ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5629/2008

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Giurgiu sub nr. 1511/122 din 30 iulie 2007, reclamanții S.A., R.E.,

B.C., D.M. și G.I., în calitate de personal auxiliar la Judecătoria Bolintin

Vale, au acționat în judecată Ministerul Justiției, Curtea București,

Tribunalul Giurgiu și Ministerul economiei și Finanțelor Publice, solicitând

obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante

reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1

noiembrie 2003 – la zi, actualizată cu rata inflației la data plății efective,

precum și acordarea în continuare a acestei îndemnizații până la prevederea

legală a acestor drepturi pentru personalul auxiliar; obligarea în solidar a

pârâților de a include în bugetul de stat la prima rectificare a sumelor

aferente acestor creanțe iar pentru opozabilitatea hotărârii, reclamanții au

solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au îndeplinit și

îndeplinesc o parte din ei funcția de personal auxiliar de specialitate în

cadrul Judecătoriei Bolintin Vale și au solicitat în temeiul art. 6 alin. (2)

C. muncii și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului aplicarea

principiului potrivit căruia pentru muncă și pregătire profesională egală să

beneficieze de o retribuție egală.

Principiul egalității este

consacrat, arată reclamanții, și de O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr.

48/2002, precum și de art. 20 din Constituție, care consfințește interpretarea

drepturilor și libertăților cetățenești în concordanță cu Declarația Universală

a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele internaționale la care România

este parte.

Restrângerea unor drepturi sau

libertăți poate fi dispusă potrivit alin. (2) al art. 53 din Constituție numai

dacă aceasta este necesar într-o societate democratică, iar măsura trebuie să

fie proporțională cu situația care a determinat-o și aplicată

nediscriminatoriu, fără a se aduce atingere existenței drepturilor sau

libertății.

Contrar acestor principii, prin art.

19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 modificată prin O.G nr. 83/2000 s-a stabilit că

grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării

judiciare și falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de

executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie și cei care

sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație

lunară de 10% din salariul brut, calculat în raport de timpul efectiv lucrat în

aceste condiții. Celălalt personal auxiliar de specialitate din componența

Tribunalului Giurgiu este tratat inegal din punctul de vedere al salarizării și

este discriminat, motiv pentru care se impune acordarea acestei indemnizații de

10% și celorlalți salariați care îndeplinesc în virtutea funcției o muncă egală

cu primii, pentru a fi eliminată discriminarea și garantată egalitatea între

salariați.

În drept, reclamanții și-au

întemeiat acțiunea pe dispozițiunile art. 6 C. muncii, O.G. nr. 137/2000 aprobată

prin Lega nr. 48/2002 modificată prin lega nr. 27/2004, art. 23 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 53 din Constituția României.

Prin întâmpinare, Ministerul

Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților

pentru anul 2003, iar pe fond a solicitat, făcând referire la reglementările

incidente, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Se precizează că prin acțiunile în

justiție pot fi valorificate numai drepturile recunoscute și ocrotite de lege,

ori drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în legislația în

vigoare, dispoziția criticată nefiind abrogată, modificată ori declarată

neconstituțională, astfel că cererile reclamanților nu pot fi soluționate

favorabil de instanța de judecată, fără a-și depăși limitele puterii

judecătorești acordate și a-și aroga atribuții de legiferare.

Tot prin întâmpinare, Ministerul

Economiei și Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, motivat de faptul că nu are încheiate raporturi de muncă cu

reclamanții.

Prin sentința civilă nr. 134 LM/AS

din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Giurgiu a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a prescripției

dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 noiembrie 2003-30 iulie

2004.

Pe fond, instanța a admis în parte

acțiunea reclamanților și a obligat Ministerul Justiției, Curtea de Apel

București și Tribunalul Giurgiu să plătească reclamanților sporul de 10% din

salariul brut pentru perioada august 2004 – la zi, sumele urmând a fi

actualizate cu indicele de inflație la zi.

Capătul de cerere privind acordarea

acelorași drepturi în viitor, a fost respins ca fiind prematur formulat.

Pentru a admite excepția privind

lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, instanța a avut în

vedere dispozițiunile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora ordonatorii

principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se

impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele

bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale

instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea

plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. În speță, calitatea de

ordonator principal de credite o are Ministerul Justiției, acestuia revenindu-i

obligația legală de a depune diligențele necesare la Ministerul Finanțelor în

vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății

drepturilor bănești solicitate de reclamanți, utilizând și procedurile

specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat

pe anul 2007.

În temeiul art. 1 și art. 3 din

Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii, instanța a admis

excepția invocată de Ministerul Justiției privind prescripția dreptului la

acțiune al reclamanților pe anul 2003, față de data introducerii acțiunii,

aceea din 30 iulie 2007.

Cu privire la fondul cauzei,

instanța a concluzionat că acțiunea reclamanților este întemeiată, făcând

referire la art. 6 alin. (2) C. muncii, la art. 23 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului, la O.G. 137/2008 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și

articolul care consacră principiul egalității dintre cetățeni prin excluderea

privilegiilor și discriminării, precum și garantarea exercitării lor, inclusiv

dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

În temeiul art. 19 din Legea nr.

50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura

reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară,

de executare penală și civilă, a actelor Comisiei pentru cetățenie și

secretarii Comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație

lunară de 10% din salariul brut, calculată cu timpul efectiv lucrat.

Reclamanții în cauză îndeplinesc și

ei funcția de grefieri, parte din ei neefectuând activitățile enumerate de art.

19 din Legea nr. 50/1998. Deși îndeplinesc aceeași funcție și, în virtutea

funcției, aceeași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit

acest drept, fiind astfel discriminați și prejudiciați.

Instituirea acestor sporuri în

favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui

tratament diferențiat care rezidă dintr-o ilegalitate.

Acordarea acestei indemnizații

pentru viitor nu a fost dispusă, întrucât nu se poate prevedea existența și

evoluția acestui drept după pronunțarea hotărârii, având în vedere

posibilitatea încetării sau modificării raporturilor juridice dintre părți,

precum și a abrogării sau modificării legislației avută în vedere la momentul

pronunțării hotărârii.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Ministerul Justiției.

În motivarea recursului, Ministerul

Justiției arată că plata diferențiată a indemnizației de 10% nu relevă

discriminare în afara dispozițiunilor legale care instituie acele drepturi, în

sensul Ordonanței nr. 137/2000.

Unul din principiile de bază ale

sistemului de salarizare este reprezentat de diferențierea salariilor în raport

de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea, calitatea și condițiile

de muncă. Adausurile și sporurile la salariu formează partea variabilă a

salariului pentru că se plătesc în raport de performanțele individuale ale

fiecărui salariat.

Diferențierea de salarizare dată de

acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective,

care rezidă în pregătirea profesională, condițiile și complexitatea muncii.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Ministerul Justiției a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de

chemare în judecată.

Recursul este întemeiat.

Greșit, instanța a reținut ca acordarea diferențiată a indemnizației

pentru grefieri este de natură a genera discriminare, deoarece în accepțiunea

Ordonanței nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea

nr. 27/2004, nu putem vorbi de discriminare în afara legii. Discriminarea poate

opera numai în cazul unor situații comparabile a modului de stabilire prin lege

a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de

alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte ce

țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi

apreciată din punctul de vedere discriminării, ea depășind cadrul legal

reglementat de O.G. nr. 137/2000.

Diferențierea salariilor în raport

de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii,

condițiile de muncă se reflectă în rezultatele muncii sub aspect cantitativ și

calitativ.

Partea variabilă a salariilor o

reprezintă adausurile și sporurile, care se plătesc în raport cu performanțele

individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în

anumite condiții deosebite sau speciale, pentru plusul de efort sau riscului

ridicat pe care îl presupune munca.

În speță, unde prima instanță a

reținut existența unei discriminări în materie de salarizare, între cei care

beneficiază de indemnizația de 10% și aceia care nu beneficiază de ea,

existența situației analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin

prisma de personal auxiliar, criteriu mult prea general având în vedere că

atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt

diferențiate, ci din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea

judiciară, incidentă în ceea ce privește conținutul corect al atribuțiilor de

serviciu, complexitatea acestora și responsabilitatea funcției.

Este de observat că în cadrul

personalului auxiliar de specialitate, atribuțiile sunt delimitate și stabilite

in mod concret prin fișa postului.

Aceasta conferă și criteriul

obiectiv de diferențiere a salarizării dată de acordarea sporului de 10% în

legătură cu care se poartă litigiu. Complexitatea implicată de

responsabilitatea funcției motivează măsura legală de acordare a sporului de

10%, cu atât mai mult cu cât pentru anumite categorii de grefieri se impune și

cerința unor studii superioare (grefieri informaticieni). Pe această cale,

legiuitorul realizează o proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.

Pentru acest considerente, în

temeiul nulității prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art.

314 C. proc. civ., recursul declarat de Ministerul Justiției urmează a fi

admis, casându-se parțial sentința pronunțată în sensul respingerii acțiunii

reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 13 LM/AS din 15 ianuarie 2008 a

Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Casează în parte sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții S.A., R.E., B.C., D.M. și

G.I. împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și

Tribunalul Giurgiu.

Menține restul dispozițiilor

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 08 octombrie 2008.