reclamanta arată că a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 35/2011, arătând faptul că drepturile salariale de natura suplimentului postului funcționarilor publici pentru perioada 2008 - 2010, stabilite de organul de control la suma de 314.177 RON, au fost achitate în mod legal și în baza unui titlu legal.

Prin urmare, reclamanta a considerat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător gradului constituie un drept câștigat legal de funcționarii publici, conform dispozițiilor în vigoare, este dispus prin act legal - Sentința civilă nr. 981/F din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, precum și faptul că organul de control nu are atribuții în a interpreta nici considerentele și cu atât mai mult dispozitivul unei hotărâri judecătorești, de a pune la îndoială întinderea, înțelesul și nelămuriri pe care le-ar putea avea sau întimpina subiecții de drept cu ocazia punerii în executare a acesteia. Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii și, în fond, netemeinicia acțiunii.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 164 din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor Ialomița, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi - Camera de Conturi Ialomița, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, astfel cum a fost motivată de pârâtă, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, luând act că reclamanta a dat curs prevederilor art. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130 din 4 noiembrie 2010, formulând contestație împotriva Deciziei nr. 35/2011, soluționată prin Încheierea nr. 41 din 25 iulie 2011, reclamanta precizând, prin cererea depusă la 11 ianuarie 2012, că înțelege să solicite și anularea încheierii prin care a fost soluționată contestația sa.

În fond, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând, în esență, faptul că prin Decizia nr. 35/2011, Camera de Conturi Ialomița a reținut că reclamanta a achitat fără temei legal drepturi de natură salarială, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, că plata a fost dispusă ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 981/F din 24 noiembrie 2008, însă din cuprinsul hotărârii rezultă că instanța a respins cererea reclamanților, funcționari publici în cadrul autorității reclamante, cu privire la plata acestor suplimente. Astfel, s-a reținut de către instanță că în cuprinsul dispozitivului sentinței civile anterior menționate s-a precizat că tribunalul a admis acțiunea reclamanților în parte, constatând că aceștia au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, respingând însă capătul 2 de cerere, privind plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

S-a apreciat că, așa cum a arătat și pârâta, Sentința civilă nr. 981/F din 24 noiembrie 2008 nu abilita reclamanta să procedeze la plata drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător gradului, respectiv treptei de salarizare, în condițiile în care instanța nu numai că a reținut explicit în cuprinsul considerentelor netemeinicia pretenției reclamanților funcționari publici cu privire la plata acestor drepturi, dar mai ales este de observat că dispozitivul sentinței civile nu cuprinde nicio mențiune referitoare la obligarea autorității publice la plata unor sume către reclamanți. S-a reținut că dispozitivul sentinței civile în discuție nu consfințește o obligație susceptibilă de executare, ci constată existența unui drept, în condițiile art. 111 C. proc.

civ., a cărui realizare a fost apreciată de instanță ca imposibilă, în lipsa criteriilor legale de cuantificare. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că este evident că dispozitivul Sentinței civile nr. 981/F din 24 noiembrie 2008 cuprinde o omisiune, în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la capătul doi de cerere, însă o atare omisiune, susceptibilă de îndreptare pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., nu poate fi speculată în sensul că instanța a admis pretenția reclamanților cu privire la plata suplimentului postului. Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că în mod întemeiat a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 35/2011, emisă de Camera de Conturi Ialomița, măsurile dispuse prin punctul 2 al deciziei amintite fiind legale și temeinice.

3. Recursul formulat de reclamant Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității procesului civil, prevăzut de art. 129 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". În practicaua sentinței recurate se consemnează că reprezentantul pârâtei învederează instanței că înțelege să renunțe la excepția inadmisibilității acțiunii. De asemenea, s-a luat act de renunțarea pârâtei la excepția inadmisibilității acțiunii.

Cu toate acestea, instanța de fond se pronunță asupra excepției la care pârâta a renunțat, plus petita. 3.2. Instanța de fond a înfrânt principiul autorității de lucru judecat privind Sentința civilă nr. 981/F din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița. Prin această ultimă sentință, Tribunalul Ialomița a constatat întemeiată acțiunea în ceea ce privește existența drepturilor de supliment al postului și supliment corespunzător gradului, respectiv treptei de salarizare, iar în ceea ce privește plata efectivă a acestor drepturi, începând cu 1 ianuarie 2004, Tribunalul Ialomița a respins cererea privind plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare. Instanța de fond a făcut aprecieri asupra dispozitivului Sentinței civile nr. 981/F din 24 noiembrie 2008, arătând că este vorba despre o omisiune, ce se poate îndrepta pe calea prevăzută de art. 281 C. proc.

civ. Dacă Tribunalul Ialomița ar fi înțeles să respingă în totalitate plata drepturilor salariale, era inutilă recunoașterea existenței acestor drepturi, atâta timp cât ele aveau o existență legală în dispozițiile Legii nr. 188/1999. Procedând astfel, prima instanță a încălcat normele imperative privind competența materială, prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ., pe care, de altfel, le și invocă. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este nefondat. 1.1. Critica privitoare la pronunțarea "plus petita" se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Critica este nefondată, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. pot fi invocate numai în măsura în care prin hotărârea recurată, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă, în raport de obiectul cererii deduse judecății. Împrejurarea că în cuprinsul motivării sentinței primei instanțe s-au făcut referiri la netemeinicia unei excepții invocate de către pârâtă, deși judecătorul luase act de renunțarea părții cu privire la aceasta, nu este de natură să conducă la concluzia întrunirii motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Mai mult, în dispozitivul sentinței recurate nu se regăsește mențiunea respingerii excepției invocate. Analizarea temeiniciei excepției în cuprinsul considerentelor hotărârii nu vatămă în niciun mod părțile, cât timp, în final, prin dispozitivul sentinței pronunțate nu s-a dispus și respingerea excepției.

1.2. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că prima instanță nu a încălcat dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. și nu a soluționat o cerere întemeiată pe aceste prevederi legale. Se reține că prima instanță a apreciat în mod corect că prin Sentința civilă nr. 981/F din 24 noiembrie 2008 s-a constatat existența unui drept în condițiile art. 111 C. proc. civ. și că dispozitivul hotărârii nu este susceptibil de executare. Aprecierile făcute în legătură cu anumite omisiuni din conținutul dispozitivului nu conduce la specularea sau intuiția asupra voinței Tribunalului Ialomița. Ceea ce este esențial este faptul că soluțiile pronunțate în temeiul art. 111 C. proc.

civ., prin care se constată existența unui drept, nu sunt susceptibile de executare, iar recurenta- reclamantă nu putea să pună în executare (plată) suplimentul postului/suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Așa fiind, indiferent de eventualele nelămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea punctului doi din dispozitiv și pe care recurenta nu a înțeles să le clarifice prin intermediul procedurii impuse de dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., constatarea existenței unui drept potrivit art. 111 C. proc. civ. nu este susceptibilă de executare, iar actul de control a fost întocmit în mod legal. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor Ialomița împotriva Sentinței civile nr. 164 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2013. Procesat de GGC - AZ